7,586 matches
-
acest sens ea este o inițiere și o conversiune spirituală. Acest aspect al cartesianismului corespunde perfect cu paradigmele produse de filosofia antică: ) În legătură cu aceasta Ruedi Imbach comentează astfel: ) Spiritul sistemic ce structurează cartesianismul nu trebuie să ne facă să eludăm fundamentul etic și aspectul inițiatic al drumului său. Ideea acestei convertiri spirituale, chiar dacă este transpusă asupra modului speculației intelectuale, minează pretenția de a conduce o investigație pur metafizică. Există desigur în opera lui Descartes, la început, o noțiune de înțelepciune. Mai
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o formă logică a iraționalității, deoarece constituie o gîndire în divorț cu realul”. ) Descartes și-a construit regulile ca pe un mecanism infailibil care, aplicat gîndirii în desfășurare, îi conferă și ei infailibilitate. El a utilizat astfel ca pe un fundament absolut ceea ce este de fapt doar un mecanism al gîndirii analitice, sterilizînd prin aceasta gîndirea ca ansamblu complex de componente. Reflexivitatea și conștiența spiritului sunt astfel atinse în mod nefericit chiar în mișcarea lor care, doar nealgoritmizată, descoperă inefabilul propriu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
4. Trecerea Cogito-ului de la substanță la conștiință Meditația a -II-a este locul în care Descartes descoperă existența și natura eului, ca prima etapă în căutarea a ceva sigur și indubitabil și care să poată, în consecință, să fie ales ca fundament al științei. Cercetarea naturii eului, ca și cea a existenței eului, se prezintă ca o cercetare a ceva neîndoielnic, indubitabil:.) Așa cum știm, primul rezultat al punerii în paranteză a ceea ce este îndoielnic, este descoperirea rezistenței eului în fața îndoielii, în calitatea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
la Obiecții cuvîntul videri este înlocuit cu cel de conștiință, este de asemenea adevărat că videri va mai reveni pentru a denumi conștiința în Principii: ”Etiam clare videre nobis videmur...”) Eul în calitatea lui de lucru gînditor, se instalează ca fundament cert și indubitabil, asumînd ipoteza aparenței oricărei conștiințe. Ceea ce Berkeley știa, cînd, prin una din provocările pe care se fondează filosofia sa, el revendica reducerea existenței lumii exterioare la aparență ca singura apărare posibilă împotriva scepticismului.) Capitolul V. DUALISMUL SUBSTANȚELOR
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în funcție de originea și de obiectul lor. În ceea ce privește originea lor, “unele, spune el, îmi par a se fi născut odată cu mine, altele fiind străine și venite din afară, iar altele fiind făcute și inventate de mine însumi”. Doar primele pot fi fundamentul unei cunoașteri veritabile. El afirmă apoi că ideile de Dumnezeu și de eu sunt înnăscute: “precum ideea pe care o am despre mine însumi, și ea (ideea de Dumnezeu) este născută și produsă odată cu mine în clipa în care am
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care o am despre mine însumi, și ea (ideea de Dumnezeu) este născută și produsă odată cu mine în clipa în care am fost creat”.) În plan metafizic, aceste două idei ar putea fi deci considerate ca niște “axiome”; ele sunt fundamentele veritabile ale cunoștințelor noastre prime. Caracterul lor ireductibil afirmă o anumită autonomie a gîndirii hrănite de propriile ei concepte. Ideea de Dumnezeu ca și cea de eu nu sunt altceva decât abstracții pentru Descartes. Ele sunt cele mai evidente în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
anumită autonomie a gîndirii hrănite de propriile ei concepte. Ideea de Dumnezeu ca și cea de eu nu sunt altceva decât abstracții pentru Descartes. Ele sunt cele mai evidente în câmpul cunoștințelor noastre posibile. Ele semnifică faptul că, înainte de toate, fundamentele științei noastre sunt în intelectul nostru. De aici posibilitatea de a dovedi existența lui Dumnezeu doar prin folosirea “luminii naturale”. . ) Dovada, existenței lui Dumnezeu depinde așadar de dispoziția naturală a omului de a descoperi în el însuși ideea de Dumnezeu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nu înțeleg decât printr-un lung discurs și raționament”. Pe calea pe care se angajează la mare distanță de tomism, demonstrația nu este decât o întregire și o desfășurare a evidenței prime, exact cum în matematică axioma este baza și fundamentul teoremei. Totul în opera lui Descartes chiar și apropierea de divin se exprimă prin matematizarea cunoașterii. Dacă totuși filosoful, prin terminologia pe care o folosește, se contrazice, este pentru că integrează în acest proces de matematizare un vocabular scolastic în care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sine, este obiect ceea ce este prezent în gîndire. Inventatorul filosofiei subiectului gînditor nu modifică deci sensul tradițional al conceptului de subiect. Dar ce înțelege în general