272,843 matches
-
cei care i-au admirat spiritul ludic și au încercat să-l perpetueze n-au reușit s-o facă decât prin simple gesticulații. Seriozitatea exegezei în stilul Regman rămâne încă un capitol puțin "explorat", ca să uzez de un cuvânt des folosit de autor în legătură cu operele literare. Cronicar prin excelență, a avut curajul să rămână așa până la capăt. Volumul postum, intitulat Ultime explorări critice (ed. Atlas, București, 2000) (după modelul altor două cărți de critică publicate cu ani în urmă, Explorări în
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
dezgust de toată ticăloșia asta". Și, asigurat de I. Petrovici, își pregătise și un discurs de recepție. Și, totuși, căderea se produce, Lovinescu consemnînd 36 de articole și intervenții lui favorabile după acest scandalos eveniment, la care Iorga s-a folosit, nepotrivit, de incidentul romanului Bălăuca și chiar Mite, declarînd că marele critic - se putea astfel? - defăimează marile valori naționale și, deci, locul său nu e în Academia Română. Firește că incidentul fatal l-a deprimat, încît, la 24 iunie 1936, mărturisea
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
sursele), fie că nu. Etapele redactării textului conțin inclusiv sugestii despre Cum găsim teme și subiecte interesante sau Cum ne vin idei originale (spicuiesc dintre ele: strategii care ajută la descoperirea în memorie a unor idei pe care le putem folosi sau chiar la declanșarea unei "explozii de idei", folosirea observației, a speculației sau a lecturilor pentru același declic, șamd.). Dar găsim aici și tehnici de luare a notițelor, explicații ale caracteristicilor fiecărui tip de material documentar, de la cunoscutele fișe din
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
autoarea reușește să le motiveze practic. Apoi urmărim în detaliu organizarea și rolul introducerii, cuprinsului și încheierii. Ultima parte a cărții se ocupă de felurile și etapele argumentației, de modul în care se construiește o pledoarie valabilă, în care se folosesc faptele, opiniile, mărturiile, utilizarea corectă a dovezilor și felul în care ne situăm față de cititor, cum să i ne adresăm pentru a-l cîștiga de partea noastră. Dincolo de importanța ei practică indiscutabilă (de cînd se simțea nevoia unui manual de
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
Viena. Vrînd să scrie un eseu despre Eminescu, profesorul Fritz Peter Kirsch de la acest institut m-a rugat să-i procur informații despre receptarea actuală a lui Eminescu în România. M-am gîndit că cel mai bine i-ar putea folosi antologia lui Cezar Paul-Bădescu*, în care sînt reproduse principalele luări de poziție în dezbaterea "cazului Eminescu", iscată de numărul 265 al Dilemei, din 27 febr.-5 martie 1998. Cred că această antologie, din păcate greu accesibilă, din motive de difuzare
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
aproximativ 10.000 persoane și o sută de mii pe străzile pe unde a trecut cortegiul). Era o lovitură administrată guvernului. Apoi, în același an, guvernul expulzează cîțiva gazetari ardeleni (unii membri ai Societății iredentiste "Carpații"). Firește că opoziția se folosește de acest eveniment. Dar în același an 1885 are loc și expulzarea lui Moses Gaster și a altor gazetari evrei care protestaseră, în presa lor, împotriva unor măsuri antisemite. La expulzarea lui Gaster un rol important l-a avut ministrul
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
că era susținută și susținea un regim totalitar. Dar nici măcar în perioada cînd avea de partea ei toate avantajele posibile, Securitatea n-a fost în stare să alcătuiască mari strategii, ci simple soluții de criză. Ca putere malefică, Securitatea a folosit, pe vremea lui Ceaușescu, o violență care mai degrabă îi trădează slăbiciunea decît forța. Iar ca putere "pozitivă", aceeași instituție n-a fost în stare să asigure o trecere lipsită de violență de la totalitarismul lui Ceaușescu la haosul care a
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
lui Georg Trakl) și nu în ultimul rând, l-am apropia de poetul român Bacovia, alături de care pășește într-o lume grefată dintr-un imaginar crepuscular, cu epifanii instabile și până la urmă deșarte. În scurta proză poetică Metamorfoza răului, Trakl folosește o sintagmă ce ar putea reda quintesenața poeticii sale - melancolia virilă - o conștiință mult prea lucidă și vigilentă care scrutează o operă imperfectă - viața refuzându-și compromisul de a bea din fântâna nebunilor pentru a intra în ordinea lor, a
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
