5,423 matches
-
o singură comunitate pe toți cetățenii săi. Ea le impune legi, le conferă drepturi și datorii. Acest sistem este din punct de vedere formal un act normativ-securizant, dar din punct de vedere psihologic frustrează natura primară a individului. Ocolirea acestei frustrări psihologice și morale este realizată, Într-o manieră sublimată, de existența acceptată a ierarhiilor sociale. Masa de cetățeni are un caracter anonim, de egalizare a acestora. Față de această situație, individul caută prin toate mijloacele de care dispune să se desprindă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de ea. În aceasta constă și problema exilului. Exilul este criza identității sufletești, morale, spirituale, religioase, culturale și sociale a omului cetățean. Din punct de vedere psihologic, exilul este o traumă afectivă și morală, intelectuală și culturală. El reprezintă o frustrare sau chiar o situație castratoare a personalității, resimțită la nivelul supraeului său, considerat din punct de vedere psihanalitic. Orice persoană care se autoexilează sau care este exilată suferă sau va suferi. Aceasta pentru că exilul este, indiferent de forma și natura
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aceasta și-l propune de a-l realiza. În același timp, ea este și o relație psihologică, cu substrat moral, Între persoana mea și persoana celuilalt sau a celorlalți de diferite forme (apropiere, ajutor, Încurajare, consolare sau, dimpotrivă, respingere, defăimare, frustrare, conflict, ură, intrigă etc.Ă. În felul acesta, Între „intenție” și „necesitate” se va stabili o relație particulară. La originea intențiilor stau fie nevoile și dorințele eului, fie proiectele acestuia. Toate constituie motivații psihomorale, care capătă forma concretă, coerentă, a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
imorale care frustrează, rănesc și provoacă durere celor angajați În această legătură reciprocă. Să ne oprim un moment asupra lor. Refuzul dăruirii este un act grav, ofensator. El are, din punct de vedere psihologic și moral, semnificația unui act de frustrare. Este expresia cinismului, a desconsiderării celuilalt, a incapacității de a Înțelege persoana aflată În impas și suferință, Într-o situație Închisă. Dar mai ales incapacitatea de a te putea apropia și de a Înțelege pe semenul tău. Furtul este la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o persoană aflată În dificultate este un act imoral care pune serioase „probleme” față de persoana care refuză. De regulă, aceasta este o persoană frustrată, care prin refuzul ei de a oferi sau de a ajuta proiectează, de fapt, propriile sale frustrări și eșecuri asupra persoanei care-i solicită ajutorul. Furtul este un act imoral de castrare. A lua de la altul, a-l deposeda pentru a „avea tu ceea ce are el”, este pentru persoana care comite acest act o compensare a propriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
A lua de la altul, a-l deposeda pentru a „avea tu ceea ce are el”, este pentru persoana care comite acest act o compensare a propriilor sale castrări anterioare, dar concomitent și un act prin care se substituie persoanei prejudiciate prin frustrarea acesteia. În ambele situații, de „refuz” sau de „furt” suntem martorii unui grav conflict al eului, cauzat de anumite structuri sau „dispoziții morale” ale supraeului. În toate aceste cazuri, supraeul este bolnav, dar cel care suferă este eul. În toate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe care o dă suferința, schimbarea de atitudine și caracterială a celor nefericiți față de situația normală a celorlalți. Cui se datorează aceste atitudini negative ale unor persoane față de cei aflați În dificultate? Fie unei indiferențe sufletești și morale, fie unor frustrări sau complexe existente. De multe ori, aceste atitudini se datorează Înșelării sentimentelor morale ale celor care sunt deschiși către ceilalți, de către persoane care mimează suferința În scopul producerii milei și obținerii unor avantaje. Înșelarea bunei credințe va stârni aversiune, dispreț
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
intră următoarele: aă Situațiile de handicap, infirmități congenitale sau dobândite, ce invalidează persoana, făcând-o să fie dependentă de ceilalți care trebuie să o asiste. bă Situațiile de dependență socială sunt În primul rând datorate unor condiții de viață precare, frustrărilor, lipsei familiei de origine sau existența unei familii dezorganizate, lipsa de educație, deficiențe afective sau intelectuale etc. În această categorie sunt incluse următoarele tipuri de persoane: cerșetorii, prostituatele, copiii străzii, alcoolicii, toxicomanii etc. că Situațiile antisociale sunt cazurile extreme ca
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un act de ruptură, de separație Între două persoane. Prin natura sa, el depășește cadrele stricte ale psihologiei și psihopatologiei, dobândind și o profundă semnificație morală. Conflictele circumstanțiale sunt, de regulă, conflicte de interese, ciocniri imediate, legate În special de frustrări. Cele mai importante conflicte care pun probleme psihologice și morale serioase sunt conflictele ce apar În cadrul unor cupluri stabil constituite În timp. Ele pot fi conflicte ale Întâlnirii sau conflicte ale intimității. Astfel, am preferat să grupăm conflictele, din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