istoria filosofiei atunci cînd vede în Descartes filosoful care a făcut din subiectul gînditor fundamentul filosofiei moderne? Identificarea eului gînditor și a conceptului de substanță semnifică în ochii săi o autonomie a gîndirii și a omului; deoarece Cogito-ul este prima evidență, el deduce că omul, poate lua inițiativa de a se afirma “ca stăpîn și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ea nu este cunoscută decât ca subiect al diferitelor modi cogitandi; îndoiala, afirmația, voința, imaginația, simțirea, etc. Așa cum știm, Heidegger a contestat traducerea grecescului ousia prin latinescul substantio, care va fi definită ca ceea ce se află sub accidente, ca subiect, fundament sau hypokheimenon, despre care, Aristotel avea să spună că este forma care definește înainte de toate ousia. Dar pentru Descartes nu este nici o problemă să întemeieze știința pe eul cunoscut ca Fundamentum absolutum et inconcusum, căci așa cum amintește Rodis Lewis, nu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care o căutam”.) Ceea ce caracterizează acest principiu ca principiu prim, este aceea că enunțarea lui permite abordarea unei existențe și în acest fel este prima verigă din lanțul raționamentelor metafizice. În Meditații metafizice, Descartes își propune să “înceapă totul de la fundamente”) ; remarcăm că el folosește pluralul “fundamente” și nu singularul care nu apare decât o singură dată în Meditații, în mod neutru și fără angajament ontologic, spunînd că “am admis fără nici un fundament rațional” prejudecățile copilăriei. ) Descartes urmează drept firul metaforei
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
principiu ca principiu prim, este aceea că enunțarea lui permite abordarea unei existențe și în acest fel este prima verigă din lanțul raționamentelor metafizice. În Meditații metafizice, Descartes își propune să “înceapă totul de la fundamente”) ; remarcăm că el folosește pluralul “fundamente” și nu singularul care nu apare decât o singură dată în Meditații, în mod neutru și fără angajament ontologic, spunînd că “am admis fără nici un fundament rațional” prejudecățile copilăriei. ) Descartes urmează drept firul metaforei din Discurs unde era problema de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
metafizice, Descartes își propune să “înceapă totul de la fundamente”) ; remarcăm că el folosește pluralul “fundamente” și nu singularul care nu apare decât o singură dată în Meditații, în mod neutru și fără angajament ontologic, spunînd că “am admis fără nici un fundament rațional” prejudecățile copilăriei. ) Descartes urmează drept firul metaforei din Discurs unde era problema de a reclădi locuința în care vom sta și din această cauză se pare că trebuie să înțelegem prin “construirea pe un teren care este numai al
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
să se unească în mod veritabil și aceasta nu imediat, printr-o “oarecare înclinație ce mă îndeamnă să cred acest lucru”, ci printr-o “lumină naturală ce mă face să știu că ea este adevărată”. În planul metafizicii concepută ca fundament al științelor, eul se va orienta în conștiință prin îmbinarea descoperirii raționamentelor sale deductive ce produc judecăți de existență. În planul moralei însă, el se va orienta spre ceea ce este în afara lui, prin acțiune și prin folosirea conștiinței pentru viață
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
concluzie: că o lectură a Cogito-ului ce pleacă de la subiectul transcedental, cum este cazul de pildă a lecturilor fenomenologice ale lui Descartes, va fi întotdeauna dispusă să separe în mod abstract manifestatul fenomenal, oricare ar fi acesta și substanța ca fundament, pe cînd ambiția lui Descartes era poate alta, aceea de a gîndi gîndirea, inventivitatea umană, mai curînd decât manifestatul. Descartes lasă să se înțeleagă că un sistem al libertății nu poate face economie de eul personal și că dacă încercăm
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cu copii deficienți de auz din partea învățământului înv. Anișoara Motrescu Grup Școlar Bivolărie Factorul fundamental pentru toți oamenii este familia cu toate părțile sale bune și rele de care au parte copiii în decursul creșterii lor. În familie se creează fundamentul omului matur, care la un moment dat, va trebui să preia răspunderea pentru propria viață și să funcționeze ca un cetățean normal în societate. De aceea este important ca familiile să fie sprijinite cât mai mult pentru a putea crește
A?tept?rile p?rin?ilor cu copii deficien?i de auz din partea ?nv???m?ntului by Ani?oara Motrescu [Corola-publishinghouse/Science/83985_a_85310]
-
ceea ce reprezintă; după cuvântul sfântului Paul ea oferă chipul lui Cristos, care este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația. Limbajul imaginii arată distanța care există între divin și chipul său: distanța care unește în însăși ireductibilitatea ei, constituie fundamentul icoanei. Ca atare, distanța care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dubla semnificație de motivație și temă figurativă. Imaginea este limbajul credinței pentru a exprima ceea ce reprezintă, adică pe Dumnezeu și ea face să coexiste un limbaj
