5,319 matches
-
de ciocane și am adormit pe loc, fiind încă sub influența băuturii. M-am trezit a doua zi înfrigurat. S-a dat alarma la pichetul de grăniceri din Bivolari și au început să mă caute. Tractorul a rămas înțepenit pe fâșie până a doua zi când a venit șeful de brigadă. S-a făcut anchetă. Toți au crezut că am căzut în Prut după urmele pe care le lăsasem pe fâșie. A doua zi când m-am trezit și am văzut
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
au început să mă caute. Tractorul a rămas înțepenit pe fâșie până a doua zi când a venit șeful de brigadă. S-a făcut anchetă. Toți au crezut că am căzut în Prut după urmele pe care le lăsasem pe fâșie. A doua zi când m-am trezit și am văzut unde mă aflu, m-am dus la brigada de tractoare care se afla acum la vreo 5 kilometri depărtare. La brigadă era agitație mare. Venise șeful pichetului de grăniceri, un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele unei lăzi încinse cu benzi de fier zări umbra unui om cu pălărie și loden. "Bună ziua!", îngăimă Bătrânul și îndrăzni câțiva pași de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
drumeți, cu pleoapele mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îmi tot apăreau rândurile lui Dickens și mult, mult noiembrie. IERI Când a deschis ochii probabil că era miezul zilei, căci soarele încerca din toate puterile să pătrundă prin jaluzelele trase bine deasupra ferestrelor și răspândea în cameră zeci de fâșii de lumină de diferite mărimi. Îi plăcea să se lase dezmierdat de căldura ce venea de-afară. Era promisiunea unei zile; un început care putea deveni tot ceea ce-și dorea el. S-a sculat de pe canapea și a vrut
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
căutat, a găsit și a pus În practică soluții specifice la probleme specifice. Dar, ce spui tu, e adevărată filosofie, mă. Pe toate dărâmăturile a plantat salcâmi. Pe toate coastele a cultivat plante agricole cu profil adecvat, și, numai În fâșii. Știi ce-s alea? Știu. Ce? Niște benzi, de-a lungul coastei, ca să se poată ține, solul, locului, și, pe deasupra, să mai și poată fi obligat să dea și niște producții: pe unele porțiuni, mai mici, pe altele, mai măricele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din alte ceruri... Și pe măsură ce bătrâna bodogănea În legea ei, lucrurile vechi Începeau să se adune, ieșind ca din pământ, În ograda Mașei. Mai Întâi se iți, Închegându-se din aer, plugul cu care bătrânul Darmedont trăsese prima brază a fâșiei de pâmânt ce avea să despartă satul lor de cel vecin, apoi apăruseră și cei doi cai, și carul, ba și batoza sechestrate În timpul colectivizării. Văzând-o, bătrâna Își făcu cruce, Închinându-se spre cele patru colțuri ale zării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
transformaseră și ele În ruine. Până și granița, altădată atât de bine păzită, fusese lăsată În voia sorții. Vitele treceau dincolo și se Întorceau fără ca grănicerii, Înainte atât de atenți să nu calce picior de om sau de câine peste fâșia arată, să tragă În aer vreun foc de armă. De fapt, granița nu mai tenta pe nimeni. Satul de dincolo era la fel de căzut În decrepitudine precum cel de aici. Rând pe rând, tinerii părăsiseră Brodina, se aciuaseră mai Întâi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era la fel de căzut În decrepitudine precum cel de aici. Rând pe rând, tinerii părăsiseră Brodina, se aciuaseră mai Întâi În orașul din apropiere, apoi plecară mai departe, se risipiră prin lume, care Încotro. Ce rost mai avea să păzești acum fâșia de pământ ce despărțea o țară de alta, dacă până și granița dintre viață și moarte fusese desființată!? Copiii nu se mai nășteau, În schimb se Înmulțiseră peste măsură berzele. Pe fiecare stâlp de telegraf era un cuib, pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un cuib, pe fiecare horn, pe fiecare copac mai răsărit sau cumpănă rămasă În picioare. Clămpăneau din ciocurile lor lungi și roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând peste fâșia de pământ ce delimita granița și reveneau la căderea serii, aducând În pliscuri tot felul de lighioane, pe care le lepădau prin curți sau Își hrăneau pe acoperișuri progeniturile tot mai nesătule, ce creșteau văzând cu ochii. Puiau de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acum o graniță oarecum asemănătoare cu cea care despărțea satul lor de cel vecin. Intervenea atunci babulea și, agitând același baston În aer, Îi Împăca, bodogănind În legea ei:„Mâine-poimâine vei aduce câte un bou să tragă la plug pe fâșia ta arată?!