6,083 matches
-
aragoneză: "Perinés";bască: "Pirinioak";catalană: "Pirineus"; franceză: "Pyrénées"; spaniolă: "Pirineos"; occitană: "Pirenèus";) sunt un lanț muntos în sud-vestul Europei, formând o graniță naturală între Franța și Spania. Ei separă Peninsula Iberică de Franța, întinzându-se peste circa 430 km între Golful Biscaya la Oceanul Atlantic și Cap de Creus la Marea Mediterană. Cea mai mare parte a crestei principale formează frontiera franco-spaniolă, cu Andorra situată între cele două. Principala excepție este Val d'Aran, care aparține Spaniei, dar se află pe fața nordică
Munții Pirinei () [Corola-website/Science/303650_a_304979]
-
lanțului cunoscută sub numele de Albères. Pirineii sunt mai vechi decât Alpii: sedimentele lor au fost pentru prima oară depuse în bazine costale în erele paleozoic și mezozoic. Între 100 și 150 milioane de ani în urmă, în Cretacicul inferior, Golful Gasconiei (sau Golful Biscaya) a apărut, împingând Spania către Franța, și cutând sedimentele, care au format acest lanț muntos. Partea estică a Pirineilor e formată n principal din roci granitice și gneiss, în timp ce în vest piscurile granitice sunt însoțite de
Munții Pirinei () [Corola-website/Science/303650_a_304979]
-
numele de Albères. Pirineii sunt mai vechi decât Alpii: sedimentele lor au fost pentru prima oară depuse în bazine costale în erele paleozoic și mezozoic. Între 100 și 150 milioane de ani în urmă, în Cretacicul inferior, Golful Gasconiei (sau Golful Biscaya) a apărut, împingând Spania către Franța, și cutând sedimentele, care au format acest lanț muntos. Partea estică a Pirineilor e formată n principal din roci granitice și gneiss, în timp ce în vest piscurile granitice sunt însoțite de straturi de calcar
Munții Pirinei () [Corola-website/Science/303650_a_304979]
-
fost cel care a promovat și finanțat ideea acestei lucrări efectuate în perioada 1994 - 2004. este înalt de 55 m și lat de 25 m. Locul realizării sculpturii este în apropiere de orașul Orșova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici (golful Mraconia), pe malul stâng al Dunării, acolo unde adâncimea fluviului este cea mai mare: 120 de metri. Câteva dimensiuni fizionomice ale chipului sunt: Ideea construirii acestui basorelief i-a aparținut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un istoric amator
Chipul lui Decebal () [Corola-website/Science/303667_a_304996]
-
desfășurat pe timp de zece ani și 12 persoane au lucrat la realizarea lui. Executarea acestei lucrări s-a desfășurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălțimi, căldură și vipere. Pe pontonul din golful Mraconia unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită. Executarea lucrării a început în vara anului 1994
Chipul lui Decebal () [Corola-website/Science/303667_a_304996]
-
a se întoarce spre est pentru a trece Atlanticul. Acest obicei a continuat și după inventarea motoarelor cu aburi și cu ardere internă, ceea ce înseamnă că majoritatea traficului maritim din Atlanticul de nord traversa (și încă traversează) zona Triunghiului. Curentul Golfului, o zonă de condiții meteo volatile, trece prin Triunghi în timp ce iese din Marea Caraibelor. Combinația de trafic maritim dens și vreme nefavorabilă a dus inevitabil la rătăcirea și pierderea fără urmă a vaselor în timpul furtunilor, mai ales înainte de dezvoltarea tehnologiilor
Triunghiul Bermudelor () [Corola-website/Science/303692_a_305021]
-
în mod misterios în această zonă. Câți au dispărut depinde însă de cine face localizarea și numărarea. Dimensiunea triunghiului variază între 500 000 de mile pătrate până la de trei ori mai mult în funcție de imaginația autorului. (Unii includ și Insulele Azore, Golful Mexic și Indiile de Vest în triunghi.) După unii misterul ar data din timpul lui Columb. Chiar și așa, estimările variază între 200 și 1 000 de incidente în ultimii 500 de ani. Howard Rosenberg susține că în 1973 Paza
Triunghiul Bermudelor () [Corola-website/Science/303692_a_305021]
-
Anticipation) Anticiparea este folosită pentru a pregăti publicul pentru acțiunea ce urmează a se desfășura și de a o face să pară mai realistă. Un dansator care sare de pe podea trebuie să își îndoaie genunchii mai întâi; un jucător de golf care lovește mingia va trebui să își întoarcă crosa un pic înapoi înainte. Această tehnică poate fi folosită și pentru acțiuni mai puțin fizice cum ar fi un personaj care se uită în afara ecranului pentru a anticipa venirea altui personaj
Animație () [Corola-website/Science/303780_a_305109]
-
