8,881 matches
-
se mulțumi să observe. Asta-i era fișa postului: să observe și să relateze. Timp de douăzeci de ani își construise reputația de a demasca inadecvarea tuturor teoriilor neurale în fața marii autorități: observația. — Ce simți în acest moment? întrebă el. —Furie! strigă Karin, înainte să-și dea seama că întrebarea nu-i fusese adresată ei. Când se auzi, vocea lui Mark era chiar și mai mecanică decât ciudatul său ton obișnuit. —Ce-ți pasă ție? Își înălță capul spre cer. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
recent. Hayes ridică o sprânceană. —Presupun, spuse el, doar presupun că e posibil să avem chiar o ameliorare spontană. Weber ripostă la atac. S-a mai întâmplat. Terapia cognitiv-comportamentală are la activ multe succese cu ideile fixe. Măcar poate rezolva furia și paranoia. Hayes radia un scepticism sănătos din toată ființa lui. Dar prima regulă a medicinei era să faci ceva. Util sau fără rost, oricât de irelevant sau improbabil - acționează. Hayes se ridică și-i întinse mâna lui Weber. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reduseră pe amândoi la tăcere. Începură să-i tremure mâinile și se așeză, inertă. —Dumnezeule, Daniel. Ce se întâmplă? Ascultă-mă. Sunt el. Mai rău ca el. Veni spre ea și-i frecă brațul până i-l readuse la viață. — Furia e ceva natural, spuse el. Toate ființele se înfurie. Toate, în afară de sfântul cu care trăia ea. Își făcu o programare la doctorul Hayes. Când opri în garajul de la Bunul Samaritean, în ziua stabilită, retrăi noaptea accidentului. Fu nevoită să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o coardă sensibilă - era evident, după modul în care neurologul începu să bâjbâie. —Trebuie să explorăm diverse abordări. În mod sigur, terapia cognitiv-comportamentală nu-i va dăuna fratelui tău, ci-l va învăța să se adapteze noului său eu. Confuzie, furie, anxietate... Ea se strâmbă. Are vreo șansă să-l ajute cu Capgrasul lui? El se întoarse din nou spre raftul cu cărți, dar nici de data asta nu se atinse de vreuna. Un mic grup de lucrări atestă unele ameliorări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui. Acum, că trupul i se vindecase, putea s-o schilodească înainte să-și dea seama ce face. Era o agentă a guvernului, un robot. Putea să-i rupă capul într-o clipă, ca să caute firele. O singură izbucnire de furie confuză și ea n-ar mai fi nimic. Cain și Rupp îi țineau în frâu furia. Învățară cum să-l ia: îl lăsau să se descarce, apoi îi vârau iar joystick-ul în mână. Rutina asta devenise parte a sărbătorii generale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce face. Era o agentă a guvernului, un robot. Putea să-i rupă capul într-o clipă, ca să caute firele. O singură izbucnire de furie confuză și ea n-ar mai fi nimic. Cain și Rupp îi țineau în frâu furia. Învățară cum să-l ia: îl lăsau să se descarce, apoi îi vârau iar joystick-ul în mână. Rutina asta devenise parte a sărbătorii generale. De Ziua Independenței, toată lumea se adună ca să vadă artificiile. Băieții începură devreme, umplând o canistră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
totuși, înainte de accident îl bătuse la cap ani întregi să se maturizeze. Toată țara era infantilă. Epoca era copilăroasă. Și când îl privea alături de Rupp și Cain, Mark nu era întotdeauna dezavantajat de comparație. Cea mai vagă provocare îi declanșa furia. Dar și furia era poveste veche. În clasa întâi, când învățătoarea îl făcuse pe un ton afectuos „trăsnit“ în fața clasei, pentru că-și aducea gustarea de prânz într-o pungă de hârtie și nu într-o cutie metalică specială, o înjurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl bătuse la cap ani întregi să se maturizeze. Toată țara era infantilă. Epoca era copilăroasă. Și când îl privea alături de Rupp și Cain, Mark nu era întotdeauna dezavantajat de comparație. Cea mai vagă provocare îi declanșa furia. Dar și furia era poveste veche. În clasa întâi, când învățătoarea îl făcuse pe un ton afectuos „trăsnit“ în fața clasei, pentru că-și aducea gustarea de prânz într-o pungă de hârtie și nu într-o cutie metalică specială, o înjurase printre