7,156 matches
-
mijloace uriașe, cășunîndu-le, de nu primejdii serioase, ceea ce nu sîntem în stare, totuși însă vexațiuni pe cari ei le treceau cu vederea tocmai din cauza atârnării noastre relative. Mai este însă același caz și astăzi? Ca și fiul pierdut din parabola evangheliei, noi ne-am pierdut din calea istoriei noastre adevărate, am cheltuit în mare parte moștenirea părintească pe formele goale ale unei civilizații străine pe care n-am avut nici timpul, nici mijloace îndeajuns spre a ne-o apropria, și azi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
apoi o urmează Prusia în provinția Posen, în Alsas și Lorena, c-un cuvânt toate statele cuceritoare. E o armă periculoasă aceasta în mînile celui slab, căci se-ntoarce mai în genere contra lui la urma-urmelor. Pasajul din "Romînul" e evanghelia tiraniei maghiare, rusești, prusiene. Noi concedem ca limba românească să fie obiect de studiu obligatoriu, însă predarea tuturor obiectelor să se facă în limba maternă a copiilor, căci numai așa vor pricepe ce-nvață și numai așa vor învață a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a botezat, s-ar instrui lesne asupra acestor simple adevăruri. Vază d. Cassel de va găsi auditori cu crezare pentru doctrina inventată de dumneasa despre "Hristos Sem", pe care testamentul nou nu-l cunoaște; noi germanii creștini ne ținem de Evanghelia fiului lui Dumnezeu. Același spirit de imensă prezumțiune se vede din aserțiunea d-lui Cassel că poporul evreiesc a fost abătut de la evlavia lui prin germanii cei frivoli. Heine învățase, se înțelege, destrămarea sa morală de la acea junime germană care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
despre principii eterne și nestrămutate de drept. Deie-ni-se voie a spune că această eternitate nestrămutată e un moft. Acele principii, așa-numite eterne, nu sunt juridice, ci morale. Cine voieștesă se convingă n-are decât să deschiză Coranul, Evanghelia, Drumul spre Virtute a lui Laotse, cărțile budiste, și va vedea că acele eterne principii sunt identice la moraliștii de origine foarte deosebită și din timpi foarte deosebiți. Dreptul însă - după natura sa - e pozitiv, adecă stabilit de oameni după
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
improvizați de frații roșii, cari, pentru a-și dura glorie pe acții duc ca d. colonel Angelescu la o moarte sigură și fără de nici un folos pe acest popor viteaz și vrednic de a fi altfel guvernat. Facă-se această scriere evanghelia neamului, fie libertatea adevărată idealul nostru, libertatea ce se câștigă prin muncă. Când panglicarii politici care joacă pe funii împreună cu confrații lor din Vavilonul de la Seina se vor stinge pe rudă pe sămânță de pe fața pământului nostru, când pătura de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
e mare numai dacă este astfel răsturnat... Continuați." Hegel răsturnat! Nu râdeam cu gura până la urechi, cum făcea Matilda, dar râdeam foarte tare în forul meu interior, văzând cum un dentist îi amenda pe marii filozofi luând drept literă de evanghelie ceea ce un geniu politic cum fusese Lenin spusese, pentru necesități dictate de lupta ideologică pentru cucerirea puterii, în cutare sau cutare împrejurare. Dentistul le scotea filozofilor dinții, îi plomba și în cele din urmă le muta și fălcile fără măcar să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
reluată, un deceniu mai târziu, de ministrul învățământului din 1885, Dimitrie A. Sturdza, întărită de spusele colegului său liberal, Mihail Kogălniceanu, care stăruia pe lângă învățători încercând să îi convingă de "misiunea apostolică" pe care o au de îndeplinit în propovăduirea evangheliei naționale (Costescu, 1937, p. 97, cf. Drace-Drancis, 2006, p. 156). Mișcarea secularizantă ale cărei efecte perforează inclusiv în materia informațională a literaturii didactice este observabilă mai întâi afirmându-se plenar în câmpul producției literare al culturii românești, relevându-se cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al romantismului istoriografic. Punctul de inflexiune în care este detectabilă detașarea de paradigma Școlii Ardelene constă în condamnarea "romanomaniei", instalată în cultura română ca teză istoriografică sacrosanctă. Deși îl elogiază pe Petru Maior, pe care, într-un limbaj specific unei evanghelii a naționalismului, îl asemuiește cu "un Mois [care] a deșteptat duhul național, mort de mai mult de un veac", repudiază identificarea românilor cu romanii. Respinsă ca o "manie ridicolă", echivalarea românilor cu romanii exprimă, pentru Kogălniceanu, simptomatica falimentului politic actual
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
