4,858 matches
-
și Brienne din Tarth au fost scrise pentru această carte, dar vor apărea în volumul următor, "The Winds of Winter". Pe lângă hărțile publicate în volumele anterioare, cartea include și o hartă a regiunii necartografiate anterior a Orașelor Libere de pe continentul estic. Conform spuselor lui Martin, manuscrisul celui de-al patrulea roman a devenit prea mare pentru a fi publicat într-un singur volum. În loc să-l împartă în două și să-l publice ca „Partea I” și „Partea a II-a”, Martin
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
atribuit statului Wisconsin, care acoperă o bună parte a estului acestui stat. Creat în anii 1990, prefixul a intrat în funcțiune la data de 26 iulie 1997, sub forma unei scindări din prefixul 414. Anterior, prefixul 414 acoperise întreaga treime estică a statului Wisconsin. Începând cu anul 2014, prefixul 920 va fi dublat prin suprapunere cu (viitorul funcțional, dar deja atribuitul) prefix 274. Comitatele desrvite de acest prefix telefonic sunt, Brown, Calumet, Columbia, Dodge, Door, Fond du Lac, Green Lake, Jefferson
Prefix telefonic 920 (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/327713_a_329042]
-
otomani în 1541, teritoriile Ungaria de nord și de vest l-a recuoscut pe împăratul habsburgic drept împărat, formându-se ceea ce avea să fie numită Ungaria Regală, în vreme ce părțile centrale și de sud au fost anexate de otomani, iar părțile estice au rămas sub controlul familiei Zápolya sub numele de Regatul Ungariei Răsăritene. După 1570, acest din urmă teritoriu avea să se transforme în Principatul Transilvaniei. În ciuda faptului că o bună parte dintre cei între 17.000 și 19.000 de
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
II-a IUCN (parc național) situat în Polonia, în voievodatului Polonia Mică, pe teritoriul administrativ al powiatului Sucha. Parcul national se află în partea sudică a Poloniei și cea sud-vestică a voievodatului Polonia Mică, în sudul satului Zawoja, în extremitatea estică a zonei protejate Horná Orava ("Chránená krajinná oblasť Horná Orava"), aproape de granița cu Slovacia. Parcul national înființat în anul 1954 se întinde pe o suprafață de 33,92 km (ocupând și partea sudică a masivului Babia Góra) și reprezintă o
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
de mai multe tipuri de habitate (păduri de fag, păduri de conifere, pajiști alpine, pășuni, păduri aluviale, pajiști mezofile, păduri în amestec, lunci mlăștinoase, terase și lunci de râuri) ce adăpoastesc o mare varietate de floră și fauna specifică zonei estice a Munților Carpați. Floră este constituită din specii arboricole de fag ("Fagus sylvatica" - specie dominantă), brad ("Abies"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), gorun ("Quercus petraea"), arin ("Alunus glutinosa"), arin alb ("Alnus încântă"), salcie albă ("Salix albă"), salcie roșie ("Salix purpurea
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
acoperită cu un tavan, a fost boltită în 1595, după un incendiu care a devastat atât comuna, cât și cetatea. Colateralele erau inițial boltite în cruce, iar arcul triumfal semicircular a fost transformat în arc frânt odată cu boltirea navei. Colaterala estică are un frumos portal cu ambrazură cu arc trilobat în stil gotic târziu. Corul păstrează bolta inițială în cruce, iar absida o semicalotă. La început, corul era flancat de două capele cisterciene menite rugăciunii călugărilor, dar în secolul al XV
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
din 1423. În anul 1466 a obținut din partea regelui Matei Corvin "ius gladii" (dreptul de a condamna la moarte), precum și dreptul de târg săptămânal. A fost una din cele mai înfloritoare comunități săsești din Scaunul Mediașului. În biserică, pe peretele estic al corului există o inscripție veche care furnizează numeroase date istorice din perioada 1142 - 1577. Comunitatea din Ațel a câștigat din anul 1471 privilegiul ca pe timp de război să-și păstreze o treime din trupele furnizate armatei, pentru apărarea
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
accesul fiind posibil doar prin intermediul unei scări mobile. La nivelul al treilea se aflau inițial spațiile pentru locuit. Deasupra lor erau meterezele. În plus față de turnul - poartă, mai existau două turnuri, unul în partea sudică, astăzi dispărut, și unul nord - estic care există și astăzi. Turnul sudic a fost demolat la începutul secolului al XIX-lea, moment în care a fost distrus și zidul primei incinte. Incinta exterioară, cea de a doua, este unită de turnul - poartă, ea având la extremitățile