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
miraculos pre‑ zent, participând la misterul divin chemat spre asemănarea cu Dumnezeu: Dumnezeu‑om este alături de noi pentru a ne aminti că și noi suntem imagine a lui Dumnezeu, iar destinul nostru este de a deveni asemenea lui40. 3.2. Fundamentele biblice ale imaginii Cristos este imaginea lui Dumnezeu manifestată în Duhul Sfânt: unirea dintre Fiul unic care revelează pe Tatăl se îndreaptă spre fericirea omului îm‑ plinind în felul acesta fericirea așteptată de om: Iar eu le‑am dat gloria
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
maniere interpretative, iar această varietate crește în timp, sti‑ mulată în mare măsură de întâlnirea tradițiilor iudaice, grecești și creștine din secolele al II‑lea și al III‑lea în Alexandria - unul dintre principalele orașe ale Imperiului Roman. 6.1. Fundamentele teologice ale icoanei În scrisoarea către Constanța, Eusebiu din Cezareea susținea că nu se poa‑ te realiza o icoană a lui Cristos, deoarece carnea sa a fost pusă împreună cu gloria divinității și ceea ce este muritor a fost absorbit de viață
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
opere, a artei însăși și întreruperea relațiilor cu Bizanțul. Consecința acestei situații a fost o răspândire rapidă a artei în regiunile domi‑ nate de tătari. La Novgorod în această perioadă se formează un centru artistic care va deveni unul din fundamentele școlii de pictură a icoanei pentru regiu‑ nea orientală. Icoanele acestei perioade pierd un pic din austeritatea lor tipică, devin par‑ că mai proaspete și instinctiv mai precise în elaborarea formelor, iar culorile sunt mai strălucitoare, mai vii, de o
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
când goții și vandalii au dis‑ trus Imperiul Roman. Astfel în opinia lor, ideea unei reînnoiri era strâns lega‑ tă de cea a unei renașteri a acestei măreții romane 21. În realitate, se știe că aceste idei nu aveau un fundament solid, de aceea se poate vorbi de o viziune rudimentară și foarte simplificată a șirului real de evenimente. Se știe de asemenea, că după haosul din Evul Mediu timpuriu, reînnoirea artelor s‑a produs gradat, iar perioada gotică reprezintă un
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
cu divinitatea a fost pusă în valoare de cele mai multe ori prin apropierea de cultură, de artă, deoarece după opinia papei Ioan Paul al II‑lea exprimată în discursul rostit în 1980 la UNESCO: Creștinismul este creator de cultură în însuși fundamentul său45. După cum precizează Mircea Eliade, sacrul se manifestă întotdeauna ca o realitate de un cu totul alt ordin decât realitățile «naturale»... Omul ia cunoștință de sacru pentru că acesta se manifestă, se prezintă ca fiind ceva cu totul diferit de profan
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Extensiile în timp și unele temeiuri teoretice ale abordării de bază au fost condensate în capitolul final. Nu se poate spune că s-a încheiat căutarea celei mai potrivite terminologii. Termenul centricitate este, în mod evident, cel mai propriu pentru fundamentul celor două sisteme compoziționale. În prima versiune a cărții, celălalt sistem fusese denumit rețea carteziană, însă, cu toate că rețelele sunt prezente în compoziție, îndeosebi în proiectarea de edificii și orașe, acestea vizează doar cazul vectorilor dispuși cât mai regulat. Întrucât forțele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
început de-abia simțită, devenea tot mai explicită. Anumite fenomene fundamentale ale percepției, corelate cu elementele artei în cartea publicată anterior, își manifestau prezența la nivelul compoziției. În sfârșit, conexiunea a devenit atât de directă, încât cititorii care au explorat fundamentele formei vizuale în Arta și percepția vizuală pot trece ușor la compoziție ca nivel succesiv. Principiul gestaltist al simplității, descris în cartea anterioară drept organizator al formei și spațiului, folosește în genere pentru modelele vizuale. Acesta marchează de asemenea compoziția
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sale, mutând o parte din greutatea compozițională în spațiul exterior. Observați că efectul este atât de violent nu numai pentru că știm că fața este o parte indispensabilă a capului. Cunoașterea însăși ar necesita completarea dacă rotunjimea capului n-ar suscita fundamente pur formale. Dacă, de exemplu, rama secționează mâna unui braț, efectul poate fi la fel de neplăcut, dar necesitatea de completare ar fi mai puțin stringentă, deoarece mâna posedă îndeajunsă integritate ca formă de sine stătătoare ca să nu fie neapărat necesară pentru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]