6,379 matches
-
mai de mult. - Mă vâr pe borta cheei. Se vâră. Și se pune pe sobă. Unde se trezește vrăjitorul și unde-ncepe a bate-n mijlocul casei cu niște ciocane și unde-ncepe a eși la draci de te lua fiori. Ș-o-nceput a-i trimite, pe unde să facă rele, să pue la cale pe oameni să facă rele, - decât, când nu vrea D-zeu, că el era om pământean, i l-o luat din minte! Așa după ce-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ochilor îi răsări o imagine tulbure: o femeie grasă, obtuză, cu conci sur, puțin sașie. Maică-sa... Scarlat își mișcă ușor buzele, rostind nedeslușit: ― De ce m-am gândit la ea? Sânt ani de zile de când n-am făcut-o. Un fior rece îi trecu prin inimă." Înainte de moarte... Totdeauna... Instinctul primar. Am să mor..." Încercă să-și schimbe poziția mușcîndu-și buzele de durere. "Prostii! Fără panică! Sfeșnicele... Din cauza lor." Le furase de acasă și le vânduse în iarmaroc unui bogasier pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ticălos pe deasupra! ― Ascultă! ― I-ai băgat în cap că i-am dorit moartea lui Panaitescu sau că aș fi putut să-l ucid și-acum nu mai scăpăm de el! Oftă. Nu știu cum o să se termine povestea asta... Sculptorul simți un fior pe șira spinării. Încleștă dinții: " Fără panică. Ar fi cea mai mare greșeală." Râse nervos: ― Dimpotrivă, papa! Înjurîndu-ne reciproc va conchide că-n orice caz nu e o treabă colectivă... L-am aiurit, ascultă-mă pe mine! Din prag îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
CÎND NU SE AFLA FIZIC ÎN MIȘCARE, AȘTEPTÎND SĂ VADĂ CE URMEAZĂ. ÎI STUDIE PE BĂRBAȚII DIN JURUL MESEI, PE TINERII PUTERNICI ȘI AROGANȚI ȘI INTELIGENȚI, DE CIRCA TREIZECI DE ANI, CARE ALCĂTUIAU SUITA PERSONALĂ A MAIESTĂȚII SALE IMPERIALE. SIMȚI UN FIOR DE REGRET LA GÎNDUL CĂ TOTUL TREBUIE SĂ SE SFÎRȘEASCĂ. ÎI FĂCUSERĂ PLĂCERE CELE ȘASE LUNI PETRECUTE ÎN SÎNUL ACESTEI SOCIETĂȚI STRĂLUCITOARE. FUSESE DIN NOU PALPITANT SĂ-I VEZI PE TINERI CUM GUSTĂ FRUCTELE PUTERII ULUITOARE, O SAVURARE NEOSTOITĂ A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
era necesar pentru a-mi dovedi inocența cînd ți-am dezvăluit faptul că știu că la vîrsta de șaisprezece ani ai dormit într-o noapte cu un șarpe viu. ― Ah! spuse Împărăteasa, și tot trupul i se zgudui de un fior de triumf. Acum începe mărturisirea. Așadar te așteptai mai demult să trebuiască să pledezi în apărarea ta și ți-ai pregătit acest mic discurs. Hedrock dădu din umeri: ― Știam că se plănuiește ceva împotriva mea. De o săptămînă mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
prinși de această forță paralizantă, Hedrock își desfăcu palma strînsă. Pistolul invizibil se dematerializă. În iadul care se stîrni imediat, Hedrock se duse pînă la jilțul-tron din capul mesei imperiale și se aplecă asupra Împărătesei. Nu-și putu alunga un fior de admirație, căci femeia se dovedi absolut calmă, de o liniște pur și simplu anormală. Se prea poate să fi fost emotivă și senzuală, dar în momentele de adevărată tulburare, în ceasurile cu adevărat hotărîtoare, își dădea la iveală echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SAU ARANJATE ÎN ORDINE PE PARDOSEALĂ. ERAU NIȘTE CONSTRUCȚII STRĂLUCITOARE, CAM VREO DOUĂSPREZECE ÎN TOTAL. HEDROCK SE APROPIE DE UNA DIN ELE, CEA DE LÎNGĂ UȘĂ, ȘI SE UITĂ LA CELE PATRU CARABINE MONTATE ÎNĂUNTRUL VITRINEI. VEDEREA LOR ÎI DĂDU FIORI DE PLĂCERE. FUSESE PROFUND IMPLICAT ÎN CREAREA ȘI DEZVOLTAREA ACESTOR COMPLICATE ARME ENERGETICE, DAR ÎN SINEA LUI FAMILIARIZAREA CU MAȘINILE NU GENERASE NICIODATĂ DISPREȚ. MULTE DINTRE ACESTE ARME MAI PURTAU ÎNCĂ VECHILE LOR NUME: LI SE SPUNEA "PISTOALE" SAU "REVOLVERE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SAU NU LA APEL. TRECU ȘI CEL DE-AL TREILEA MINUT. ÎNCEPU SĂ-L APESE UN SIMȚĂMÎNT AL ÎNFRÎNGERII, CĂCI TRECEAU MINUTE MAI MULT DECÎT PREȚIOASE. DUPĂ CIRCA CINCI MINUTE RĂSUNĂ O VOCE ASPRĂ DE BĂRBAT: \ DA, CE ESTE? UN FIOR ÎL STRĂBĂTU PE HEDROCK DIN CREȘTET PÎNĂ-N TĂLPI. ÎȘI PREGĂTISE EL BINE POVESTEA, DAR ÎNAINTE DE A PUTEA RĂSPUNDE, GLASUL VORBI DIN NOU, ÎNCĂ ȘI MAI ASPRU: RĂSPUNDEȚI LA ANUNȚUL-RECLAMĂ? DAR MI S-A SPUS CĂ NU SE DIFUZEAZĂ DECÎT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de la el. Îndoielile luară sfîrșît cînd micul lui aparat lunecă ușor înainte, trecu prin ușă avînd suficient spațiu de manevră și ateriză cîteva minute mai târziu la periferia orașului. Găsindu-se astfel în siguranță la sol, se așeză acolo lăsînd fiorul neplăcut să-i gîdile nervii, dîndu-și seama că asta doreau ei de la el. Nu încăpea nici cea mai mică îndoială că asupra lui acționa un plan general și multilateral. Și cu toate că precauțiile păreau ridicole, totuși trebuiau luate. Testă atmosfera. Presiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vestea este absolut uluitoare. Avem un sistem de propulsie atît de rapid încît este pur și simplu un vis. Stelele sînt ca și cucerite. De îndată ce închei această scrisoare, plecăm către Centaurus. Mă apucă tremurul și frigul și greața, mă trec fiori reci și fierbinți numai la gîndul celor ce se vor petrece. Asta înseamnă totul. Se va deschide larg lumea întreagă. Gîndește-te doar la toți acei oameni care au fost aruncați cu de-a sila pe Marte și pe Venus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
LOVITURĂ FIZICĂ. ÎN LOCUL UNEI PARDOSELI EXISTA O ȚESĂTURĂ DE FUNII CA ODGOANELE CORĂBIILOR CARE STRĂBĂTEAU MĂRILE PĂMÎNTULUI ÎN ZILELE DE DEMULT, SAU CA PLASA VREUNUI PĂIANJEN DE PROPORȚII DE COȘMAR. FĂCU O PAUZĂ ÎN GÎNDURI ȘI PE SPINARE ÎI TRECURĂ FIORI RECI. CA O PLASĂ DE PĂIANJEN. ÎN JURUL LUI ÎNCEPU SĂ CREASCĂ TOT MAI MULT O VAGĂ LUMINĂ ALBĂSTRUIE, ȘI VĂZU CĂ ÎNTR-ADEVĂR ORAȘUL A DISPĂRUT. ÎI LUASE LOCUL O LUME NEPĂMÎNTEANĂ, BLEUMARIN, ȘI PLASE, PLASE ȚESUTE PE KILOMETRI ÎNTREGI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
simplu acest gînd și-l rostea: Dar să zicem că ne-am oferi să te dăm pe dumneata în schimbul lui? Gonish dădu din umeri: ― Probabil că în schimbul meu nu i-ați putea obține decît cadavrul. Această afirmație îi dădu un fior rece iar apoi unul cald, dar scurtul răstimp de febră îi îndepărtă emoțiile. Moartea era un lucru pe care-l văzuse cu ochii ei glaciali și, o putea înfrunta atît pentru el, cît și pentru ea. ― Dar ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Dimpotrivă, păreau foarte grăbite să părăsească locul cu pricina. Apoi i s-a părut că și cea care invocase anumiteș urgențe, stătuse cam mult la baie. Era însă sigur că auzise când s-a tras apa. Dar dacă... și un fior l-a străbătut, amintindu- și ce tot îi „cobisem” eu. Fără a mai sta pe gânduri, s-a repezit la locul „doar de el știut”, pentru a căuta ceea ce avea să nu mai găsească niciodată: o sumă modestă de verzi
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ea în clădire, dar părea limpede că zidurile azilului, singure, n-ar fi reușit să-i facă să se simtă legați unul de altul printr-un destin comun. Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbînta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încîlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca în cazul lui Dumnezeu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tăcerea lor arhaică. Mă atrăgea mereu ceva acolo, deși de fiecare dată regretam, de cum mă izbeam de tăcerea aceea cu multe capete care la început mi se păruse o curiozitate, dar ajunsese să mă sâcâie și chiar să-mi dea fiori de teamă fiindcă n-o înțelegeam. Un om care vorbește știi ce vrea; te înjură, îl înjuri, te amenință, îl ameninți. Dar unul care te privește ostil fără să pricepi de ce, te sperie până la urmă. Dealtfel, tot ce se lega
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sînteți nevoiți să faceți ceea ce fac eu. Trebuie să mă imitați orbește. Sânt stăpânul vostru. Și nici măcar nu e nevoie să vă poruncesc. E destul să fac ceea ce vreau să faceți voi." Deodată, însă, în plină euforie se strecoară un fior de teamă. Mulțimea care te împresoară, care nu te pierde o clipă din ochi, te studiază, te încîntă și, totuși, te sperie. Încerci să te convingi că în realitate ești singur, într-un deșert de oglinzi, că mulțimea e aparentă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mopsul și Filip s-ar fi simțit răzbunați. Parcă îi și auzeam luîndu-mă peste picior: "Hei, băiete, n-ai