5,034 matches
-
serviciu i se cere să aibă o personalitate cât mai ștearsă, dar asta nu Înseamnă că trebuie să se transforme Într-un robot. Însă, cum să spun, o ființă umană nevoită să-și anihileze personalitatea emană, mi se pare că emană, un erotism straniu. Cred că are legătură cu starea de supunere totală față de cineva. Era o temă de discuție profundă. Încercam să mi-l imaginez pe Monkey Îmbrăcat În uniforma de băiat de serviciu, asemănătoare cu pe care-o poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
compozitorul. „Îmi cer mii de scuze, fetele sunt amețite rău și au uitat de bunele maniere. Vă rog să le scuzați“, a spus el cu capul plecat. Avea aceeași expresie ca atunci când Îi adusesem cureaua. Abia atunci am sesizat mirosul emanat de trupurile celor două femei care inunda Întreaga cameră. M-am Întors În camera de oficiu și am izbucnit În lacrimi, Încercând să rezist dorinței de a mă masturba. Acum Înțeleg de ce mi-au dat lacrimile atunci, dar nu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
balet, fără a ști nimic despre lumea reală. M-am ridicat scuturând ușor din cap și m-am Îndreptat Înspre frigider să-mi iau ceva de băut. Am reușit astfel să mă Îndepărtez puțin de câmpul magnetic pe care-l emana Keiko Kataoka și mi-am dat seama că această acțiune simplă și instinctivă de a face câțiva pași era suficientă pentru a-mi reda conștiința propriului eu, pentru a-mi regăsi unitatea dintre trup și suflet. Atât spectrul camerei răscolite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
câteva ore de-atunci. E posibil să fi fost transportat la spital sau să se fi ascuns pe undeva de teama agresorilor. Aș fi vrut să văd reacția lui Yazaki trecând prin fața lui. Însă pe măsură ce Înaintam pe străzile acelea care emanau un miros de parcă ceva intrase În putrefacție, nu-mi mai păsa de așa ceva. Yazaki mergea În fața mea, cu mâinile În buzunarele paltonului, fără să se uite În jur sau să-și Încetinească pașii. Nu se grăbea, mergea În ritm constant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
imobilă, apoi Își mută privirile pe paharul gol de cocktail. Expresia feței nu i se modificase absolut deloc, Însă mă Întrebam dacă paharul nu avea să se spargă În mii de bucăți, cu un pocnet asurzitor. Forța pe care o emana nu avea nimic supranatural, și nici nu am simțit o intensiate terifiantă În privirea ei. Era vorba doar de simpla concentrare. Reiko avea puterea să-și concentreze Întreaga forță psihică Într-un singur fascicul subțire, la fel de pătrunzător ca o rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mă, și mă lua cu greață din cauza excitării violente. Extremitățile nervoase ale trupului mi-au fost cuprinse de un freamăt mărunt, imaginându-mi degetele acestea cuprinse de excitare, Încercând să strângă ceva Între ele. Intuiam forța voinței pe care o emanau. Degetele lui Reiko. Yazaki dispusese complet de Reiko, inclusiv de degetele acestea. — Îi Înțeleg reacțiile. Reiko Își aținti privirile asupra mea. Pot să prevăd În ce fel ar reacționa la ceva anume. Mi-am plecat ochii. — De exemplu, Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cazanul constructorului, se depănușează viața prin toate ungherele, desface picioarele cât să încapă un înger; primul drum, în podul palmei, ultimul, printre fire de iarbă îngerul desenează indicatoare de circulație. Fierbe domol viața la foc mic, nu scoate fum, nu emană nesaț; Dumnezeu coace pâine în buzunarul cămășii primește cel care s-a așezat ultimul la rând, îndestularea la masa bogatului își linge rănile. Se congelează viața în propriul ambalaj, are gust de ianuarie atârnat de streașina casei; până în dreptul ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poate de bete, mai bete decât fuseseră vreodată, reveniră în curtea familiei Chawla. — Rămâneți afară, le strigă Sampath când le văzu apropiindu-se. Rămâneți afară până vă treziți. Știa ca vor avea necazuri. Numai că ele nu-i ascultară avertismentul. Emanând mirosul tare și brut al berii locale, năvăliră asemeni huliganilor și, întocmai ca huliganii, începură să răstoarne tot ce puteau cu susl în jos. Sampath mai văzuse bețivi din când în când, bineînțeles, dar numai o dată avusese de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se pomeni că face o comparație între ceea ce avea în fața ochilor și camera de