diferit, dar aceasta va avea de fapt semnificația unei complementarități a unuia față de celălalt. În locul atracției, care a dus la constituirea cuplului, apare respingerea, refuzul partenerului respectiv. Dacă atracția reprezintă completarea persoanei mele prin celălalt, respingerea are inițial semnificația unei frustrări, iar după separare, a unei castrări psihologice și morale a persoanei, care se consideră abandonată și expusă unor pericole datorate pierderii suportului psihologic și moral pe care-l avea În interiorul cuplului respectiv. Conflictele generează situații complexuale, pe care le trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Prin ce se caracterizează prejudiciul ca acțiune psihomorală? Spre deosebire de acțiunea psihomorală pozitivă care se caracterizează prin deschiderea către celălalt, prin dăruire și atitudine afectivă pozitivă, de apropiere, prejudiciul este acțiunea psihomorală negativă care se caracterizează prin ostilitatea față de celălalt, prin frustrare, printr-o atitudine afectivă negativă, de respingere, dăunătoare intereselor sau reputației acestuia. În cazul prejudiciului adus unei persoane trebuie să vedem relele intenții orientate Împotriva acesteia. Ele sunt pulsiuni agresive orientate, voluntar sau aparent involuntar, Împotriva unei alte persoane, considerată
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
are la baza sa o vectorializare a pulsiunilor agresive ale individului către un obiect, o persoană, un grup de indivizi etc. Ne vom referi În special la prejudiciul adus unei persoane. Prin prejudiciu, cel care acționează comite un act de frustrare a altui individ, sau de castrare, Întrucât prejudiciul reprezintă fie o atingere a persoanei respective, fie deposedarea ei de ceva care Îi aparține, sau se referă la natura sa. La baza acestor pulsiuni agresive stă adversitatea sau ura agresorului față de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care Îi aparține, sau se referă la natura sa. La baza acestor pulsiuni agresive stă adversitatea sau ura agresorului față de victima sa Orice prejudiciu, din punct de vedere psihologic, are la bază sentimente morale negative: ură, invidie, complexe de inferioritate, frustrări personale, carențe afective, de educație etc. Prejudicierea altuia presupune că Între cele două persoane există o anumită relație negativă, tensionată, de adversitate, de concurență, iar diferendele dintre cei doi nu se pot rezolva pe alte căi sau prin alte mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
punct de vedere psihologic, agresorul proiectează asupra victimei, la Întâmplare sau premeditat, propriile sale probleme sufletești, morale sau sociale pentru a se elibera. Actul agresiv, prejudiciul, este o formă de descărcare proiectivă, dar, implicit, și de compensare a propriilor probleme (frustrări, carențe, statut de marginalizare, complexe de inferioritate etc.Ă. Acest act moral este de factură pulsional-agresivă și, prin aceasta, el este În mod automat Însoțit de o plăcere perversă a celui care-l comite. Există, În acest tip de acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Orice prejudiciu este o traumă emoțional-afectivă și morală pentru victimă. Ea va suferi tulburări psihomorale de diferite grade și aspecte, atât În funcție de prejudiciu, cât și În funcție de natura sa psihomorală. Prima impresie pe care o va avea victima este aceea de frustrare și, ulterior, prin pierderea produsă, de castrare. Frustrarea este, În primul rând, de natură psihologică, dar poate fi și morală, sau și una și alta, În același timp. Același lucru se poate spune și despre situația castratoare pe care victima
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pentru victimă. Ea va suferi tulburări psihomorale de diferite grade și aspecte, atât În funcție de prejudiciu, cât și În funcție de natura sa psihomorală. Prima impresie pe care o va avea victima este aceea de frustrare și, ulterior, prin pierderea produsă, de castrare. Frustrarea este, În primul rând, de natură psihologică, dar poate fi și morală, sau și una și alta, În același timp. Același lucru se poate spune și despre situația castratoare pe care victima o resimte. Frustrarea victimei va fi condiția unei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin pierderea produsă, de castrare. Frustrarea este, În primul rând, de natură psihologică, dar poate fi și morală, sau și una și alta, În același timp. Același lucru se poate spune și despre situația castratoare pe care victima o resimte. Frustrarea victimei va fi condiția unei traumatizări afective și morale, pe care acesta o va resimți, În mod dureros, multă vreme. Frustrarea și actul xxxx vor constitui o experiență psihomorală traumatizantă, care poate marca chiar psihobiografia acestei persoane. Prejudiciul poate declanșa
