4,798 matches
-
personajelor studiate Într-un mediu. Foarte rapid copilul va Învăța apoi să utilizeze suprafața disponibilă prin procedee precum reprezentarea În elevație sau vederea aeriană, amestecându-le Într-o aceeași alcătuire. Acum, modurile de reprezentare Încep să se apropie de modurile familiare adultului, dovedind un efort de observație și de reflecție a copilului, o grijă deosebită pentru conformitate, fenomen care, din păcate, va aliena treptat activitatea creatoare a copilului. Până pe la vârsta de 11 ani, a gândi Înseamnă a vorbi, fie că
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
a cărui tălmăcire psalmii descoperă un univers, recreat în marginea textului biblic cu ingeniozitate plastică, ingenuitate și prospețime. Peisajul, impregnat de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
fév. 2009), "se practică infinitul, te afli într-o structură circulară. Destine care se apropie și se îndepărtează. La fel se întîmplă în poezie, în pictură, în filosofie, chiar și în istorie." Pentru un cititor afgan, construcția roma nescă e familiară, dar brutalitatea exprimării e neobișnuită, în timp ce pentru un cititor european, conținutul, dincolo de reflectarea unei culturi necunoscute, nu e cîtuși de puțin șocant, ceea ce îl destabi lizează însă e că nu știe exact cum se termină totul. Scriitorul povestește că i
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
capabili este, poate, cel mai remarcabil efect al lecturii romanești. O întîlnire cu sine. Iar asta este, cu adevărat, o never ending story... Literatura rescrierii După secole de căutare febrilă a originalității literare, se pare că revenim la o perspectivă familiară mai degrabă epocii premoderne, deși din rațiuni diferite. Ce motivează astăzi întoarcerea la opere și mituri mai vechi, rescrierea, reinserția, reașezarea lor? Să fie, oare, vorba de o secătuire a imaginației, de o oboseală a civilizației, sau dimpotrivă, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Fontaine se inspirase adînc din Esop pentru fabulele sale, Antigona lui Sofocle a tot fost rescrisă, pînă la Anouilh și Bauchau, iar mitul lui Don Juan continuă să bîntuie imaginarul creatorilor, ca să nu luăm decît cîteva din exemplele cele mai familiare. Sau poate că o ilustrare și mai potrivită ar fi avatarurile contemporane ale lui Dorian Gray, cele trei rescrieri cunoscute (Mathieu Terence, Journal d'un coeur sec, Will Self, Dorian și Graham Masterton, Le portrait du mal), păstrînd spiritul și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de o ambițioasă "mutație metafizică", a treia după creștinism și știința modernă, utopie ce amintește de grandioasa lume nouă a lui Huxley, susținută de o logică psiho-socială apropiată de idealul creștin al mîntuirii. Utopia nu prea mai e un teren familiar pentru autorii francezi ai ultimelor decenii; și totuși, acest roman care nu părea s-o ia neapărat în această direcție, se oprește pe la mijlocul secolului XXI, odată cu crearea unui mutant pe care omul l-a acceptat cu un soi de ușurare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e vorba de Samuel Beckett!), se desfășoară această istorisire autobiografică, profund intimistă, un adevărat roman inițiatic, ce stă sub semnul recunoștinței. Iar figura reverată a filosofului ni se destăinuie și ea așa cum, poate, puțini l-au cunoscut, într-o ambianță familiară, binevoitoare și afectuoasă, respirînd încredere, eleganță, noblețe. De-a lungul paginilor, se creionează un univers conținut într-un loc magic, în care libertatea fiecăruia și atenția pentru celălalt sunt singurele reguli, un paradis (artificial) în care inițierea intelectuală, sentimentală, sexuală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
treizeci de zile din viața unei femei, pe care le povestește textul. De fapt, Djian alunecă el însuși în pielea femeii, și de acolo tot mai departe și mai adînc, prin sex și nebunie, spre moarte. O ambianță de altfel familiară scrierilor sale, care nu au mai cunoscut pînă anul trecut febrilitatea maladivă a cursei către un mare premiu. Djian, ca și Houellebecq, nu e un tip prezentabil, agreabil, convivial, pregătit să facă jocul ipocrit al cadrelor zîmbitoare, să fixeze comercial
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în cel mai pur sens al cuvîntului, axată pe o cu totul altă măsură a timpului, pe alte lumini, alte culori, alte mirosuri, dar toate armonizate cu muzica ei interioară. Își respiră orașul iubit, a doua ei piele, amușină izul familiar pe care nu reușește să-l descifreze complet; se află acolo, înghesuite, mașini și trupuri, mecanisme și sudori, respirații acre și parfumuri obosite peste praful gros, e ceva animal și mineral totodată ; e mai degrabă murdărie și ea se scufundă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