același creuzet alături de aspirații politice și sociale radicale, al cărui rezultat va fi un mesianism național îmbibat cu revoluționarism romantic. În special magnum opus-ul nefinalizat al lui Bălcescu, Istoria Românilor sub Mihaiu Vodă Voievod, poate fi lecturat ca o evanghelie a naționalismului românesc, iar Bălcescu poate fi privit ca un apostol propovăduitor al radicalismelor politice și sociale (naționalismul politic combinat cu revendicările democratice și de egalizare socială au constituit mixul ideologic care a explodat în Revoluțiile române de la 1848). Nutrindu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
VIII). Iar școlile normale, cele menite să formeze viitorii învățători, au rostul de a fi "pepiniere profesorale" de "sacerdoți culturali" (Michailescu, 1888, pp. 158, 157). Ei vor fi cei care vor "aprinde lumina în lanternă" și vor împrăștia cuvântul noii evanghelii naționale. Educația, chiar dacă trebuie păstrată pe fundațiile moralității ortodoxe, nu mai poate rămâne în apanajul bisericii și al clericilor. Este nevoie de profesioniști în pedagogia națiunii: "popa nu maĭ póte fi dascăl, pentru acelaș cuvênt care face că în biserică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
parte a secolului al XIX-lea. În paralel cu aceste evoluții politice, autoritatea statală, devenită unitară și centralizată, a continuat procesul de transformare a școlii într-o "a doua biserică" (Melidon, 1874, p. VIII) din amvonul căreia s-a predicat "Evanghelia națională" (Ghibu, 1975, p. 118). Cărturari militanți ai ideii naționale ca Simion Bărnuțiu au elaborat, prin scrierea de tratate de specialitate, o nouă viziune asupra naționalității care a fost rapid pusă în circulație în literatura școlară. S-a produs astfel
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Șerban, am vedea tot piesa de azi, jucată în alte costume, {EminescuOpXII 106} am vedea pe ulițe mese cu câte un grămătic și la ele cei 100 000 de dorobanți și seimeni depunîndu-și jurămintele asupra formulei: Jurați pe această sfântă Evanghelie și pe această cinstită cruce că veți fi cu Constantin Vodă un suflet și un sfat, ascultîndu-l și ajutîndu-l fără viclenie, atât în iveală cât și în taină; neascunzând de el nici un lucru ce trebuie să-i fie cunoscut în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
taină; neascunzând de el nici un lucru ce trebuie să-i fie cunoscut în tot cursul vieții sale și în tot cursul vieții voastre, și nu veți fi trădători către el, nici veți lucra împotriva lui. Iar ei, punând mâinile pe Evanghelii și pe cruce, ziceau: da! Țăranii aruncau în calea Măriei Sale spice de grâu, flori albe și ramuri verzi, mere, lămâi, năramze și capete de berbeci, sau îi închinau miei și căprioare sălbatice. Iar cât despre cheful ce s-o fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Rosetti și Rosetti era "Romînul", și nimic nu s-au făcut din cele ce s-au făcut fără "Romînul" și fără Rosetti. Voi zice, să trăiască "Romînul" românilor și să trăiască românii "Romînului". Iată cuvintele Preaosfințitului Chițu, citate exact din Evanghelia sfântului Ioan Fedeleș. E prea adevărat că Unirea Principatelor a făcut-o moldovenii; adevărat că cel întîi cabinet al României unite era un cabinet Barbu Catargiu, adevărat că secularizarea averilor {EminescuOpXII 353} închinate se datorește lui Cuza Vodă, împroprietărirea, cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
străini ca rasă și ca apucături, că n-au nimic sfânt, că pun la mezat, la sultan - mezat, cetățenie și frontiere, interese economice și sociale, pretinsele lor convingeri politice, totul c-un cuvânt. Văzut-au țara ce însemnează în adevăr evanghelia roșie, ce înțeles au articolele "Romînului"? Nu libertate, nu egalitate, nu naționalitate. Cestiunea principală e ca niște Caradale și Costinești să fie milionari, ca C. A. Rosetti să capete pensii reversibile, ca toată pletora de plevușcă fanariotă - bulgărească să încape
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care se dezvoltă. Astfel credința, prin principiile sale moralizatoare și profund umane, formează tipologia omului religios care, indiferent cărei confesiuni aparține, tinde către apropiere și iubire. Pentru creștin ( În cazul nostru) idealul Îl constituie chipul lui Iisus Hristos, poruncile biblice, evangheliile, sfinții părinți și Sfânta Tradiție pe care biserica le promovează de la Începuturi. Inspirate din acestea s-au conturat etica socială, etica profesională, bioetica, toate conținând principii atitudinale și comportamentale moralizatoare pentru om și societate. Cultivând frumosul În viața individuală și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mundană a omului, așa cum ne‑a arătat Însuși Întemeietorul creștinismului : Hristos Domnul. Conștienți de Înalta lor misiune, creștinii vor să‑L reprezinte pe Mântuitorul și să‑I slujească, pătrunși de vocația lăuntrică de a fi În vremea vieții lor o „Evanghelie Întrupată”. Identitatea naturii nu admite deosebiri ființiale Între oameni. Atitudinea iubitoare și plină de compasiune față de aproapele suferind, Îl fac pe acesta din urmă să se simtă prețuit, stimat și iubit. Pentru cei aflați pe patul suferinței, de multe ori
