7,001 matches
-
din dezvăluiri că „Nicolae Manolescu tot aducea băutură În casa scriitoarei Dana Dumitriu și i-a creat ei obișnuința de-a bea În fiecare zi din care cauză s-a și Îmbolnăvit de cancer pulmonar”. Bine cel puțin că nu fuma, ar fi făcut și apă la plămîni. Veteranul monta faianță În baia prozatoarei și-a auzit tot pentru că dînsul nu bea, dar e chel. Or, dacă e să ne luăm după Ultima soluție, „nu trebuie să ne Încredem În persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
colorat violent ca lumea din jur, are un mic flash-back maro, de prin anii ’50, și o vedem Împreună cu iubitul ei pe cîmpul sovietic, la coasă, imaginile sînt precum secvențele de propagandă cunoscute, diferind ușor prin cîte-o scenă cu el fumînd o țigară, cu ea privindu-l cu dragoste, cu amîndoi În căpiță. Nu e vorba de vreo masochistă nostalgie după vremurile comuniste, ci de melancolia trezită-n noi de timpul cînd viața avea parfum, pentru că indiferent unde i-am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot ca să-și facă datoria, asta amintindu-mi, nelăsîndu-mă să uit același liceu unde am luat mereu premiul Întîi și n-am Învățat nimic, În schimb m-a exmatriculat trei zile profesorul de geografie (urîtă materie) fiindcă m-a văzut fumînd lîngă gostat, a oprit Dacia-n fața mea, a deschis geamul și mi-a cerut să-i arăt numărul matricol pe care nu-l aveam pe braț, Îl prindeam c-un ac de siguranță și-l scoteam cînd scăpam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adevărat doar patru sute de sticle de votcă spaniolă, dar n-am voie să beau. Nu mă lasă psihiatrul, zice c-o să-nnebunesc. Sau un milion de țigări, Însă de cînd am Început să scuip sînge nu mai am voie să fumez. I.M. CÎnd Încetează scriitorul să mai fie o conștiință? R.P. CÎnd se compromite. Barenboim susține că-n artă e absolut necesar fanatismul, În sensul că un creator nu trebuie să facă absolut nici un compromis. Să fie gata să accepte orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sigur. — Ție nu-ți pasă pe bune, nu-i așa? — Sper să-și pună cenușă În cap și să mă scutească să pierd o zi la tribunal. Și mai sper să stea nițel la răcoare, ca să se Învețe minte. Am fumat și eu o dată marijuana În colegiu. Mi s-a făcut așa o foame, că am mîncat o cutie Întreagă de prăjituri și mi-a venit rău. Nu m-ai fi arestat, nu? Nu. Ești prea drăguță. — Să știi că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și băieții lui erau pe estrada orchestrei - Spade la microfon, cu Burt Arthur Perkins, basistul lui, zis „Dublu“, poreclit așa pentru locul dublu pe care ar fi trebuit să-l ocupe În rîndul infractorilor: acte sexuale nefirești cu cîinii. Spade fuma opiu. „Dublu“ se droga cu heroină, o chestie care Îi provoca pe cei de la Hush-Hush să mai stîrnească un scandal. Max Peltz Îi Întîmpina cu un exces de efuziune pe toți membrii echipei de filmare. LÎngă el Brett Chase discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Pisicile o făceau pe Karen să chicotească și el Își Închipui că fiecare hohot de rîs o Îndepărta tot mai tare de Dublu Perkins. Au făcut dragoste, au stat de vorbă, s-au jucat cu pisicile. Karen a Încercat să fumeze o țigară, dar aproape că-și scuipă plămînii. L-a implorat să-i spună povești. Jack Împrumută din faptele polițistului Wendell White și Îi relată niște versiuni mai puțin dure ale propriilor sale cazuri: un minim de violență, mult lugu-lugu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Luă loc pe scaunul din mijloc, uitîndu-se la ceas. Un schimb de priviri Între Jack Tomberon și Ellis Loew. Parker Îl cîntări din priviri pe nou-venit, cu un dispreț pur, ușor de citit. Gallaudet stătea lîngă ușă, În picioare, și fuma. Loew luă cuvîntul: — Domnule sergent, vom trece direct la subiect. Aveți la activ prețioase cooperări cu Procuratura, ceea ce este În favoarea dumneavoastră. Dar nouă martori v-au identificat ca fiind cel care l-a lovit pe Juan Carbijal, iar patru arestați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și parcă mașina În așa fel Încît să aibă sub ochi ușa lui Bobby Inge. Ținu sub supraveghere curtea. Nici un fel de trafic pietonal, iar traficul auto era liniștit. În zonă agitația avea să Înceapă abia peste cîteva ore. Așteptă, fumînd și