iar sintagma care definește acum acea neagră și dramatică aventură dezumanizantă nici nu apare în text, pentru că e irelevantă pentru protagoniști. Autoarea încearcă să surprindă clipa basculării unei lumi, privirea ei iscoditoare se strecoară în acest interstițiu în care universul familiar e cu brutalitate înlocuit de unul nou, despre care nimeni nu știe încă nimic. Narațiunea se focalizează pe viziunea personajelor, ilustrative pentru epoca amintită, anume un grup de subsaharieni ce trăiesc într-o Africă precolonială și nu cunosc altceva despre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
i s-a reproșat ; dacă există artificiu în construcțiile sale aforistice, e mai degrabă rezultatul unei exigențe interioare, aceea a unui tip de luciditate aparte, care cere contradicției verbale să suplinească discontinuitățile și rupturile impuse de succesiunea evenimentelor din realitatea familiară. Constantin Noica considera că poporul nostru nu are vocația filosofării pentru că ignoră problematica devenirii (cuvînt împrumu tat, de altfel, pentru care nu există o formă proprie în limba română). Ca să existe devenire, e nevoie de întîlnirea unor forțe contrare, inegale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
termenului, de diferență, de opoziție ca deghizare pe care o îmbracă pudoarea unui zeu. Am mai pomenit și cu alte ocazii de rolul important al portăresei, personaj cheie pentru Cioran, un fel de model al alterității triumfătoare, de Big Brother familiar și constrîngător, totodată cerber și gardă de corp, un concentrat de empatie, supraveghere, protecție, sentiment de proprietate. O portăreasă tradițională nu are doar conștiința fermă a propriei identități, dar se mai și identifică (chiar de o manieră conflictuală) cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
potrivit lui Keynes presupunând forță de muncă subutilizată și în acord cu teoria multiplicatorului acest argument al lumânărarilor este literalmente și în totalitate valid." Cititorul atent va remarca că, în timp ce Bastiat se luptă cu atât de multe panacee care ne sunt familiare, unul dintre principalele pericole ale vremii noastre nu apare în paginile sale. Deși trebuie să se confrunte cu variate propuneri ciudate privind utilizarea creditului care erau răspândite în epoca sa, pericolul inflației directe prin intermediul unui deficit guvernamental nu părea un
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cele albe și frumoase? Iată s-au deznodat. Unde sunt hainele cele scumpe? Iată s-au pierdut..." Cartea românească de învățătură a mitropolitului Varlaam (1643) se remarcă printr-o limbă vie, limpede curgătoare (textul nu e original), printr-un ton familiar, direct: "...Cum iubești să-ți hie ție oamenii așa și tu să hii lor. Să te ferești de a străinului. Să-ți hie destul cu al tău. Să vă grijiți hie carele de voi să vă țineți trupul nespurcat. În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
doamna lui Ieremia-vodă o prinsese Schindir-pașa: "Iară doamna la mare ocară au sosit; de care singură au mărturisit cătră boieri: trecând cu carul au văzut pre boieri, și lăcrămând au zis: Boieri, boieri! rușinatu-m-au păgînul!" Cronica e plină de amănunte familiare ce dau viață lucrurilor. Ivirea lui Calga tătarul și a cazacului Hmil, ascunderea lui vodă "în nește poieni", arderea Iașului ("într-o mică de ceas cenușă s-au făcut"), molima ce a urmat, însoțirea Ruxandrei cu Timuș cel cu "numai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
amestecături". Acestora numai "li s-au nălucit" de trădare din partea lui Gh. Băleanu, așa ca "să fie totdeauna ei mai mari". Șerban, domnul, e "lup turbat". Poezia ciudei devine o caracteristică a cronicii muntenești, care e mai nervos dramatică, mai familiară. Antonie-vodă e zugrăvit foarte viu, ca o victimă senilă: "atîta îi scurtase toate veniturile, cât nici de mâncare nu era sătul și de băutură, că-i da cât vrea ei, în zi de dulce carne cu apă și cu sare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
puțin interesant, întîi de toate ca document. Acest tânăr dezghețat, care, ca însoțitor, curier, colinda Europa, având drept ținte Londra, Napoli, Petersburg, știe să noteze. E un reporter care prinde pulsul social al unei vremi prin simpla oprire asupra aspectului familiar și zilnic, fără a avea intenționat o dispoziție superioară de percepție. Impresiile lui propriu-zis artistice nu trec, ținând seama de progresul cultural, de emoția dimensională și ingenuu lirică a lui Dinicu Golescu. "La toate bisericile se află joc de clopote