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Moldova-Sulița. Aria naturală cu o suprafață de 116,40 hectare se află în versantul estic al Obcinelor Mestecăniș (o grupă muntoasă ce aparține Carpaților Maramureșului și Bucovinei la o altitudine de 1100 m, la confluența pâraielor Dârmocsa și Tătarca, în partea estică a Tinovului Găina - Lucina. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea
Răchitișul Mare () [Corola-website/Science/327288_a_328617]
-
Aria naturală cu o suprafață de 116,40 hectare se află în versantul estic al Obcinelor Mestecăniș (o grupă muntoasă ce aparține Carpaților Maramureșului și Bucovinei la o altitudine de 1100 m, la confluența pâraielor Dârmocsa și Tătarca, în partea estică a Tinovului Găina - Lucina. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (păduri de
Răchitișul Mare () [Corola-website/Science/327288_a_328617]
-
scris: ""Ce bine este când capetele cenușii sunt înțelepte, prudente și domnii sunt prevăzători"". Turnul nord vestic era cunoscut ca "Bastionul Slăninei". Curtina vestică a fost demolată în anul 1800 și cu materialele rezultate s-a construit primăria. Turnul nod - estic, care funcționa ca donjon, s-a deteriorat și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se prăbușește. Turnul clopotniță a fost construit în perioada 1848 - 1858. În anul 1899 este dărâmată curtina vestică, ce a mai rămas din
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
pentru reconstrucția bisericii. Vechea biserică catolică, distrusă de către armatele turcești în 1493, făcea parte din grupul unui vechi tip de bazilici construite în secolul al XIII-lea, stil foarte răspândit în zona Sibiului. Avest fapt este confirmat de prezența absidiolelor estice ale navelor laterale, oarecum asemănătoare cu cele din Cisnădioara, Cisnădie și mai ales a celei de la Gușterița. Bazilica romanică avea hramul Fecioarei Maria. Construcția este deosebit de lungă, ea având în capătul vestic al navei centrale o clopotniță cu trei etaje
Biserica fortificată din Șura Mare () [Corola-website/Science/327354_a_328683]
-
și menelitele cu gresie de Kliwa de la Sărată, si Valea Mare). Formațiunile oligocene sunt acoperite de conglomerate din elemente verzi burdigaliene care la rândul lor sunt acoperite de formațiuni ale miocenului (marne grezoase, gipsuri, tufuri și cenuși vulcanice tortoniene). Marginea estică a Culmii Pietricica este înclinată puternic, continuarea culmii principale făcându-se spre Siret cu o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune accentuată. Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
Dealul Brădișu (525 m). Morfologic, spre est glacisul piemontan este separat de către abruptul morfotectonic (cu diferențieri altitudinale de 250-300 m în partea centrală și 100-150 m în zonele nordică și sudică), de culme. În dealurile Cărunta, Capătă și Cireșul, versantul estic da astfel impresia unor munți mijlocii și joși, iar spre nord și sud aspectul de ansamblu este al unor culmi domoale cu interfluvii largi, uneori aproape orizontale (dealurile de pe stânga Trebișului), excepție spre limită de nord-vest (spre obârșiile Slatinei, Văii
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
păstrează elemente arhitectonice ce pot fi regăsite și la casa Brukenthal din Nocrich precum și la conacul Brukenthal din Micăsasa. Odinioară edificiul religios avea o incintă fortificată sub formă dreptunghiulară. Incinta era întărită de către două turnuri de apărare, unul în partea estică și celălalt în partea sud-vestică a ei. Fortificația s-a prăbușit parțial în anul 1877, urmând ca, ulterior, ea să fie demolată de către localnici în 1924 și mai apoi între anii 1953 - 1954. În prezent, incinta fortificată este inexistentă, urme
Biserica fortificată din Vărd () [Corola-website/Science/327397_a_328726]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în apele Mării Negre, aproape de litoralul românesc. Aria naturală se află în partea estică a județului Tulcea, în apele teritoriale din nord-vestul Mării Negre. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
cazematele au fost aruncate în aer. În amintirea soldaților din Regimentele 3 Grăniceri, 6 Grăniceri (Batalionul 1) și a Companiei a 11-a conduse de căpitanul Vasile Teodoreanu (Nistor Teodorescu după alte surse) uciși pentru controlul acestui drum, la poalele estice ale muntelui a fost ridicat un monument. O cruce veche din piatră marchează poiana în care odihnesc laolaltă în pământ sute de militari. Există intenții legate de finalizarea modernizării integrale a drumului, în cadrul unui proiect național care prevede refacerea mai
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
porțiunea montană și aproximativ 12 km pe valea Sabasei), este relativ greu abordabilă cu o mașină mică, cu excepția porțiunii finale - asfaltate pe o lungime de aproximativ 4 km, dinspre Borca. Acoperirea cu servicii turistice este centrată în arealul limitrof porțiunii estice.
