5,930 matches
-
de Sola Pool definește în mod restrictiv comunicarea politică, ca fiind "activitatea anumitor instituții împuternicite cu difuzarea informației, a ideilor și atitudinilor referitoare la afacerile guvernamentale"12. Plecînd de la această concepție, în special cercetarea americană s-a dezvoltat în mod empiric, spre a constitui un domeniu științific în curs de apariție, care se sprijină pe patru problematici principale, conform bilanțului prezentat, în 1977, de D. Nimmo 13: propaganda, studiile electorale, efectele comunicării de masă, precum și relațiile dintre presă, opinia și autoritățile
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
rolului simbolurilor în politică, fiindcă împreună cu Lerner și de Sola Pool a fondat un proiect complet de cercetare, axat pe această temă, Radir Project (The Comparative Study of Symbols, 1952). Toate aceastea l-au orientat și către studierea în manieră empirică a rolului limbajului în politică (Language of Politics: Studies in Quantitative Semantics, 1949), către analiza presei de elită (The Prestige Papers, 1952). Concomitent, psihosociologii de la Yale, sub direcția lui d'Hovland, cercetează mecanismele persuasiunii și ale compoziției mesajelor impresive. Un
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
credința în uniformitatea reacțiilor umane. Modelul uman este fundamentat pe natura irațională și dominată de instincte. Oamenii sînt cu precădere iraționali, pentru că toți reacționează în același mod la mesajele de propagandă pe care le recepționează. Începînd din anii '40, rezultatele empirice infirmă această ipoteză, demonstrînd că indivizii reacționează diferit la comunicarea electorală, în funcție de caracteristicile lor sociale (modelul Columbia), ori de atitudinile politice (modelul Michigan). Pe termen îndelungat, acești factori obstrucționează în așa măsură efectele directe ale comunicării electorale, încît filtrează și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ideea potrivit căreia alegătorul se poate decide în cel mai scurt timp nu doar în manieră mecanică, pornind de la poziția sa socială ori de la predispozițiile lui politice, dar și în funcție de modul în care percepe situația politică și oferta electorală. Cercetarea empirică din anii '70 mai este dominată și de modelul factorial al lui Lasswell, cu a sa schemă liniară și cu obsesia efectelor. Acest fapt se observă cu ușurință din modul în care sînt desprinse și regrupate problemele. Domeniul comunicării politice
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și a lobbying-ului ca proces de comunicare, precum și de analiza partidelor politice ca sisteme și agenți de comunicare. Problema dezvoltării politice a suscitat un mare număr de lucrări, care s-au fondat pe conceptul de comunicare 17, înțeles în termeni empirici sau funcționaliști. Ea a constituit baza cercetărilor asupra relațiilor dintre instituțiile și organele de comunicare, dezvoltarea rețelelor și rolul mijloacelor media ca agent al schimbării sociale. Comunicarea este prezentată ca o variabilă explicativă a nivelului de participare politică, la fel de importantă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
activ în procesul de comunicare, mai ales atunci cînd atribuie un sens mesajului politic. Într-adevăr, transformarea care minimizează efectele comportamentale în beneficiul efectelor cognitive și simbolice ale comunicării, se sprijină, într-o oarecare măsură, pe ipoteza constructivistă. Din perspectiva empirică, studiul asupra întocmirii unei agende politice se înscrie în logica contribuției comparate a mijloacelor media și a actanților politici și deci a puterii acestora de a controla definițiile situației. De altfel, cercetarea asupra inspirației cognitiviste, se străduiește să pună în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
afișul. Însă calcularea rezultatelor asupra votului este departe de acești indicatori. Studiile privind impactul spoturilor publicitare electorale, în Statele Unite, au căpătat o mare amploare. Paralel cu avîntul practicii, s-a dezvoltat o literatură pletorică privind aplicarea diverselor tipuri de cercetare empirică referitoare la aprecierea unui impact greu de determinat și care ține seama de concurența existentă pe piața mesajelor de orice natură. Din studiile adesea prea limitate, se degajă impresia generală potrivit căreia publicitatea politică televizată poate avea rezultate concrete, reperabile
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
încurajat ideea că atitudinile și comportamentele politice ar putea fi modificate într-un interval mai scurt decît s-ar fi crezut în trecut. Într-adevăr, studiul campaniilor, așa cum a fost imaginat în perioada postbelică, s-a schimbat considerabil. Primele studii empirice datorate lui Lazarsfeld și colaboratorilor săi de la Columbia University -, privind schimbările de comportament, au invalidat ipoteza efectelor directe și puternice ale comunicării electorale asupra publicului. Principalul factor de explicare a votului era constituit din variabile sociologice, iar campania avea ca
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