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
seme‑ nilor, cu iubirea, smerenia și dăruirea cu care i‑a slujit Hristos Domnul. 102 Suferința și creșterea spirituală IV.8. De veghe la căpătâiul celui suferind Iubirea dezinteresată și sinceră manifestată față de cel suferind este un imperativ existențial al Evangheliei lui Hristos. Dragostea este un „har al Domnului” : „Pentru că dragostea lui Dumnezeu s‑a vărsat În inimile noastre prin Duhul Sfânt Cel dăruit nouă” (Romani 5, 5). În comuniunea de iubire cu semenii, creștinul devine un instrument al haru‑ lui
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
18) ; „Să nu se tulbure inima voastră, nici să se Înfricoșeze” (Ioan 14, 27) ; „În lume necazuri veți avea ; dar Îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). Viața În Hristos implică bucurie, dar și renunțare. Pentru cel care primește Evanghelia sau vestea cea bună În viața sa, jugul - adică ceea ce este dificil de asumat, până la 124 Suferința și creșterea spirituală Înlănțuirea existenței umane - devine ușor de purtat (Matei 11, 30). De fapt, după cuvântul Sfântului Pavel, „fapta lui Dumnezeu, socotită
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
scăpa de rătăcirea diavolului ; iar aces‑ tor idoli nu jertfesc. Fă ceea ce voiești ; căci e cu neputință ca eu să jertfesc aparițiilor Înșelătoare ale demonilor. Iar cei ce jertfesc aces‑ tora sunt asemenea lor. Căci precum adevărații Închinători - după dumnezeiasca Evanghelie a Domnului - care adoră pe Dumnezeu În duh și adevăr (Ioan 4, 23), se aseamănă În slavă cu Dumnezeu și sunt nemuritori Împreună cu El, primind viața cea veșnică prin Cuvântul, tot așa, cei ce se Închină acestora (zeilor) se aseamănă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
datori să o purtăm cu dreptate pentru păcatele noastre (Luca 23, 41), În timp ce Mântuitorul Hristos a purtat‑o nevinovat, din iubire jertfelnică pentru noi, ca să ne scape din robia păcatului și a morții. Creștinul cu sufletul ardent pentru Hristos și Evanghelia Sa este convins În mod absolut că Dumnezeu Îi este nu doar Creator, ci și Mântuitor și Proniator, că El Îi trimite sau Îngăduie crucea ca pe o premisă necesară a vieții creștine, că nici o durere nu‑l va atinge
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nu este spre vătămarea noastră sau spre ceva asemănător”226. Însă, la lepădarea sinelui păcătos și la asumarea crucii pentru Întreaga viață, Mântuitorul a adăugat Încă ceva : „să urmeze Mie”. A urma lui Hristos implică În primul rând cunoașterea Învățăturii Evangheliei Sale și raportarea tutu‑ ror gândurilor, cuvintelor și faptelor noastre la preceptele 188 Suferința și creșterea spirituală acesteia. Numai urmând pe Hristos ni se va părea ușoară crucea, căci jugul Lui e bun și povara ușoară (Matei 11, 29‑30
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
I Împărtăși slava. Suferința și durerea pot părea cu totul inutile și lipsite de sens246 - dar atunci și moartea lui Hristos pe cruce părea 202 Suferința și creșterea spirituală așijderea pentru unii. Una dintre cele mai puternice intro‑ specții ale Evangheliei rezidă În aceea că Dumnezeu este capabil să transfigureze suferința care părea a fi lipsită de sens și scop și să obțină sau să dobândească ceva prin ea. „Poate nu știm ce se dobândește ; până la urmă cei care L‑au
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Damian din Asia Mică, Chir și Ioan, Talaleu, Cosma și Damian din Roma, Ermolae, Pantelimon, Anichit și Fotie, Diomid, Luca, Arhiepiscopul Crimeii etc. Despre viața, minunile, vindecările și pătimirile lor găsim relatări În sinaxare. Din acestea citim că, după porunca Evangheliei, unii dintre acești mari sfinți au cutre‑ ierat orașele și satele, propovăduind pe Hristos și vindecând pe cei bolnavi. Din iubire fierbinte față de Dumnezeu și față de semeni, ei nu luau niciodată plată pentru serviciile lor, respectând porunca Mântuitorului Hristos Care
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
bolnavilor să se nevoiască În rugăciune și În pocăință. Pe lângă consultațiile medicale, feluritele vindecări și izgoniri de duhuri necurate, ei răs‑ pândeau mai ales Învățătura lui Hristos și vegheau necon‑ tenit ca toți creștinii convertiți să calce drept, după cuvântul Evangheliei și să nu apostazieze. Această misiune le‑a adus În cele din urmă și moarte martirică. Din Viețile Sfinților aflăm că, atunci când săvârșeau tămă‑ duiri, se adresau celor bolnavi : „Nu numai mâinile punem peste voi, căci cu puterea noastră nimic
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]