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cântec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios. Mai descoperim un lirism intim, familiar și bonom, foarte rar în epoca eminesciană. O fetiță se joacă cu păpușa și poetul o ademenește cu o păsărică, prilej de filozofie discretă și surâzătoare, o alta a ajuns domnișoară și poetul și-aduce aminte ușurința cu care putea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de pistoale (Bimbașa-Sava, Mila Iacșici), Mihai Pașcanu o mașinărie greoaie pe tema Moartea Cleopatrei. Merită o distincție Al. Sabaru pentru al său Cain. Un merit deosebit are Victor I. Popa, romancierul, în piese de farmec dialectal, Mușcata din fereastră, Acord familiar. În ultima nu se petrece aproape nimic. Ilie Bocăneț, funcționar la prefectură, țară-lungă, vorbind în pilde și dorind acord familiar, se sfădește interminabil cu numeroasa-i familie dacă trebuie sau nu să meargă in corpore la cinematograf. În cele din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al său Cain. Un merit deosebit are Victor I. Popa, romancierul, în piese de farmec dialectal, Mușcata din fereastră, Acord familiar. În ultima nu se petrece aproape nimic. Ilie Bocăneț, funcționar la prefectură, țară-lungă, vorbind în pilde și dorind acord familiar, se sfădește interminabil cu numeroasa-i familie dacă trebuie sau nu să meargă in corpore la cinematograf. În cele din urmă cad de acord ca Bocăneț să citească acasă doar programul filmului. Piese fără răsunet deosebit au dat Al. Kirițescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
analizând prin divagații metaforice. El numește asta "a muzicaliza". N. M. Condiescu a lăsat un pasabil jurnal de călătorie în Orient, onuvelă satirică, Enache, și niște pagini cvasi-autobiografice, Însemnările lui Safirim. Nuvelele lui Ion Dongorozi conțin fapte diverse în stil familiar, Ioachim Botez (Însemnările unui belfer) și Dinu Nicodin (Lupii) scriu o proză jurnalistică cu intenții satirice. G. CĂLINESCU G. Călinescu a început cu poezii, fără a-și fi revelat încă toată producția în această direcție, fiind mai cunoscut ca biograf
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu inteligență subtilă, memorie uluitoare, capacitate de analiză și sinteză, voința fermă, luptător, rezistent și muncitor. S-a impus că maestru neîntrecut al elocintei, blând, dar și vehement, caustic și necruțător în limbaj, politicos și protocolar, dar și comunicativ și familiar, cunoscător perfect a patru limbi străine, cu credința nestrămutata în monarhie, libertate și unitate națională, cu convingeri idealiste, dar și observator atent al proceselor din viața politică internă și internațională, admirator al Franței, dar și patriot de necontestat . După studii
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
la „Apoziția” și „Revista scriitorilor români” din München, la „Vatra” din Freiburg și la „Buna Vestire” de la Roma. Marcată de nostalgia depărtării, sensibilitatea lirică a poetei surprinde toate dorurile exilatului. Imaginația reconstituie dimensiunile spațiului originar în gesturi și atitudini altădată familiare: „Încins de focul verii / într-un ceas mic / sfârtec cămașa subțire / de borangic. / Netezesc părul / ascuns subțiori / firele una cu alta surori. / Deșir bob după bob, / e dulce savurosul rod,/ crescut pe o singură tulpină / dreaptă, susținută de / aripi de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
precum America de Nord, Australia și Noua Zeelandă. Într-o anumită măsură, există o cultură globală la nivel de stil de viață, idei, valori și așteptări care transcede orice stat-națiune, adoptată de marea majoritate a acelui stat-națiune, dar fără a distruge complet aspectele familiare ale statului respectiv. În această privință, Franța nu constituie o excepție. Note 1 ,,Stânga a încercat să favorizeze centralizarea și standardizarea ca modalitate în care își putea cel mai bine implementa obiectivele de egalitate și redistribuire a averii de la bogați
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
M. rămâne scriitor român, limba română fiind o „casă a melcului”. A doua întoarcere o reprezintă călătoria de douăsprezece zile în România anului 1997. Psihologia celui care se întoarce este a unui vizitator care revede cu neplăcere niște locuri cândva familiare, dar care acum nu îi trezesc decât o combinație alienantă de sentimente din zona nevrozei și a umoralului sau chiar a paranoiei. Episodul acesta nu trece, în cele mai multe pagini, de o superficialitate cvasidiaristică. Întoarcerea nu e autentică, este o vizită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]