hotel în care se întreținuse cu Janasen. În acest moment, gândi: "Sunt Ashargin." Era o idee nonverbală, o conștientizare automată a lui însuși, o simplă identificare emanată de organele și glandele corpului său și luată de bună de sistemul lui nervos. Nu chiar. Totuși, Gilbert Gosseyn respingea această identificare cu o stupefacție care genera un frison de alarmă și un sentiment de confuzie. O briză de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dădu seama de mărimea acestuia. Era zdrobitor. În toată puterea cuvântului. Avea doi metri și douăzeci înălțime și lățimea unei gorile. Gosseyn estimă o circumferință a bustului de doi metri. Era năucit. Nu mai văzuse un om atât de mare. Emana din uriaș o impresie de forță fizică anormală. Pentru prima dată în viața lui, Gosseyn se simțea în prezența unui individ neantrenat a cărui forță musculară pură depășea vizibil posibilitățile unui non-A obișnuit. - Ai face bine să te dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
control la prima secțiune a planșeului. Și așteptă. Celălalt tresări și-și ridică nasul din carte. Îl privi fioros, apoi se ridică în picioare și se duse și se așeză în capătul celălalt al încăperii. Din sistemul nervos al prezicătorului emana un flux regulat de descărcare nervoasă neprietenoasă amestecat cu impulsuri spasmodice. Gosseyn îl observă, convins că nu se putea aștepta la ceva mai bun. Aceasta putea fi un efort pentru a-l înșela. Fiecare din gesturile sale putuse să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul - putea să afirme că această fată aștepta ocazia să se răzbune pe torționarele ei. Gosseyn deduse după natura fluxului neural pe care-l emana că arma ei cea mai bună era să facă pe cocheta cu servitorii masculi. Reveni la Yanar și se hotărî. Irevocabil, fără apel, fără prietenie. Se apropie de el, încet, atent să nu facă zgomot. Prezicătorul își ridică ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu o voce calmă, dar tranșantă: - Și acum, ai vrea să-mi explici cum ai intrat în contact cu Discipolul? N-a fost vreodată om mai surprins ca Yanar. Acuză o reacție emotivă de neprevizibil, absolut totală. Se înverzi. Fluxul emanat de sistemul său nervos se blocă, o luă iar din loc, se blocă și porni iarăși. - Ce vrei să spui? reuși el să murmure. Întrebare pur teoretică. Astfel Gosseyn n-o repetă pe a lui. Îl fulgeră pe prezicător din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Discipolul te-ar fi salvat? - Nu, nu eram decât un mijloc de a te împinge la limita posibilităților dumitale. Dacă nu ieșea bine, nu ieșea nici pentru mine. - Și-atunci? întrebă ușor Gosseyn. Ea tăcea, cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ofițer. Acesta sări în picioare. - Hai să mergem, zise el, jovial. Gosseyn spuse: - Care este numele dumitale? - Oreldon. Tăcut, Gosseyn arătă spre culoar. Când treceau pe lângă panoul exterior, Gosseyn se opri. - Se pot închide ușile, întrebă. Figura rotundă a omului emana bună dispoziție. - Aveți dreptate, spuse. Fără musafiri, cât voi lipsi. Înaintă și era gata să apese un contact dar Gosseyn îi interzise. - O clipă, te rog. Aș vrea să verific conexiunile. N-am nevoie să dai alarma, mă înțelegi? Deblocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
zise. Trecură prin fiecare dormitor. În timp ce subofițerii și căpitanul Free făceau apelul, Gosseyn vorbea cu oamenii. Adoptă o formulă: - Cum te numești? Care sunt impresiile dumitale? Te supără ceva? La fiecare răspuns pândea nu numai fața, dar și fluxul nervos emanat de om, ca o aură. Treaba era astfel mai rapidă, mai ales când oamenii începură să răspundă. "Merge, doctore. - Da, doctore", Gosseyn nu făcu nimic, îi lăsă să creadă că aveau de a face cu un psihiatru. Când era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gosseyn să poată să le privească pe toate. Fiindcă, în același timp, ceva încerca să pună stăpânire pe conștiința lui. Creierul său secund reperă prezența unei rețele masive de energie complexă și observă că această rețea încerca să scurtcircuiteze impulsiunile emanate de centrii motori ai creierului său sau cele care ajungeau acolo. Încerca? Reușea. Avu o viziune rapidă a naturii și limitelor acestei faze a atacului. Brusc, făcu pauza cortico-talamică. Presiunea se întrerupse instantaneu. Cu coada ochiului, o văzu pe