spălat bine farfuria asta". Și ar fi trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură, și le auzeam zgomotele subțiri. Era o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitîndu-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărîtîndu-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi apoi un ordin scurt: "Ucide-l!" Câinele țâșni, ajunse din câteva salturi la oglinzile în care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unele cazuri se mulțumeau să facă pe călăuzele, pe cei care au văzut multe, pe contemporanii ciumei și vorbeau de pericol fără să evoce frica. Aceste plăceri erau inofensive. Dar în alte cazuri era vorba de itinerarii mai pline de fior, în care un îndrăgostit, cuprins de delicata neliniște a amintirii, putea să spună celei care îl însoțea: În acest loc, în acea vreme mi-a fost dor de tine, și tu nu erai aici". Acești turiști ai pasiunii se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
civil foarte dur. Cumva - a fost mai mult un noroc - am ajuns unul din puținii oameni care puteau discuta cu ambele tabere. ONU a început să mă folosească pe post de negociator. Și am avut rezultate. Pe Maggie o trecură fiorii. Nu-și putea stăpâni gândurile, întrebându-se dacă ar trebui să-l sune pe Edward, chiar dacă ăsta era ultimul lucru pe care voia să-l facă. — Până la urmă am devenit cunoscut ca un fel de diplomat neoficial, un mediator profesionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ramon pe fereastra de căutare. Mulți Ehud și un Ramon, dar nici un Ehud Ramon. La fel și cu Institutul Arheologic American. Cine era acest om legat de Guttman, dar care nu lăsase nici o urmă? Și atunci își dădu seama. Simți fiori pe piele, scotocind după creion și hârtie, mâzgălind literele cât de repede putea, pentru a fi sigură. Cu siguranță că acest nume, aparținând în aparență unui cercetător israelian sau american, nu putea fi... Și totuși, iată-l aici, materializându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
meu, orice ar fi asta. Fiindcă credea că miza e importantă. O chestiune de viață și de moarte, a zis. Amintindu-și cuvintele lui Rachel Guttman și felul în care bătrâna o apucase de încheietură, Maggie fu străbătută de un fior de vinovăție: femeia asta încercase să o transforme în aliata ei și ea nu făcuse nimic. — Da. Cineva care îndeamnă la acțiune poate să facă apoi - arătă spre cadavrul de pe podea, fără să fie în stare să-l privească - asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Încă o semnătură, pentru a confirma primirea, și încărcătura era oficial înscrisă, ștampilată și livrată - și asta sută la sută legal. Când trebui să deschidă cutia, în camera din spate a sălii lui de expoziție de pe strada Bond, simți același fior de plăcere pe care îl încerca de fiecare dată când sosea o încărcătură cu adevărat specială. Era ceva aproape sexual, o săgetare a șalelor, pe care o cunoscuse prima dată în adolescență, când fumase pe ascuns o țigară cu marijuana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
descifreze decât cuvintele de început: restul erau obscure, greu de înțeles. Pentru a decoda întregul text, trebuia să-l studieze îndeaproape și să folosească cele mai valoroase cărți din domeniu. Avea să lucreze pe text toată noaptea. Gândul îi dădea fiori. Nu se mai simțise așa de... de când? De când lucrase la situl Bet Alpha și descoperise casele din jurul sinaogii, care dovedeau existența unui întreg sat evreiesc în perioada bizantină? De când lucrase ca student al lui Yigal Yadin în Masada? Nu. Entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cap, ca un câine care se scutură de ploaie și se așeză din nou. Prima sarcină era să confirme faptul că acestea erau într-adevăr cuvintele lui Avraam; sensul va veni ulterior. Respiră adânc și fu din nou cuprins de fiori. Textul era în babiloniana veche. Asta, se gândi Guttman, se potrivea: era dialectul folosit cu optsprezece secole înainte de Hristos, când se consideră în general că a trăit Avraam. Se uită din nou la tăbliță. Autorul pomenea numele tatălui său Terah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]