4,829 matches
-
pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să treacă pe Dunăre, bea apă și se întoarce ostenit acasă. Aici să adaug că Nero, sub aparența lui înfricoșătoare, e cea mai blândă făptură pe care am văzut-o: nu numai că nu mușcă pe nimeni, dar se lasă călărit cu îngăduință și chiar cu un fel de generozitate câinească evidentă de două mâțe din vecini (botezate de mine Pisicoi unu și doi), care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acoperită cu mușama albăstruie, în mașină. Acum mi-e sete, o sete nemaiîntâlnită, și-mi este cald, sunt dogoritor, parcă în inima mea s-a aprins un foc enorm, ce mă arde pe dinăuntru și se întinde cuprinzându-mi toată făptura, așa cum un incendiu cuprinde o casă sau o pădure. Nu străbatem mai mult de douăzeci de kilometri pe drumul alb, acoperit de zăpadă, când sora medicală ce ne însoțește exclamă Doamnă, se stinge copilul, aprindeți-i o lumânare! Mama, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și a rostit limpede, tunător: - Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul, eu plec. Uitați-vă spre slăvi, două armate se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... În sală s-a pogorât o liniște desăvârșită. Se auzea o muscă mare cum zboară bâzâind, atât. Spectatorii, în majoritatea lor elevi, nu înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul, eu plec. Uitați-vă spre slăvi, două armate se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... În sală s-a pogorât o liniște desăvârșită. Se auzea o muscă mare cum zboară bâzâind, atât. Spectatorii, în majoritatea lor elevi, nu înțelegeau exact ce se petrece, dar bănuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acustică bună. Se auzea perfect: - Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul, eu plec. Uitați-vă spre slăvi, două armate se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... În primul moment, reacția toarășului Cameniță, supărat și pe ce bălmăjea ăla, dar supărat și că fusese sculat brusc din somn, a fost să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul, eu plec. Uitați-vă spre slăvi, două armate se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... În primul moment, reacția toarășului Cameniță, supărat și pe ce bălmăjea ăla, dar supărat și că fusese sculat brusc din somn, a fost să scoată pistolul și să-i tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar încă nu pricep concret ce are de gând. Truman își continuă expunerea, încântat de efectul pe care-l produce asupra mea: - Și anume: azi-noapte au avut loc iarăși înfruntări între grupuri de îngeri și soldați ai întunericului. Câteva dintre făpturile cerești au căzut răpuse și trupurile lor neînsuflețite zac pe tărâmurile acestea din văzduh. Să încercăm să facem ca măcar unul dintre trupurile îngerilor să ajungă jos, în oraș. Ideea lui mi se pare extraordinară, mă bucur ca un copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îmi temperează elanul: -Să ne păstrăm calmul, îmi cere cu o gravitate care nu-l prinde. Mă ia cu el și mergem în locul unde are cunoștință că se găsesc cadavrele îngerilor înfrânți în luptă. Zărim trupul inert al unei asemenea făpturi sosite din cer. Ne apropiem. Trupul îngerului este imens și este făurit din lumină. Poartă veșmânt de in alb ca zăpada, cusut cu fir de aur. Pare un Guliver, și noi, lângă el, niște liliputani. O clipă îmi trece prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
par total nepotrivite în situația de față, mă irită și-mi vărs toată revolta, tot necazul, toată neputința asupra lui: -Nu mai vreau să visez, nu mai vreau să visez lumea de jos, oprește, te rog, asta. Ce fel de făptură sau de mașinărie sunt eu, dacă mereu și mereu descriu o realitate în care nu trăiesc, pe care nu o văd, nu o aud, nu o pipăi, ci doar o visez?! Lazarus, vreau să oprești o dată pentru totdeauna felul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