Leej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Te vom urma până la cea mai apropiată bază. Gosseyn încuviință. Acum închise ochii. Imaginea schimbătoare a zonei memorizate apăru, precisă, clară. Când deschise ochii era la bordul aerulotei. Nu se mișcă imediat, dar, nemișcat, primi senzațiile. Un flux nervos liniștit emana de prin preajmă. "Servitori, se gândi, ocupați mereu cu sarcinile lor." Se uită afară. Sub ei se întindea o câmpie plată. Departe pe dreapta întrezări luciul apei. Sub ochii lui, marea dispăru. Aceasta îl făcu să se gândească la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ieșirea din vid, Gosseyn rămase pe moment nemișcat. Se afla într-o mare încăpere tapisată cu cărți. Printr-o ușă întredeschisă, zărea colțul unui pat. Își lăsă creierul secund să penetreze elementele vii ale clădirii. Erau multe, dar din ansamblu emana o impresie de tranchilitate și pace. După câte își dădea seama, nimeni nu se găsea în camera de alături. Văzu că distorsorul datorită căruia se similarizase făcea parte dintr-un grup de două aparate în unghi drept, aflate pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fermecătoare, unde cântau într-o ritmicitate imperturbabilă turturelele. În mijlocul grădinii se înălța o vază uriașă, sculptată din piatră, cuprinsă în brațele sălbatice ale unui trandafir alb. Poezia locului era imortalizată și în fotografii, ea așezată în vaza aceea specială, când emana luminozitatea unei prințese. Grădina se scufundă în culori, cântec și mișcare. Toamna își lăsase urmele peste tot. Pe zidul de foc urca iedera la mare înălțime. Libertatea de a alege anumite nuanțe și de a le așeza într-o ordine
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
al mărilor și oceanelor. -Și ai stat de vorbă cu ele? -Plângeau săracele din cauza încălzirii globale, care dacă continuă în același ritm, se va reduce perimetrul zonelor nisipoase. -Dar ce au zis, din ce cauză? -Atmosfera se încălzește datorită gazelor emanate de mașini, evacuate de coșurile fabricilor, calota glaciară se topește, ridicând nivelul apelor, și prin urmare se vor inunda plajele oamenilor, dar și ale broaștelor țestoase. -Asta înseamnă că oamenii și broaștele tot mai greu își împart suprafețele de nisip
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
am răzgândit și am cerut o vodcă. I-am spus să mi-o pună într-un pahar mare și am cerut gheață, pe care el a luat-o de pe fundul unui recipient din aluminiu și care, topindu-se, ar fi emanat poate același miros de maioneză râncedă și de cârpă de spălat podelele rău păstrată, care plutea în aer. M-am așezat în fundul localului, lângă tonomat. Am băut o înghițitură lungă și zgomotoasă, alcoolul mi-a pătruns înăuntru ca o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să fur? Grămada aceea de zdrențe putrede? Dinții care, atunci când deschide gura și un plânset răgușit i se rostogolește în șanțul lucitor al gâtului, se vede că lipsesc? — Mă scuzați, am căzut. Ce am atins? Ce miasme am respirat? Bărbatul emană un miros îngrozitor, ca de câine abandonat cu burta spintecată pe marginea drumului. Și Italia puțea atunci când tragedia a copleșit-o, când a înțeles că o părăseam, că nu aș fi ținut-o nici pe ea, nici pe copilul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
odihnea și așa ar fi fost pe tot timpul călătoriei. Intimitatea aceea mi-a plăcut. Mă simțeam în largul meu în mașina cu scaune adânci, impecabilă ca și șoferul ei. Tapițeria și bordul din rădăcină de nuc, de culoare închisă, emanau un miros de santal. Am călătorit pe străzi vechi, peticite în mai multe locuri, traversând rariști în care se îndesau pâlcuri joase de pruni sălbatici, măslini cu trunchiuri strâmbe și câțiva palmieri care spărgeau pe neașteptate asfaltul. O vegetație care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
foarte îndepărtat. Înainte ca ea să-și dea seama, el o dezbrăcă de șort până la genunchi și o trase mai aproape. Brațele lui erau imense, se umflau pur și simplu sub bărbia ei, apăsându-i din neatenție gâtul. Pieptul lui emana căldură ca un furnal, iar părul de pe coapse se simțea aspru ca un glaspapir. Și pentru prima oară de când se culca cu Russell, ea începu să simtă binecunoscutele simptome ale atacului de cord. — Oprește-te! șuieră ea mai tare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]