se susțin reciproc, deoarece, comunicînd, ne sporim șansele de a ne face înțeleși și de a ne împărtăși punctul de vedere. Importanța crescîndă a informației mediatizate pentru formarea și pentru schimburile de opinie a devenit obiectul de studiu al cercetărilor empirice credibile. Lucrînd pe intervale mari de timp, s-a constatat, de exemplu, că în societatea americană schimbările pe termen scurt manifestate în preferințele opiniei sondate asupra problemelor de politici publice, pot fi cauzate de conținutul informațiilor televizate 78. Mai ales
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Norwood, Ablex, 1987. 58 S. Iyengar, D.Kinder, News that Matters, Chicago, Chicago Un. Press, 1987. 59 J.-P.Gourevitch, "Le clip politique", Revue française de Science politique, vol. 39 (1), 1989. 60 A se vedea utilul compendiu de cercetări empirice al lui J.-N. Kapferer, Les chemins de la persuasion, Paris, Dunod, 1990. 61 L.L.Kaid, J. Gerstlé, K.R.Sanders, eds, Mediated Politics in Two Cultures, New York, Praeger, 1991. 62 O.Duhamel, J.Jaffré, Le nouveau président, Paris, Seuil, 1987. 63
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
soluție simplă. În această lucrare vom încerca să definim și să înțelegem comportamentul agresiv în contextul interacțiunilor sociale. Pentru început vom defini agresivitatea și diferitele sale forme de manifestare, abordând ulterior problematica factorilor și moderatorilor comportamentului agresiv. Cu ajutorul diferitelor studii empirice vom elabora o listă deloc exhaustivă a factorilor individuali și contextuali. Stabilirea legăturilor dintre acești factori și consecințele afectiv-cognitive ale comportamentului agresiv ne va permite să urmărim evoluția perspectivelor teoretice. Vom analiza apoi diferitele metode și tehnici de măsurare a
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ca și cea instrumentală, presupune comportamente de constrângere și intimidare (bullying) ce contribuie la realizarea unor scopuri personale. Cercetările făcute de Dodge et al. (1987) și alți specialiști (vezi Tedeski și Felson, 1994), indiferent de conceptul utilizat, reprezintă adevărate suporturi empirice solide pentru distincțiile de mai sus. Așadar, studiile asupra comportamentul agresiv la animale nu ne ajută prea mult în încercarea de a înțelege comportamentul agresiv la oameni, modelele animale putând fi utile doar în explicarea funcționării primare (biologice) a organismului
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și agresivitatea sunt adesea asociate cu zăpușeala. Și oricine folosește în mod curent expresii de genul "îmi fierbe sângele în vine" sau altele ce conțin cuvinte precum "căldură, fierbințeală" încearcă să stabilească un raport între furie și temperatura crescută. Studii empirice asupra acestui fenomen apar la sfârșitul secolului al XIX-lea atât în Europa, cât și în Statele Unite ale Americii (a se vedea Anderson și Anderson, 1998). În ciuda caracterului rudimentar al metodelor folosite, rezultatele sugerează deja o legătură reală între gradul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
fi însă cu greu asociate variațiilor de temperatură. Analizele recente demonstrează că efectul factorului regional persistă indiferent de factorii culturali (Nisbett, 1993). Studiile din laborator adeveresc și ele legătura existentă între factorii de mediu și probabilitatea agresivității. Mai multe cercetări empirice relevă că dispoziția proastă cauzată de temperaturile înalte îl determină pe individ să emită judecăți negative despre ceilalți. În timpul unor studii experimentale realizate de Griffitt și colegii săi (Griffitt, 1970 citat de Griffitt și Veitch, 1971), studenții trebuiau să-și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
scăzut sau mediu de 18 C), ținând cont și de posibilitatea intervenției altor factori capabili să crească nivelul emoțiilor negative. Rezultatele sunt cele sugerate de modelul NAE, dar nu sunt semnificative din punct de vedere statistic. Divergența dintre rezultatele studiilor empirice și ale studiilor de arhivă se datorează faptului că, în cazul experimentelor în laborator, subiecții știu cu siguranță că pot opri experimentul oricând și părăsi sala, în timp ce în viața reală această eventualitate nu există (Bell și Baron, 1981; Bell și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
au de cele mai multe ori antecedente psihopatologice, sunt impulsivi și caută senzații tari (Arms et al., 1997; Mustonen, Arms și Russell, 1996 citați de Russell et al., 1998). Există chiar și cercetări asupra factorilor implicați în declanșarea revoltelor, doar că studiile empirice sunt rare. Revoltele pe stadioane sunt adesea declanșate de grupuri de indivizi și foarte rar de indivizi solitari. Studiile experimentale și cele realizate în teren consemnează că probabilitatea violenței sau a comportamentului antisocial este direct proporțională cu mărimea grupului. Russell
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
extern, noțiunea poate fi folosită și într-un sens mult mai larg pentru a explica starea individului cu resurse puține sau într-un sens mai specific, caz în care frustrarea poate să corespundă cu absența unei recompense așteptate. Primele cercetări empirice asupra relației dintre agresivitate și frustrare au fost realizate de Dollard, Miller, Doob, Mowrer și Sears în 1939. Într-un raport elaborat de Hovlan și Sears (1940 citat de Berkowitz, 1993, p.77), autorii descriu rezultatele unui studiu istoric asupra