lor, dând naștere legendei longevității unui singur om. Au fost descoperite diferite artefacte legate de cultura tartessiană, însă orașul propriu-zis a rămas ascuns. În secolul al VI-lea î.Hr., Tartessos a dispărut relativ brusc din istorie. Romanii au numit largul golf "Tartessius Sinus", deși orașul nu mai exista. O teorie susține că orașul a fost distrus de cartaginezi, care doreau să stăpânească rutele comerciale tartessiene. O altă teorie susține că a fost refondat, în condiții obscure la Carpia. Când călătorul Pausanias
Tartessos () [Corola-website/Science/303784_a_305113]
-
istoriei. În secolul XVIII, Pompeii și Herculaneum au fost redescoperite și excavate, aducând probe arheologice fără precedent despre viața de zi cu zi a civilizației antice. Orasele antice Pompeii și Herculaneum se găseau în apropiere de poalele Muntelui Vezuviu, în Golful Neapole. În vremea Imperiului Roman timpuriu, în Pompey trăiau 20.000 de oameni, printre care negustori, meșteșugari și fermieri care exploatau solul bogat al regiunii, cultivând viță de vie și pomi fructiferi. Nimeni nu bănuia că fertilul pământ negru reprezenta
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
și cenușă, care a facut ca acoperișurile și zidurile să se prăbușească, îngropându-i astfel pe cei morți. O mare parte din ceea ce cunoaștem despre această erupție provine dintr-o relatare a lui Plinius cel tânăr, care locuia în vestul Golfului Neapole atunci când a explodat Vezuviul. În două scrisori adresate istoricului Tacitus, a povestit despre modul în care “oamenii își acopereau capul cu pernele, singura apărare împotriva unei ploi de piatră” și despre cum “un nor negru și înfricoșător, încărcat de
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
vremea respectivă, a scăpat din această catastrofă, ulterior devenind un cunoscut scriitor și administrator roman. Unchiul său, Plinius cel bătrân, a fost mai puțin norocos. Plinius cel bătrân, un biolog de renume, la vremea erupției era comandantul flotei romane în Golful Neapole. După ce Vezuviul a explodat, el și-a îndreptat bărcile spre Stabiae, pentru a investiga erupția și pentru a-i îmbărbăta pe locuitorii înspăimântați. După ce a ajuns la țărm, a murit din cauza gazelor toxice. Potrivit relatării lui Plinius cel tânăr
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
un sistem de canale și primele orașe-cetăți ale omenirii. Numită astăzi de către specialiști și regat Sumerul - mai curând civilizația sumeriana, organizată într-o serie de orașe-state prospere s-a format în jurul regiunii unde Tigrul și Eufratul curg relativ paralel către Golful Persic. Această zonă este locul nașterii primei civilizații cunoscute a omenirii. Mai tarziu, civilizația sumeriana a fost absorbita de către cea babiloniana, de limbă semita.’ Locul de baștină al sumerienilor nu se cunoaște cu exactitate... Prima etapă a acestei civilizații a
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
Utah și Arizona, după care alcătuiește granița dintre Arizona și Nevada, respectiv dintre Arizona și California. Din Statele Unite, pe teritoriul cărora are majoritatea lungimii sale, trece în Mexic unde se varsă la granița dintre statele Baja California și Sonora, în golful Californiei. In regiunea Platoului Colorado, unde primește apele afluentului său Erosion, s-au format celebrele canioane ale fluviului pe o lungime totală de 1.600 km. Printre acestea, cele mai renumite sunt Glenwood Canyon în Colorado, Glen Canyon în Utah
Fluviul Colorado () [Corola-website/Science/304036_a_305365]
-
vest și Munții Apalași în est. curge prin zece state nord americane Minnesota, Wisconsin, Iowa, Illinois, Missouri, Kentucky, Arkansas, Tennessee, Mississippi și Louisiana, înainte de vărsarea sa printr-o deltă largă, la circa 160 km în sudul orașului New Orleans în Golful Mexic. Cercetări mai recente, din anul 2005, au stabilit că fluviul de fapt nu s-ar termina în deltă ci și-ar continua cursul încă 2000 de km sub forma unui curent submarin până la coastele Cubei. Spre deosebire de alte fluvii mari
Fluviul Mississippi () [Corola-website/Science/304053_a_305382]
-
49121 8706 34.10.5 Autovehicule cu destinații speciale 491d 34.10.51 Vagonet basculant de utilizat pe marginea șoselelor 49114 8704.10 34.10.52 Automacarale 49116 8705.10 34.10.53 Vehicule pentru deplasare pe zăpadă; mașini de golf și altele de acest gen, motorizate 49117 8703.10 34.10.54 Autovehicule cu destinații speciale (neclasificate) 49119 8705.20-.90 Grupul 34.2 Caroserii pentru autovehicule; remorci și semiremorci Clasa 34.20 Caroserii pentru autovehicule; remorci și semiremorci 34