decât de obicei. Ca în fiecare zi, s-au îndreptat spre strada Teilor, unde locuia Mioara, o fată de care erau amorezați amândoi. De fiecare dată, dădeau târcoale locului, se așezau pe o bancă în preajma casei sale, sperând că serafica făptură o să apară și or s-o zărească măcar o clipă. Au ajuns acolo și un puști care o spiona pe Mioara pentru ei, oferindu-le informații prețioase în schimbul unei Eugenii sau al unei ciocolate cu rom, s-a ivit îndată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că doarme. Ai fi zis că este un om gigantic, atâta că, în plus, avea și aripi, niște aripi puternice, imense. Băieții erau cu sufletul la gură. Ar fi încercat marea cu degetul, ar fi vrut să pună mâna pe făptura cu aripi. Dar și-au zis că nu cumva s-o trezească, s-o supere ori s-o sperie și s-au lăsat păgubași. Mergând tiptil pe vârful picioarelor, aproape ținându-și respirația, s-au îndepărtat. Când erau deja la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
față profesorul de sport cu cronometrul lui, precis am bătut recordul și m-ar fi băgat în echipa școlii.... Când a intrat în Serenite, s-a întrebat unde să meargă, cui ar fi potrivit să-i spună mai întâi despre făptura cu aripi. La liceu, cel mai bine ar fi să se ducă la liceu, să le zică acolo tărășenia. Gâfâind, a dat buzna în cancelarie, arăta răvășit, ca soldatul de la Maraton. Profesor de serviciu era domnul Pârvulescu, care preda latina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
temându-se că, dacă nu semnalează la vreme, e posibil să i se pună mai târziu lui în cârcă totul și și-ar pierde funcția directorială, a intervenit, explicând cu afișată deferență: -Am observat și eu, tovarășe prim-secretar. Parcă făptura (intenționat nu a zis „îngerul“, ar fi putut fi acuzat că manifestă un retrograd spirit religios...) a intrat într-un proces de descompunere, într-un accelerat proces de descompunere. Tovarășul Cameniță s-a ridicat și s-a apropiat de înger
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să-l facă și pe el total dependent de ea, era geloasă pe orice ar fi întreprins tata și n-o privea pe ea, voia să-l preschimbe într-un accesoriu al ei, într-un fel de „pământ nou“ al făpturii sale. Irina parcă se încăpățâna, năzuind să urzească o lume doar pentru ei doi, în care ei doi să fie autonomi față de restul universului și să-și fie suficienți lor înșile. Tata avea senzația că noua lui soție țese în jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
își amintea sfârșitul tragic, absurd al mamei, al meu și al fratelui meu Victor și îndată sentimentul de vinovăție îl năpădea, vinovăția ivită dintr-un cotlon al inimii sale erupea, se revărsa ca o lavă și îi întuneca mintea, întreaga făptură, nimic nu mai era atunci la locul său înlăuntrul tatei, de nimic nu mai era bun tata, își stabilea singur verdictul irecuzabil, sentința definitivă că e pierdut, golit de orice rost și fără nici o cale de iertare, de mântuire. Starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acele momente, când dădea declarația pentru Securitate, fratele meu se simțea straniu: ca și când ar fi ieșit din sine însuși, ca și când și-ar fi părăsit pentru câteva minute sau ceasuri trupul, adevărurile, idealurile sale și ar fi devenit un altul, o făptură de împrumut, improvizată și precară, cu care nu avea nimic în comun. Când scria declarația, era ca un tip care e silit să petreacă o noapte într-un motel de pe marginea șoselei ponosit, deplorabil, din care fuge apoi repede, repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
graiul. Îngerul a fumat fără să zică nici el nimic. La un moment dat, pe stradă s-au auzit pași: în sinea lui, tovarășul Cameniță se bucura, trecătorul precis are să dea cu ochii uluit de îngerul cel uriaș, de bizara făptură, în curtea luminată de becuri puternice se vedea ca-n palmă, ca ziua, precis are să dea cu ochii de înger și tovarășul Cameniță va avea un martor, cineva care îl zărise pe înger, cineva care, la o adică, o să confirme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui apariție îi plăcea, așa cum unora le place ceea ce le creează fiori, de pildă să sară cu parașuta în gol, neliniștea aia îi plăcea și îl făcea să-și dorească revenirea musafirului luminos. Cert este că