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
din care fac parte. Efectul de durată al experiențelor frustrante nu poate fi totuși atribuit acumulării de energie agresivă. El este mai degrabă cauzat de setul de norme și credințe ce justifică agresivitatea. * Frustrarea conduce întotdeauna la agresivitate? În cadrul studiilor empirice citate, tratamentele la care subiecții au fost supuși nu reprezintă adevărate frustrări. În marea majoritate a situațiilor subiecții reacționează la un atac, la o nedreptate sau la o agresiune. De altfel, indivizii al căror comportament a fost urmărit nu aveau
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cu al celor informați după ce au fost ofensați. În timpul unei provocări resimțite ca atac personal sau nu, strategia de a riposta a indivizilor este deci direct proporțională cu intensitatea aversiunii resimțite. * Agresivitatea ca stimulare ostilă Un număr considerabil de cercetări empirice susțin că probabilitatea comportamentului agresiv crește atât la animale, cât și la oameni atunci când aceștia sunt supuși unor stimulări "ostile" în condiții naturale sau de laborator. O stimulare este considerată "ostilă" dacă provoacă din partea organismului o reacție destinată să-i
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de comportament au prejudecăți rasiale. Dar acești indivizi par să fie mult mai agresivi în general, indiferent de apartenența etnică a victimei (Leonard și Taylor, 1981 citat de Baron et al., 1994). Aceste ipoteze au fost parțial validate de studiile empirice. Cu excepția câtorva experimente, rezultatele studiilor scot în evidență joncțiunea unui ansamblu de factori ce determină alegerea victimei aparținând unui grup etnic diferit de cel al agresorului (Leonard et al., 1981). Studiile efectuate de Donnerstein et al. (Donnerstein și Donnerstein, 1973
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
afectuoase în comparație cu cei îngrijiți de către persoane distante și indiferente își amintesc mai degrabă comportamentele de ajutorare decât cele de joacă. Continuitatea emoțiilor pozitive și a protecției primare contribuie la formarea unei viziuni pozitive despre lumea socială și despre sine. Cercetările empirice demonstrează că afecțiunea părinților joacă un rol major în dezvoltarea emoțiilor, competențelor și comportamentelor sociale adaptate. Practicile disciplinare exersate în sânul familiei par să fie decisive în dezvoltarea unei identități pozitive și a interesului pe care copilul îl va manifesta
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
alte strategii comportamentale reacționează altfel (Bandura, 1973 citat de Bandura, 1986). Chiar dacă a fost mult criticată din cauza unei fundamentări științifice slabe, teoria frustrare-agresivitate are meritul de a fi fost o primă conceptualizare a comportamentului agresiv care să propună un model empiric bazat pe un ansamblu de date experimentale. Versiunea inițială a modelului frustrare-agresivitate nu lua în calcul rolul eventualilor factori în declanșarea și controlul agresivității. Abia modelele asociaționiste și modelul învățării sociale vor introduce această probabilitate. De la apariția sa, teoria frustrare-agresivitate
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Perspectiva pulsională care abordează comportamentul agresiv ca având origini interne determină formularea ipotezei conform căreia declanșarea comportamentului agresiv la o persoană izolată este posibilă în cazul în care ținta acțiunilor este un obiect neînsuflețit sau propriul corp. Totuși unele date empirice au arătat că dacă un animal este supus singur tratamentului experimental, el nu va manifesta nici un fel de reacție agresivă, în schimb va ataca în prezența unui membru din aceeași specie (Blanchard, Blanchard și Takahashi, 1978; Ulrich et al., 1962
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
celălalt, evaluate și apreciate ca fiind în conformitate cu normele la care observatorul a ales să se raporteze, putând fi explicate și altfel decât în funcție de stările psihologice sau neurofiziologice ale individului. Teoriile socio-cognitive Carențele modelelor motivaționale și asociaționiste în explicarea rezultatelor studiilor empirice, dar și progresul în înțelegerea proceselor afective și cognitive i-au condus pe teoreticieni la ideea de a explica comportamentul agresiv prin intervenția și interacțiunea proceselor afective și cognitive. Din punct de vedere istoric dezvoltarea concepțiilor cognitive coincide cu studiul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
au stabilit o listă de variabile situaționale (provocare, alcool, violență mediatizată, anonimat, temperatură, efectul armei de foc) și individuale (sex, personalitate, diferențe biologice) care par să aibă o oarecare legătură cu agresivitatea din lumea reală. Cercetătorii au examinat ulterior rezultatele empirice publicate în perioada 1974-1996 pentru a compara efectul acestor variabile asupra a ceea ce se întâmplă în viața reală. Rezultatele cu privire la variabila "gen" arată că bărbații sunt mai agresivi și în laborator și pe teren cu o mică diferență atunci când este
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]