trecînd mental În revistă pozele porno. La 20.46 pe lîngă el trecu o decapotabilă de poponar, rulînd Încet, aproape de trotuar. Peste douăzeci de minute mașina trecu Încă o dată. Jack Încercă să-i ia numărul de Înmatriculare. La dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce vă doriți“, Îl imită el pe Lamar Hinton. Clic. Telefonul Închis. N-ar fi trebuit să folosească sloganul. Trecu o jumătate de oră. Telefonul sună din nou. — Bună. Lamar la telefon, spuse pe un ton relaxat. Pauză și clic. Fumă țigară de la țigară, pînă cînd Începu să-l doară gîtul. Telefonul sună din nou. Încercă să răspundă mormăit. — Mdea? — Salut, sînt Seth din Bel Air. Ce-ai zice să-mi aduci și mie niște marfă? — Desigur. — O carafă de absint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pornire În trombă. Nu aprinse nici o lumină pînă la intrarea pe Franklin, În traficul intens. Nici un element de identificare la mașina atacatorilor: era Întuneric, lumini nexam, iar mașinile din jur arătau toate la fel - lucioase, rele. Se mai liniști după ce fumă o țigară. Conduse direct spre vest, spre Bel Air. Roscomere Road: drum șerpuitor, tot numai pante, vile cu palmieri În față. Jack găsi numărul 941 și trase pe alee. Alee circulară, care dădea ocol unei case În stil pseudo-spaniol: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cadrul temporal al cazului Nite Owl“. Inez se așeză lîngă el. Aveau În fața ochilor o panoramă: Amazonul, munți din ghips... Ed spuse: — Ți-e bine? Vrei să ne Întoarcem? Ceea ce vreau este o țigară, deși de fapt eu nici nu fumez. Atunci nu te apuca. Inez... — Da, am să mă mut În cabana ta. Ed zîmbi. Ce te-a făcut să te hotărăști? Inez Își aranjă vălul sub pălărie. — Am văzut În baie un ziar În care Ellis Loew se lăuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aruncă-mi și mie un os de ros. Cine crezi că i-a făcut-o fetei? Sedanul roșu. Motelul. Cahuenga. — Nu știu. — Un răspuns succint. Joe, fii bun și lasă-mă cîteva minute cu prietenul meu. DiCenzo ieși afară, Încă fumînd. Dudley se sprijini de ușă. — Flăcău, nu se face să brutalizezi prostituatele pentru bani, ca să-i dai apoi unor metrese minore. Înțeleg atașamentul tău sentimental față de femei și știu că este o componentă esențială a personalității tale de polițist, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era acolo cînd i-a distrus mașina lui Hinton, păstrează-ți calmul, homalăii ăștia au o grămadă de pierdut dacă recunosc că au vreo legătură cu Fleur-de-Lis, legătură despre care Russ Millard nici nu știe că există... GÎndi febril, și fumă țigări una după alta. Mutilarea cadavrului lui Hudgens copia pozele trucate din revistele porno găsite lîngă apartamentul lui Bobby Inge. Nici un alt polițist nu mai văzuse acele reviste. Millard văzuse doar cadavrul și etichetase membrele tăiate drept simple amputări. Hudgens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vreme capul de afiș. Basistul lui, Burt Arthur Perkins, zis și „Dublu“, a făcut Închisoare pentru acte de sodomie cu cîini și se zvonea că știe o grămadă de tipi din Mafie. De investigat: Lamar Hinton a spus că Spade fumează opiu. Spade a cîntat la Frisco, În sala Lariat - peste drum de locul unde fusese ucisă Chrissie Renfro. Chrissie a murit cu opiu În organism. Spade cînta acum la El Rancho Klub, În Los Angeles, aproape de apartamentul lui Lynette Ellen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cât mai repede, să-și facă o poziție socială, fusese de curând numit nu știu ce secretar utecist, mare sculă, râvnea la casa noastră imensă, la mașina maică-mii. Îmi era milă de el. Cu ăsta nu m-am culcat. Nu beau, fumez puțin, nu sunt nemaipomenit de deșteaptă, dar nici chiar proastă nu sunt. Ce altceva mai vrei să știi?