“. Sau zicea, dojenindu-i pe amândoi: „Nu cumva aveți nevoie pentru a vă rezolva treburile voastre de un regiment de grăniceri!?“. Ascultând aceste cuvinte, Fevronia și Nicanor izbucneau În râs și se Împăcau. Cât timp trecuse de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca niște baloane de săpun, pluteau prin fața ochilor, devenind din ce În ce mai mari, din ce În ce mai colorate, apoi se pulverizau În aer, lăsând În urma lor un gol În suflet. În primii ani ai copilăriei, când Mașa nu Întrecuse nici de Înălțimea mesei, granița, o fâșie lată de pământ, Întotdeauna proaspăt arată și greblată până la fir, ce șerpuia ca o panglică de culoare cenușie printre dealurile molcome și văi, ieșind din pădure și pierzându-se În alta, era la fel de Înspăimântătoare ca și râul de foc ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răi. Pe credincioși de necredincioși. Aici era raiul, dincolo iadul, plin de cazane de smoală, În jurul cărora roiau oameni În pufoaice și căciuli cu urechi, cu ochi arzând de foame, agitând linguroaie mari de lemn deasupra unor bliduri goale. Dincolo de fâșia de pământ arată și Împrejmuită cu un gard de sârmă, se Întindeau ogoarele fără haturi, dincolo erau colhozurile, foametea, tătucul Stalin, Siberia, deșertul Gobi, stepa, tătarii, picenegii și cumanii, dincolo era și marele popor galben, care, după cum Îi citise babulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Babulea le Închidea În sipet. Încetul cu Încetul, mirosul se răspândea În toată casa și, odată cu el, și groaza de Siberia. Dincolo de graniță, rareori se zărea țipenie de om. Câteva pufoaice veneau la vremea cositului, coseau iarba dintre cele două fâșii și apoi dispăreau. Niciodată nu răzbătea de acolo nici un glas. Oamenii păreau muți, iar coasa ce foșnea prin iarbă nu se auzea nici ea, de parcă tăișul ei ar fi fost Învelit În cârpe. Sau ca și cum iarba pe care o coseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În fața ta o căpiță de fân. Căpița o lua pe cărăruie, urca și cobora. Se oprea din timp În timp să se-odihnească. În urma ei, făcând mereu câte-un ocol, se puneau și alte căpițe În mișcare. Când ajungeau aproape de fâșie, căpițele se desfăcea În snopi. La rândul lor, snopii o luau la vale, rostogolindu-se peste fâșia arată. Ajungând dincolo, se descompuneau din nou În două. Unul rămânea pe loc, iar altul se Întorcea lângă ceilalți. Făcând de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
timp În timp să se-odihnească. În urma ei, făcând mereu câte-un ocol, se puneau și alte căpițe În mișcare. Când ajungeau aproape de fâșie, căpițele se desfăcea În snopi. La rândul lor, snopii o luau la vale, rostogolindu-se peste fâșia arată. Ajungând dincolo, se descompuneau din nou În două. Unul rămânea pe loc, iar altul se Întorcea lângă ceilalți. Făcând de câteva ori această mișcare de dus-Întors, babulea lăsa dincolo de fâșia arată o mulțime de pachete, pline cu zahăr, pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lor, snopii o luau la vale, rostogolindu-se peste fâșia arată. Ajungând dincolo, se descompuneau din nou În două. Unul rămânea pe loc, iar altul se Întorcea lângă ceilalți. Făcând de câteva ori această mișcare de dus-Întors, babulea lăsa dincolo de fâșia arată o mulțime de pachete, pline cu zahăr, pâine, slănină și ulei, altele cu haine noi-nouțe cumpărate de la târg. Ceilalți săteni nu se lăsau nici ei mai prejos, astfel că, În scurt timp, granița se umplea de coșuri de saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și câlți. În afară de enoriași, Mașa și Gligori mai modelau și cai, căruțe, și fel de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce despărțea Brodina de satul vecin. După liturghie, copiii Își lepădau odăjdiile și se așezau la masă alături de părinți, rude și vecini, modelați din lutul siniliu adus din râpă... Așa a fost lumea copilăriei ei, lume fabuloasă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