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
de mare însemnătate istorică, principală atracție a pieței fiind coloana lui Sigismund al III-lea Vasa, ce se înalță la 22 metri încă din anul 1644, aceasta fiind cel mai vechi monument și simbol al orașului Varșovia. Pe partea sa estică se găsește clădirea reconstruită, după ce a fost devăstată în urma celui de-al II-lea Război Mondial, ce servea ca și reședința a ducilor de Mazovia - Castelul Regal. În anul 1949, Piața Castelului făcea legătura către drumul recent construit, Ruta W-Z
Piața Castelului din Varșovia () [Corola-website/Science/330672_a_332001]
-
și retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc". După ce Moldova a primit statul de membru al ONU (2 martie 1992), președintele moldovean Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva forțelor rebele care atacaseră posturi de poliție loiale Chișinăului de pe malul estic al Nistrului. Rebelii, ajutați de trupele sovietice, și-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din zona disputată. La 21 iulie 1992 Republica Moldova și Federația Rusă au semnată o așa numită "Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice" a conflictului armat
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
Est (în Bulgaria) și au fost numiți turci găgăuzi. Un grup mare de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria și s-a stabilit în sudul Basarabiei împreună cu un grup de etnici bulgari, la începutul secolului XIX. În 1812, Basarabia, jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de Imperiul Rus și triburile Nogai care locuiau în mai multe sate din Basarabia de Sud (sau Bugeac) au fost obligați să părăsească zona. Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat cu găgăuzi aduși
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
Lacul Techirghiol este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în sud-estul țării, pe teritoriul județului Constanța. Aria naturală se află în partea estică a județului Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului Techirghiol și al comunei Tuzla, în imediata apropiere a drumului național DN39, care leagă municipiul Mangalia de Eforie. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică și pontică) reprezintă o zonă naturală (râuri
Lacul Techirghiol (sit SPA) () [Corola-website/Science/330718_a_332047]
-
Pădurea Bogata este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în centrul țării, în partea estică a Transilvaniei, pe teritoriul județului Brașov. Aria naturală se află în nord-estul județului Brașov, pe teritoriul administrativ al comunelor Apața, Crizbav, Hoghiz și Măieruș și este traversată de drumul național DN13, care leagă municipiul Brașov de Sighișoara. Aria naturală întinsă
Pădurea Bogata (sit SPA) () [Corola-website/Science/330733_a_332062]
-
carpatic în timpul Antichității și Evului Mediu. Ea reprezintă locația legendară pe unde au pătruns în spațiul transilvănean maghiarii și în același timp limita vestică a fostului voievodat al lui Gelu. Morfologic este o trecătoarea de vale situată la nivelul aliniamentului estic al "„Jugului intracarpatic”", ce face legătura între depresiunile Silvaniei (situată la vest de Munții Meseș si la nord de Munții Plopiș) și, depresiunile Agrij și Almaș (situate spre est în bazinele celor doi afluenți ai Someșului Mare). Ea se individualizează
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
împărțit creștinii de est ai Comunității. În scopul de a sprijini catolicismul, Biserica Unită (recunoștea supremația papală dar numai în ritualuri răsăritene și liturghii slavone) a creat Sinodul de la Brest din 1596, îndepărtând mulți adepți ai Bisericii Ortodoxe din teritoriile estice ale Comunității. Încercările lui Sigismund de a introduce absolutismul s-au răspândit în restul Europei, iar obiectivul său de redobândire a teritoriului Suediei a dus la o rebeliune a șleahtei. În 1607, nobilimea poloneză a amenințat că va suspenda acordurile
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]