pățania cu îngerul, apariția făpturii de lumină în universul sigur al tovarășului Cameniță, l-a „defectat“ pe acesta. Primul-secretar începea să-și piardă gustul pentru activitățile care altădată îl umpleau de satisfacție, îi dădeau un sens. Ancheta, bătea și acum, dar fără plăcerea formidabilă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Se trezea în zori, se spăla cu apă rece, cel puțin un ceas stătea concentrat într-un soi de meditație, când își încărca firea cu energiile bune, iar seara, tot așa, se concentra, de data aceasta pentru a-și goli făptura de toată zgura care se adunase în el într-o zi. Apoi trebăluia prin curte, citea. De mâncat, mânca te miri ce, oricum, nu se mai atingea de carne și de alcool. Cu seninătate, de parcă ar fi întreprins cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Noul Testament, care, și așa, era o carte interzisă în anii aceia în orășelul Serenite... Numai că eu, iată, de data asta, îi citesc gândurile, am căpătat și eu însușirea aceasta cerească, e semn că încep să devin mai degrabă o făptură a slăvilor decât un pământean, da, da, îi citesc gândurile și, mai mult chiar, știu și ce conține Noul Testament, fără să-mi fi aruncat ochii pe el, hotărât lucru, încep să devin un locuitor al cerului, să mă aclimatizez, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mii de ani de așteptare, El binevoiește să trimită în lume pe Unicul său Fiu. Acesta se întrupează, adică, își ia trup și sânge omenesc din sânul fraged și feciorelnic al Mariei. Prea Sfânta Fecioară Maria, prin aceasta, din simplă făptură devine Maica Făcătorului lumii. Ea, o fecioară, naște în chip minunat pe cel ce nu-l cuprind cerurile și pământul, pe cel atotputernic, pe Dumnezeul nostru. O, ce cinste, ce demnitate, pentru Sf. Fecioară Maria ! Nimănui nu i s-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Inima Neprihănită a Mariei și față de sfântul Iosif. Să fim, după cum spune Sfântul Paul: „orationi instantes” - dedicați rugăciunii - iar pentru a reuși, să iubim tăcerea (Rom 12,12) și reculegerea spirituală și să ne deprindem în a vorbi puțin cu făpturile și mai mult cu Dumnezeu. III - Să conlucrăm cu credinicioșie la harurile Duhului Sfânt și să creștem în „har și în cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos”, precum ne spune Capul Apostolilor, Sf. Petru, ca la urmă să putem spune și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Dar cum s-a făcut acest mister de dragoste? Un înger trimis din cer de sus de Sfânta Treime cu vestirea dragostei sale către lume, Cuvântul, a doua persoană a Sfintei Treimi, ascultând de porunca Tatălui veșnic se va face făptură, luând trup omenesc. Îngerul este trimis la o fecioară, care se cheamă Maria și trăiește la Nazaret în Galilea. Ea era mireasa lui Iosif din casa lui David. De la începutul fără început, Dumnezeu a hotărât ca ea să fie Maica
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-se mai în largul său, sub înrâurirea binefăcătoare a alcoolului, datorită amabilității de care făcea gazda dovadă, sau poate sub impulsul amintirilor duioase din trecut, individul are momente de transfigurare: ochii încep să-i strălucească, zâmbetul devine insinuant - întreaga lui făptură exprimă dorință! E tendința lui spre mai bine și spre mai frumos și - de aceea, poate - e partea cea mai valabilă dintr-însul... Nimic din cele petrecute nu mi-a fost propriu zis neplăcut. Fiind pus însă în fața unei situații
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
schimba cu orice preț, undeva, în străfundul inimii, un piculeț de tristețe și de sfârșeală pentru cerurile albastre, pentru lumina soarelui, pentru adierea caldă a vânturilor, pentru apele verzui ale lacurilor, ce te așteptau oricând primitoare la marginea Bucureștilor... Plicticoasă făptură omenească, veșnic nemulțumită, veșnic tânjind după alte celea! 24 septembrie 1954 Mi-e dor de Florino! Îmi lipsește, o, cât îmi lipsește când, spo vedindu-mă lui, aș putea vedea mai limpede în mine însumi... În perioada aceasta de luptă și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]