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și alta, În același timp. Același lucru se poate spune și despre situația castratoare pe care victima o resimte. Frustrarea victimei va fi condiția unei traumatizări afective și morale, pe care acesta o va resimți, În mod dureros, multă vreme. Frustrarea și actul xxxx vor constitui o experiență psihomorală traumatizantă, care poate marca chiar psihobiografia acestei persoane. Prejudiciul poate declanșa reacții psihice dintre cele mai diferite din partea victimei, dezvoltări patologice sau chiar stări nevrotice. Psihotraumatismul frustrării sau situația castratoare sunt resimțite
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În mod dureros, multă vreme. Frustrarea și actul xxxx vor constitui o experiență psihomorală traumatizantă, care poate marca chiar psihobiografia acestei persoane. Prejudiciul poate declanșa reacții psihice dintre cele mai diferite din partea victimei, dezvoltări patologice sau chiar stări nevrotice. Psihotraumatismul frustrării sau situația castratoare sunt resimțite de aceasta În mod dureros, ducând la tulburarea echilibrului psihic al personalității. Pot apărea reacții de protest, depresii, stări de anxietate, tulburări psihosomatice. Dar, dincolo de această gamă destul de largă, variată, de tulburări, se notează suferințe
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
următoarele: imaturitatea sau structurarea deformată, de tip deviant, a supraeului, răul model, imitația unor conduite negative, o anumită structură de factură perversă a Eului, tulburări ale conștiinței morale, care este Înlocuită cu o conștiință pervertită, factori psihologici de natură psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau structurarea deviantă a supraeului are o importanță majoră În geneza tulburărilor psihomorale ale unei persoane, Întrucât supraeul este depozitarul valorilor morale care normează și cenzurează conduitele și acțiunile persoanei respective. Un supraeu slab
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un tip special de manifestări pe care l-am putea numi „Înrăirea individului”, căderea În starea de ființă primară. Care sunt acești factori? Toți cei care pot determina o tulburare a dezvoltării și a existenței normale a eului, și anume: frustrări, complexe, În special de inferioritate și de culpabilitate, carențe emoționale, o situație oedipiană nerezolvată, situații castratoare etc. 6Ă Un rol important În formarea tulburărilor psihomorale revine și condițiilor precare de viață (sărăcie, mizerie, deportări, exil, războaie, revoluțiiă, lipsa unei educații
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
J. M. Charcot la Clinica de la Salpetrière din Paris. S. Freud transferă „spectacolul medical” al cazurilor clinice În „dialoguri de intimitate”, psihanaliza vizând În special „privirea interioară” a „cazului”, mai exact „imaginea simbolică” a Inconștientului său: vise, acte ratate, complexe, frustrări, etc. Această imagologie a nebuniei ne servește la Înțelegerea naturii speciilor nebuniei din punct de vedere psihomoral. Nebunia nu este, În mod exclusiv, o boală psihică, un fenomen uman complex, un mod de a fi și un mod de a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aspectele psihologice conflictuale pe care le presupun, contribuie Într-o măsură apreciabilă la devalorizarea morală a individului. Catharsisul, În cazul terapiei morale, trebuie să se adreseze conștiinței celui aflat În suferință. Conștiința acestuia, Încărcată de sentimentul vinovăției, al rupturii, al frustrărilor este cea care trebuie restaurată. Restaurarea conștiinței rănite este condiția restaurării sufletești și morale a Eului care a pierdut Încrederea În sine și, o dată cu aceasta, sensul de a fi. Restaurarea conștiinței se realizează numai prin reînvestirea acesteia cu valorile morale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sfera unui imaginar utopic. Dominați de ideea Împlinirii, prin schimbare a omului și a lumii, această categorie de. indivizi este dominată de voința de putere și de schimbare. La originea acestor idealuri stau vechi situații psihotraumatizante din istoria lor personală (frustrări, carențe afective și educaționale, complexe de inferioritateă, pe care caută să le convertească compensator În idealuri mărețe, de factură mesianică, fiind convinși de această misiune nobilă pe care și-o asumă. fă Spiritele formative ocupă un loc special În această
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aspecte. Prin naștere, persoana este destinată lumii naturale, care Îi oferă toate condițiile de viață. Acestea sunt sursa plăcerii, depinde Însă de persoană felul În care aceste plăceri ale vieții sunt folosite. Ele se pot oricând transforma În obstacole, insuccese, frustrări, ducând la durere și suferință. În acest moment, persoana va vedea caracterul ambivalent al vieții sale, supusă sau Închisă În limitele unei lumi care-i oferă atât plăcerea, cît și durerea, bucuria și suferința. Din acest moment, Începe reflecția asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]