deosebiri de registru stilistic. Câmpul lexical cuprinde termeni ca decoltat, desfrînat, destrăbălat, deșănțat, deșucheat, dezmățat, imoral, indecent, licențios, necuviincios, obscen, piperat, porcos, porno, sexi, stricat, trivial, vulgar etc. Pentru a caracteriza unele manifestări de limbaj (mai ales glume, bancuri) sînt folosite și expresii precum fără perdea ori (cu aluzie la Creangă și la junimiști) pe ulița din dos. Foarte folosit azi e adjectivul (provenit din participiu) deocheat: cu o semnificație destul de blîndă, de obicei cu referire la manifestări de limbaj, la
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
obscen, piperat, porcos, porno, sexi, stricat, trivial, vulgar etc. Pentru a caracteriza unele manifestări de limbaj (mai ales glume, bancuri) sînt folosite și expresii precum fără perdea ori (cu aluzie la Creangă și la junimiști) pe ulița din dos. Foarte folosit azi e adjectivul (provenit din participiu) deocheat: cu o semnificație destul de blîndă, de obicei cu referire la manifestări de limbaj, la produse mai mult comerciale decît artistice. Termenul se folosește în legătură cu teatrul sau cu filmul ("A acceptat fără șovăire un
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
la Creangă și la junimiști) pe ulița din dos. Foarte folosit azi e adjectivul (provenit din participiu) deocheat: cu o semnificație destul de blîndă, de obicei cu referire la manifestări de limbaj, la produse mai mult comerciale decît artistice. Termenul se folosește în legătură cu teatrul sau cu filmul ("A acceptat fără șovăire un rol mult mai deocheat", Evenimentul zilei = EZ ediția de prînz, 240, 1993, 6), cu textele literare sau de muzică ("R.M. trece la versuri mai deocheate", EZ magazin, 9, 2000, 2
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
un anturaj deocheat, format din bețivani" (Monitorul local de Brașov, 17.08.2000), "acest personaj deocheat și certat cu legea" (România liberă 17.07.1998), "S-a dat startul înfruntărilor electorale deocheate" (Curierul zilei - Pitești, 27.06.2000), uneori fiind folosit și adverbial: "o matroană de mahala, durdulie, îmbrăcată deocheat" (România literară 51-52, 1998). Deochiat e în momentul de față unul dintre cuvintele familiare la modă, a cărui largă utilizare e caracterizată de două tendințe: de extindere a uzului prin aplicarea
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
marele inamic al lui Eminescu, încît rolul său, în elaborarea ediției princeps, trebuia necondiționat diminuat, deși e enorm de important. Și, apoi, bizarerie a întregului scenariu, de unde știe (vreau să spun cum poate proba) dl N. Georgescu că Maiorescu a folosit un manuscris pregătit de poet, cînd nu se știe măcar cînd a ajuns lada de manuscrise eminesciene în posesia criticului. Îndrăznesc să cred că sumarul l-a alcătuit ("întocmit") Maiorescu, folosindu-se de colecția Convorbirilor literare și unele manuscrise aflate
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
cum poate proba) dl N. Georgescu că Maiorescu a folosit un manuscris pregătit de poet, cînd nu se știe măcar cînd a ajuns lada de manuscrise eminesciene în posesia criticului. Îndrăznesc să cred că sumarul l-a alcătuit ("întocmit") Maiorescu, folosindu-se de colecția Convorbirilor literare și unele manuscrise aflate în posesia sa sau a altora. De altfel, mai tîrziu, cînd s-au pregătit edițiile V.G. Morțun și, mai ales, A.D. Xenopol s-au găsit manuscrise ale liricii poetului păstrate de
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
a indicat sursele unor poezii din sumar. Despre ediția lui Xenopol din 1893, prima ediție antimaioresciană, reeditată de multe ori, este, cum apreciază dl N. Georgescu, azi "o curiozitate tipografică în editologia eminesciană datorită cronologiei arbitrare a poeziilor, sistemul ortografic folosit de editor, informațiilor cu neputință de verificat". Dar aceasta are meritul de a fi devenit ediția de masă a liricii eminesciene, editorii ieșeni frații Șaraga ajungînd să tipărească, în vreo 10 ani, aproape 15.000 de exemplare, tiraj exorbitant pe
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
editologiei eminesciene. Funcționarii Bibliotecii Academiei Ion Scurtu și Ilarie Chendi o clasează, o cataloghează și o citesc. Cum epoca era dominată de sămănătorism naționalist, pentru a releva un antemergător afin, în 1904 Ion Scurtu publică o ediție din publicistica poetului, folosindu-se și de ediția, certă ca paternitate, a lui Gr. Păucescu din 1891. Iar patru ani mai tîrziu, în 1908, Scurtu editează și un volum de poezii, după o cronologie interioară ("grupare psihologică, după fondul de sentimente și de idei
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
au dovedit acribie, apelînd la textul ediției Scurtu. Dar se dă, aici, prima oară, traducerea din Kant (adnotată), drama Bogdan Vodă. Înghesuită pe două coloane ale paginii, ediția, la care au lucrat mai mulți, e, acum, bizară, chiar dacă Perpessicius a folosit-o la verificarea unor lecțiuni. Abia I. Crețu, în ediția sa din 1939 (și cea din 1942), oferă un sumar mai complet al publicisticii eminesciene, corijînd și completînd ambițioasa ediție A.C. Cuza. A urmat ediția didactică a lui Gh. Adamescu