lacrimi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era poveste veche. În clasa întâi, când învățătoarea îl făcuse pe un ton afectuos „trăsnit“ în fața clasei, pentru că-și aducea gustarea de prânz într-o pungă de hârtie și nu într-o cutie metalică specială, o înjurase printre lacrimi de furie. După câțiva ani, când tatăl lui îl luase peste picior, într-o discuție în contradictoriu la masa de Crăciun, băiatul de paisprezece ani sărise ca ars de la masă, alergase pe scări zbierând Sărbători fericite pe dracu’ și spărsese cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și amenința adesea că o să-l gazeze, când Mark o să adoarmă. Capgrasul o schimba și pe ea. Lupta să nu se obișnuiască. Un timp continuase să vadă: râsul lui, nefiresc de mecanic. Răbufnirile lui de tristețe, simple constatări. Chiar și furia lui, un ritual colorat, nimic mai mult. Izbucnise într-o declarație de dragoste pentru Barbara, demnă de un copil de șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu amicii lui, imita tot jargonul, stătea în barcă și-și blestema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e. Ea dădu înapoi. Ar fi putut să se ridice și s-o lovească, dacă n-ar fi fost mângâierea ușoară a degetelor Barbarei pe brațul lui. Atingerea acționă ca un întrerupător, iar el se întoarse la album, uitând de furie. Apucă paginile și le răsfoi ca pe o carte pentru copii, cinci sute de ani de capodopere pictate în cinci secunde. Cine a făcut toate chestiile astea? Deci uită-te și tu! De cât timp ține chestia asta? Eu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
O să rămână blocat aici pentru totdeauna, cu mințile mai rătăcite decât tatăl lor, incapabil să se țină de o slujbă, uitându-se la emisiuni cu animale și răsfoind albume de artă, reacționând la cea mai mică iritare cu explozii de furie. Apoi dând înapoi, buimăcit, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă ce făcuse. Ideea o demoraliza: va fi dependent de ea pentru totdeauna. Și cu toate astea, ea va eșua cu el așa cum eșuase să-și protejeze părinții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la micul dejun. —Niște șopârle, Bărbate. Îți vine să crezi ce se întâmplă? Trăim în epoca hipnozei în masă. Câtă vreme continuăm să batem din palme și să credem, căpitanii industriei vor avea grijă de noi. Era recunoscător pentru întrerupere - furia ei îndreptățită față de înșelăciunea corporatistă. Avea dreptate să nu ia în seamă spaimele lui personale. Și totuși pe undeva se simțea ofensat de indiferența ei, de faptul că trecuse pe locul doi în fața unor escroci corporatiști. Se simțea ofensat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
țâfnos. Răcnea cum am plecat eu și mi-am salvat pielea, lăsându-l pe mâinile vracilor și antreprenorilor. Mă făcea... Uneori mă ura pur și simplu. Nu te ura. — De unde știi tu? Palmele lui țâșniră în sus, o țintă pentru furia ei. Îmi pare rău, se precipită ea. Pur și simplu nu sunt convinsă că mai rezist la așa ceva. Rămaseră în tăcere. El se uită la ceas, apoi porni motorul. Nu mai avea mult timp ca să-l întrebe. —Robert? Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei perfect aranjate. Din centrul sălii, un bărbat subțire, cu păr negru și lucios, slav sau grec, îi aruncă lui Weber o privire urâtă când văzu că prelegerea nu începuse la fix. Exista ceva în viață care să merite atâta furie? La un moment dat, fiecare suflet din această sală avea să se întoarcă asupra sa cu un dezgust amuzat. Niciodată nu m-am îmbrăcat așa. Niciodată nu mi-am luat notițe cu atâta zel. E imposibil să fi gândit așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să le dezghețe pentru cină. Pune peștele în chiuvetă și dă drumul la apă rece peste el. —Gerald? Cu o curiozitate neutră, încercând să accepte și eșuând de la o poștă. Poți să-mi spui și mie de ce, atâta doar? Merită furia ei, chiar și-o dorește. Dar nu vrea acceptarea asta calmă. Gerald: spune-mi de ce, atâta doar. Ca să ai din nou o părere bună despre mine. Nu știu sigur, îi spune el. Își repetă asta în minte, până când devine adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea cu