“ Îl privea cu ochii de culoarea alunei, foarte limpezi. Avea un chip de un oval aproape perfect. Buzele îi erau mai întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se apropie cu adevărat sfârșitul, e acum? e mâine? Dar, în scurt timp, criza a trecut, bătrâna doamnă Marga Pop a reușit să adoarmă, sub efectele unui calmant puternic. În bucătărie acum, cu câte un pahar cu coniac în mână, fumând amândoi, continuând să-și spună, din priviri la început, ce începuseră cu puțin înainte, despre trecerea dincolo de irevocabila linie, în decrepit. Atunci fiica doamnei Marga Pop i-a spus lui Andrei Vlădescu că va încerca să-și interneze mama într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de afară, în curentul pe care abia reușește să-l formeze deschizând larg alte ferestere și uși, cu fire de praf, funigei și puf sălbatic de flori și de arbori scânteind în plutirea lor lentă în curentul de aer firav. Fumează și citește, dar gândul îi fuge departe de paginile tipărite mărunt. Abandonează. Își face o cafea în care pune cuburi de gheață s-o răcească, o soarbe cu înghițituri mici. Ecoul străzii plutește neîntrerupt împrejur. Se așază pe patul îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tot amână de câteva săptămâni, nu știe când se va termina. Da, știe că e lângă el. S-a ridicat și a ieșit în balconul-terasă, unde îl chemase fiul doamnei Marga Pop. Și-au aprins câte o țigară și au fumat tăcuți, privind amestecul de lumină palidă și întuneric albăstrui care se întindea peste oraș. „Ar trebui să-ți mulțumesc pentru ce ai...“, a început să spună celălalt, dar Andrei Vlădescu s-a întors brusc spre obrazul tras și nebărbierit: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cred că aici rezidă una din explicațiile la atitudinea noastră - cea morală. Nu poți convinge niciodată un om să se lase de fumat ținând tu însuți țigara în gură. Și atunci, tovarăși, unii mai puțin, alții mai mult, în funcție de împrejurări, fumam. Recunosc, au existat și câțiva nefumători. Nu au dovedit însă că pot fi mai mult decât o excepție care confirmă regula. N-am avut deci fermitatea sprijinită pe acuratețea morală. Cred că aceasta este o lipsă serioasă. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care se vede mai mic și îndepărtat, la fel ca pictura abstractă atârnată deasupra, în oglinda înaltă dintre cele două ferestre. Dar nu zărește decât blocurile de peste drum la ferestrele cărora apar din când în când funcționarii cu fețe indiferente, fumând cu o mână, în timp ce cu degetele celeilalte trag de elasticul bretelelor. Aude zgomotele străzii și ghicește numai ce se întâmplă. Nu-i place. Așa încât preferă să stea în pijama la biroul masiv de stejar încrustat, din camera cealaltă. De la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așa cum n-a povestit nimănui ce făcuse atâtea luni în camera de hotel din Africa. Boala de inimă i se agravase, dar doctorii i-au spus că n-are nici o legătură cu șederea la tropice. Continua să bea și să fumeze, de parcă și-ar fi dorit răul și nimeni n-avea puterea să-l facă să renunțe. Dar atunci nu știam nimic din toate astea, îl vedeam prima oară și-l priveam cum bravează. Privea o emisiune la televizor. Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și de recunoscut dintr-un milion: „Nasoi sunteți amândoi. Altceva mai ca lumea n-aveți de discutat?“. Yvonne Alexa se așezase pe sofa, în capul oaselor, cu picioarele strânse sub ea, scuturându-și energic peste umeri părul bogat și roșcat, fumând nervos. Pielea albă îi strălucea și o făcea frumoasă, cu aerul ei semeț adânc încrustat pe ovalul foarte prelung al feței și privirile ascunse sub sticlele fumurii ale ochelarilor. Îmi ziceam din nou că nu e de mirare că fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
poate cea mai grea și după aceea mai era lucrarea de diplomă și avea să fie liber. Un ultim efort, băiete, ce dracu! își zicea. Pendula bunicului bătea rar orele în holul cel mare transformat în sufragerie. Ședea pe pat fumând și respirând greu și uitându-se la Ioana Sandi care umplea paharele cu vin roșu și se întorcea spre el oferindu-i unul și așezându-se pe marginea patului, întoarsă spre el și așteptând. „Spune mai departe“, îi zicea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
l-a privit cu atenție și a izbucnit în lacrimi, în timp ce deschidea ușa coborând valvârtej pe scări. Și pe urmă lui îi venea să urle, i se descleștaseră fălcile în sfârșit, dar nu mai avea cui să-i vorbească. A fumat un pachet de țigări, își simțea gura amară ca o rană. N-a lucrat nimic. Avea o sticlă de votcă și a început să bea. N-avea unde să se ducă și nu voia să meargă nicăieri. Auzea muzică de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]