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
Plummer. Avusese succes de public și, deși se juca pe Broadway, în zona cea mai conformistă, avusese și trecere la critică. O cronică din New York Times, de nu greșesc, îmi atrăsese atenția asupra lui. Spectacolul s-a dovedit acceptabil. Nu folosesc la nimereală cuvîntul. Nici genial, nici idiot. Totul s-ar fi terminat cu bine pentru est-europeanul care eram, aflat prima oară într-un teatru new-yorkez, dacă n-ar fi fost scena uciderii Desdemonei. Scena cu pricina a transformat brusc acceptabilul
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
sau profesorilor care au de-a face cu manualul său cunoștințele de gramatică, stilistică etc. Chiar și pentru mine cartea d-lui Iancu e încărcată de prețiozități și de formulări discutabile. Autorul mi se pare prizonierul jargonului pe care îl folosesc grămăticii, iar în tratarea multor chestiuni dl Iancu intră în detalii care n-au ce căuta într-un asemenea manual. Nu vreau să se înțeleagă de aici că manualul său mi se pare prost. E mai rău de atît. Nu
Un manual discutabil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16325_a_17650]
-
că, pur și simplu, Fănuș Neagu a scris o capodoperă, Dincolo de nisipuri, iar ulterior proza lui, inițial frustă și simplă, a luat-o razna într-un manierism metaforic, considerat o formă de rafinament, ceea ce e inexact? Și, în general, de ce folosește dl Iancu asemenea formule pentru elevii din clasa a VIII-a? Ca să-i ajute să înțeleagă literatura română"? Mă îndoiesc. Presupun că d-sa a alcătuit acest manual pentru uzul profesorului de română, ignorînd în mare parte că și elevul
Un manual discutabil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16325_a_17650]
-
obiectiv", Ion Iliescu. Despre curaj, profesionalism și dăruire, ce să mai vorbim! Dacă șeful statului poate deveni, sub privirile adormite ale gărzilor de corp, ținta batjocurii oricărui psihopat, atunci domnii cu pricina ar trebui să aibă măcar demnitatea de a folosi arma din dotare într-un scop util: punându-și-o la tâmplă și executând foc de voie! Batjocorirea lui Emil Constantinescu, sub privirile complice ale celor plătiți din banii mei și ai concetățenilor mei pentru a-l apăra pe șeful
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
așa cum sunt prezentați asasinii lui Sașa Disici, s-au încurcat cu un Mercedes rablagit, din care aproape curgeau fiarele! Folosirea mașinii proprii pentru a-i urmări pe infractori nu e, nici ea, tocmai obișnuită! Din păcate, moartea polițistului n-a folosit decât la o ridicolă exibare de multă masă mușchiulară și de prea puțină materie cenușie. Dacă singurele consecințe ale tragediei de la Timișoara sunt îmbrăcarea polițiștilor, pe timp de noapte, în treninguri, și înlocuirea pistoalelor cu mitralierele, înseamnă că ne-am
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
de multă masă mușchiulară și de prea puțină materie cenușie. Dacă singurele consecințe ale tragediei de la Timișoara sunt îmbrăcarea polițiștilor, pe timp de noapte, în treninguri, și înlocuirea pistoalelor cu mitralierele, înseamnă că ne-am țăcănit cu toții! Cum adică, să folosești mitraliera în oraș?! O astfel de gândire e demnă nu de o țară gangsterească, dar nici măcar de un regim polițist-criminal precum al faimosului președinte haitian Papa Doc! Degeaba îi mângîie acum, părintește, dl. Iliescu pe găliganii din SPP, exonerându-i
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
unei emisiuni t.v. moderată de Adrian Păunescu. Cu acel prilej, unul dintre cei mai "nevinovați" participanți a fost fostul ofițer de Securitate Ilie Merce care a susținut ideea că Securitatea n-a supărat pe nimeni, ci doar s-a folosit de instinctele patriotice ale celor care i-au oferit informații. * Fostul ofițer de Securitate, Merce, a susținut, printre alte bizarerii, că turnătorii făceau un bine României, ignorînd și lăsat fiind să ignore că din turnătorie nu patria e aceea care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
modestă numeric sau tribală ar fi ea), a unei tradiții culturale, iar uniformizarea pe o singură limbă, pe un singur tip de cultură, nu este lucru primejdios și neatractiv? Cultura română vrea să se plaseze în "sincronie firească" (nu deliberată) - folosesc expresia dumneavoastră - cu cea occidentală. Se pune însă întrebarea: ce fel de cultură occidentală? Occidentul nu este un monolit, îmbrățișează o diversitate de aspecte. Hai să repet ceea ce am tot căutat să argumentez de mulți ani. România (și nu numai
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]