peticul de hârtie laminată. Biletul cade pe podea. Ea se apleacă și-l strânge la piept. E al tău. E blestemul tău, nu al meu. Gura ei se mișcă, întrebând: Cum? Cine? Dar nu se aude nici un sunet. Furia lui se dezlănțuie. Tu ar trebui să faci chestia asta. Du-te și adu pe cineva înapoi. Cineva stă în prag, mut, adus înapoi de un bilet care va circula la nesfârșit. Ca să trăiești. Și acum, blestemul e al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar s-a mai întâmplat ceva : în acea oră petrecută în mașină, dinspre vechea casă a bunicilor înspre spital, am știut cu certitudine că viața mea e mai puțin importantă decât a altcuiva. Am avut de atâtea ori accese de furie când auzeam, într-un film, întrebarea : Vreți să salvăm mama sau copilul ? Mama, bineînțeles, răcneam eu, mama e o ființă completă, cu experiențe, întreg universul a conspirat pentru ca ea să crească și să ajungă o persoană, cum să salvezi un
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
de neam. Membrii echipajului Șoimii Școala Generală Nr. 13, Piatra Neamț 11 iulie 1967 Mănăstirea Secu, vechi locaș de cultură, păstrătoare a credinței, este așezată într-un minunat loc al naturii. Istoricul mănăstirii arată trecutul ei glorios peste vitregia vremurilor, peste furia nesăbuită a barbarilor și păgubitorilor care în loc să păstreze, urau aceste locuri, au ars și au jefuit. Dar credința nestrămutată a celor care au supraviețuit acelor mari furtuni, puterea de muncă și dragostea de frumos ne-au dat nouă monumentul de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
mîndre, cînd mi-a ieșit În cale. Văzusem deja de trei ori chipul morții În oraș, iar acum, primăvara, aveam să-l văd din nou. Într-o noapte - Într-una din acele nopți caleidoscopice pline de nebunia, de beția și furia pe care le-am trăit În anul acela, cînd hoinăream pe strada mare a Întunericului de la o lumină la alta, din miez de noapte pînă-n zori - am văzut un om murind În metroul orașului. A murit atît de liniștit, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În Însuși felul cum o făceau se simțea nuanța de rutină și obișnuință, un sentiment de oboseală și indiferență, și atunci cînd oamenii și-au reluat locurile de dinainte cu elasticitatea obsedantă a mercurului, polițiștii n-au dat semne de furie sau nerăbdare. S-au postat din nou În jurul mortului, așteptînd calm să vină timpul pentru următorul punct din programul lor invariabil. Iar acum, ca și cum s-ar fi rupt barierele tăcerii, reținerii și sfielii, ca și cum, printr-o recunoaștere finală, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și se repede amețit și orbit ca un om chinuit de dureri de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu matale! Nu ne lăsa, șefule! Facem orice dacă ne iei cu matale! Cum mă, cretinilor, palavragiilor?! Vedea-v-aș pe toți În iad! Cum dracu’ credeți că mai pot să fac ceva În ultima clipă! țipă el, cuprins de furia celui care nu-și găsește astîmpăr și nici scăpare, pășind de colo-colo ca o ființă Înnebunită de spaima exasperării și disperării. Se repede În mijlocul grupului de negri bolnavi și amărîți ca un tăuraș furios. Răcnește la ei, Îi Înjură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mii de făpturi singuratice, pierdute, cufundate În somn, Întunericul care așteaptă, dăinuie veșnic și stă neclintit? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, cu inima plină de bucurie și amărăciune, de dorință și de foame mistuitoare - foc, flăcări, furie -, arzînd sălbatic și stins și singuratic În noapte, arzînd Întruna, pe cînd cei cufundați În somn dormeau? Oare n-au simțit același foc mistuitor, mistuitor, care ne-a mistuit pe toți? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
victoria și un oraș strălucitor? Vai, tinerețe, Încă rănită, vie, sfîșiată de tristeți de nerostit, Încă jelind cu o jale de nesuportat, Încă suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem fără adăpost, fără scăpare, fără mîngîiere și veșnic hăituiți, iar mintea noastră e tulburată, inima noastră este pustie și fără grai, și nu putem rosti nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]