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
" " (în traducere din engleză - "Poartă de aur") este numele unei strâmtori care face legătura între Oceanul Pacific și Golful Sân Francisco, precum și al podului peste această strâmtoare. Lungimea strâmtorii este de 8 km, în timp ce lățimea variază între 1,6 și 3 km. Numele său datează din 1848, din vremea căutătorilor de aur, cănd mii de aventurieri soseau cu vapoarele
Golden Gate () [Corola-website/Science/304121_a_305450]
-
Francisco, precum și al podului peste această strâmtoare. Lungimea strâmtorii este de 8 km, în timp ce lățimea variază între 1,6 și 3 km. Numele său datează din 1848, din vremea căutătorilor de aur, cănd mii de aventurieri soseau cu vapoarele în Golful Sân Francisco. Până în acea perioadă spaniolii denumiseră strâmtoarea „"Boca del Puerto de San Francisco"”. În anul 1930 a fost construit renumitul pod " Bridge" peste strâmtoare. Strâmtoarea este mereu adâncita de efectul combinat al unei maree puternice și al curentului celor
Golden Gate () [Corola-website/Science/304121_a_305450]
-
spaniolii denumiseră strâmtoarea „"Boca del Puerto de San Francisco"”. În anul 1930 a fost construit renumitul pod " Bridge" peste strâmtoare. Strâmtoarea este mereu adâncita de efectul combinat al unei maree puternice și al curentului celor două guri de vărsare în golf ale fluviilor Sacramento și Sân Joaquin. Existența acestui curent puternic a împidiedicat evadarea prin înot a deținuților din închisoarea Alcatraz, închisă definitiv la 21 martie 1963. Coordonate geografice ale strâmtorii sunt: 37° 51′ 12" latitudine nordică; 122° 22′ 3" longitudine
Golden Gate () [Corola-website/Science/304121_a_305450]
-
cerb. Zeița consoartă a sa era Tanit. Baal Hammon era slujit si sub numele de Baal Karnaim - adica Domnul cu două coarne, mai ales la sanctuarul in aer liber de la Jebel Bu Karnein (Dealul celui cu Două Coarne) situat dincolo de golful Cartaginei. Originea epitetului Hammon nu este cunoscută. Ea este adesea legată cu cuvântul semitic „hamman” (grătar) și asociată cu rolul său de Zeu Soare (Hammá, una din denumirile pentru soare în ebraică). Ernest Renan și John Gobson credeau că este
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
Insula este situată în centrul Golfului San Francisco din California, SUA. Inițial, a fost construită o fortăreață,"Fort ", iar ulterior vestita închisoare „Alcatraz”, închisă în 1963, azi atracție turistică. Insula este alcătuită din gresie, având lungimea de 500 m, o înălțime de 41 m, cu o
Alcatraz () [Corola-website/Science/304199_a_305528]
-
de 500 m, o înălțime de 41 m, cu o suprafață de 85.000 m². Pe această suprafață erau clădite închisoarea și cel mai vechi far de pe coasta de vest americană. Cercetătorul spaniol Juan Manuel de Ayala a navigat în golf în 1775 descoperind insula. Numele provine de la "Isla de los Alcatraces" (Insula pelicanilor), păsări care populau insula. În 1847, lordul John Charles Fremont, guvernator militar al Californiei, cumpără cu 5000 de dolari, de la Mexic, insula Alcatraz pentru SUA. În 1854
Alcatraz () [Corola-website/Science/304199_a_305528]
-
este definitiv transformat în închisoare federală. La 12 octombrie 1933 au început lucrările de transformare a fortăreței în închisoare, fiind dată în funcțiune la 1 ianuarie 1934, ca închisoare federală a SUA.Din cauza apei reci și a curenților puternici din golf, „The Rock“ (Stânca) devine o închisoare ideală din punct de vedere al securității. Primii aduși aici (în 1934) sunt 53 de deținuți din Atlanta. Alcatraz rămâne închisoare timp de 29 de ani cu 302 (în total 1.576) deținuți, în ciuda
Alcatraz () [Corola-website/Science/304199_a_305528]
-
excepțională. În cantină erau montate deschideri, prevăzute în caz de nevoie, pentru gaze lacrimogene. Alcatraz era unica închisoare din SUA cu dușuri cu apă caldă, pentru a nu permite deținuților, în cazul evadării, să se obișnuiască cu apa rece din golf. În 29 de ani niciun deținut nu a reușit să evadeze; conform statisticilor cei care au încercat să evadeze au murit împușcați sau înecați în apa rece a Golfului San Francisco.
Alcatraz () [Corola-website/Science/304199_a_305528]
-
deținuților, în cazul evadării, să se obișnuiască cu apa rece din golf. În 29 de ani niciun deținut nu a reușit să evadeze; conform statisticilor cei care au încercat să evadeze au murit împușcați sau înecați în apa rece a Golfului San Francisco.
Alcatraz () [Corola-website/Science/304199_a_305528]