verticală, altul pe orizontală, pluteau alte două ouă mici, bătând din aripioare și căutând să ajungă sub cuibul lipit de grindă. Ușa grajdului se prefăcuse și ea Într-un fel de coajă, lăsând să se Întrevadă prin golul Întredeschis o fâșie din ogradă plină de orătănii, fântâna, gardul, mesteacănul Încremenit și o parte din crucea bisericii Uspenia, pe care se afla acum un cuib de cocostârci. Deodată, ca de la sine putere, țâțele se puseră-n mișcare. Intrau și ieșeau ritmic Înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bine-cunoscută. Totul devenise previzibil pentru el și totuși, În ciuda acestui fapt, sentimentul de teamă de care era stăpânit creștea pe măsură ce pașii săi Înaintau pe coridor. Masa, scaunele, șifonierul, frigiderul, aragazul, mașina de spălat și patul fuseseră Învelite cu grijă În fâșii de pânză străvezie, Îndărătul căreia se aflau coconii. Insectele Îl pândeau, frecându-și ușor lăbuțele păroase; ochii lor roșii stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu atenție fiecare mișcare În spațiu. Noimann deșurubă sticluța pe care o purta asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a fost Încorporat În program... Vorbeam Însă de răul dumneavoastră... Cu tot efortul meu, nu l-am putut extirpa. Aici se află numai feșe...” Și, ca să-l convingă pe Noimann că spune adevărul, falsul Satanovski Începu să extragă dinăuntru o fâșie lată de o palmă de pânză, ce semăna cu un papirus vechi. „Mă tem”, spuse el, „că fetusul din pântecele dumneavoastră s-a mumificat. Sau chiar mai rău”, adăugă el, „carnea lui s-a evaporat și a rămas Înfășurat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
marketing, avem nevoie de doi tineri prinși într-o domnișoaragoste adâncă și deznădăjduită, ținuți departe unul de altul de un personaj crud și rău. Sfântul Fără-Mațe stă de vorbă cu domnișoara Hapciu în salonul italian cu scaunele lui brodate și fâșii de mătase verde între ferestrele înalte cu geam oglindă: e locul în care se poate înfiripa o idilă. — M-am gândit să mă îndrăgostesc de Tovarășa Lătrău, zice Sfântul Fără-Mațe. Lângă ei, satârul e împlântat în masa lungă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Tăgadă, să nu cumva să i-o dai pisicii. Zice: N-am chef să mă gândesc la așa ceva de câte ori mă linge Cora pe față... Scormonind după bandaje, am găsit costumele. Căutam în culise pânze curate pe care să le tăiem fâșii, și am dat peste robe și vestoane de vodevil și operetă. Împăturite în hârtie, împreună cu bucăți de naftalină, așezate în cufere și în pungi de haine, am dat peste crinoline și togi. Peste chimonouri și kilturi. Peste cizme și peruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aluniță sau vinișoară. Detectivul a prins piciorul de încheietură și l-a ridicat, dând la iveală un genunchi trandafiriu și catifelat. Apoi o coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei blond cădea în bucle, măturând podeaua. Brațele goale îi spânzurau de o parte și de cealaltă a capului. Gura căscată într-o uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o mână, ca un căruțaș destoinic, Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vârf, din fâșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din punctul unde se sfârșea Împletitura, ajungea un solid bici aprig ce șfichiuia ca un șarpe. Proprietarul Îl folosise până atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]