4,781 matches
-
să le promoveze în limba literară locală pentru a o diferenția cât mai mult de limba literară comună. În limba vorbită există încă câteva variații: [č] (AFI: ) este pronunțat în limbajul colocvial ca un [ș'] palatalizat (împărtășit în vest de graiul bănățean, precum și parțial de cel mehedințean și cel ardelean din zona Bistrița-Năsăud): "Și fași?" (Ce faci?). Confuzia în pronunție între "ce" și "și" este evitată, deoarece rostirea sunetului "ș" din conjuncție este mai pronunțată. Exemplul "ce" arată și obiceiul subdialectal
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
sunetului "ș" din conjuncție este mai pronunțată. Exemplul "ce" arată și obiceiul subdialectal, dar nu regulat, de a reduce "e"-ul surd la "i". În mai multe cuvinte de sorginte latină, în care [d] a devenit [z], se păstrează în graiul oral, însă nu și în limba scrisă, consoana oclusivă din grupul [dz], de exemplu "dzece, dzeși, dzăși" (zece), Dumnedzău (Dumnezeu/Dumnezău), "vedz" (vezi), "verdz" (verzi) (fonetism împărtășit și de limba aromână și parțial de graiul maramureșean). În plus, în uzul
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
devenit [z], se păstrează în graiul oral, însă nu și în limba scrisă, consoana oclusivă din grupul [dz], de exemplu "dzece, dzeși, dzăși" (zece), Dumnedzău (Dumnezeu/Dumnezău), "vedz" (vezi), "verdz" (verzi) (fonetism împărtășit și de limba aromână și parțial de graiul maramureșean). În plus, în uzul colocvial se află, printre altele, și variantele vechi ale verbelor a intra și "a umbla": "a întra" (a intra), "a îmbla" (a umbla), existente și în graiurile ardelenești și bănățean, "cucoș" (cocoș), "șăsî" (șase). Articolul
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
împărtășit și de limba aromână și parțial de graiul maramureșean). În plus, în uzul colocvial se află, printre altele, și variantele vechi ale verbelor a intra și "a umbla": "a întra" (a intra), "a îmbla" (a umbla), existente și în graiurile ardelenești și bănățean, "cucoș" (cocoș), "șăsî" (șase). Articolul posesiv "a" este folosit în graiul moldovenesc pentru toate numerele și genurile, înlocuind formele variabile „al”, „a”, „ai”, „ale”, ceea ce în secolul XIX era încă standard și în limba română literară. Terminația
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
colocvial se află, printre altele, și variantele vechi ale verbelor a intra și "a umbla": "a întra" (a intra), "a îmbla" (a umbla), existente și în graiurile ardelenești și bănățean, "cucoș" (cocoș), "șăsî" (șase). Articolul posesiv "a" este folosit în graiul moldovenesc pentru toate numerele și genurile, înlocuind formele variabile „al”, „a”, „ai”, „ale”, ceea ce în secolul XIX era încă standard și în limba română literară. Terminația „-eá” din imperfectul verbelor, și chiar din formele de infinitiv este înlocuită cu „-é
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
XIX era încă standard și în limba română literară. Terminația „-eá” din imperfectul verbelor, și chiar din formele de infinitiv este înlocuită cu „-é” [ǣ], ca în formele „"vedé"”, „"triș'é"” și „"viné"” sau „"a vedé"” (fonetism împărtășit și de graiurile ardelenești). În comunicațiile orale, formele de viitor „"am să fac"”, „"o să fac"” și „"oi face"” sunt preferate în fața formei literare „"voi face"” (la fel ca în celelalte graiuri ale dialectului dacoromân). Modul perfect compus se face cu auxiliarul „"o"” la
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
vedé"”, „"triș'é"” și „"viné"” sau „"a vedé"” (fonetism împărtășit și de graiurile ardelenești). În comunicațiile orale, formele de viitor „"am să fac"”, „"o să fac"” și „"oi face"” sunt preferate în fața formei literare „"voi face"” (la fel ca în celelalte graiuri ale dialectului dacoromân). Modul perfect compus se face cu auxiliarul „"o"” la persoana a treia, spre deosebire de literarul „"a"” (împărtășit de toate graiurile din Banat și Transilvania). În ceea ce privește lexicul, unele cuvinte de origine străină (în general din limbile apusene) generalizate în
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
fac"”, „"o să fac"” și „"oi face"” sunt preferate în fața formei literare „"voi face"” (la fel ca în celelalte graiuri ale dialectului dacoromân). Modul perfect compus se face cu auxiliarul „"o"” la persoana a treia, spre deosebire de literarul „"a"” (împărtășit de toate graiurile din Banat și Transilvania). În ceea ce privește lexicul, unele cuvinte de origine străină (în general din limbile apusene) generalizate în România sunt folosite în Republica Moldova ca variante mai pretențioase din punct de vedere stilistic ale unor cuvinte românești, bunăoară vorbind de „"parteneri
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
mersu la împărăție"”. A. Mateevici (1888-1917) citează istoricul muntean Constantin Cantacuzino (1650-1716) cu referire la această formă de exprimare: „"jalnic și plânguros este de văzut atâta micșurare"”. Ulterior, prin gramatica oficială a limbii române s-a cerut evitarea acestor construcții. Graiul moldovenesc este răspândit pe un teritoriu mai întins în România decât în Republica Moldova, motiv pentru care nu este specific acesteia din urmă. Acesta este omogen într-un procent de 90%. Există un standard urban, a cărui trăsătură distinctă este palatizarea
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
procent de 90%. Există un standard urban, a cărui trăsătură distinctă este palatizarea labialei, ca de exemplu în "ghini" (bine), "chișior" (picior), "jin(ars)" (vin(ars)), "a hierbe" și "a șerbe" (a fierbe) (împărtășit în măsură considerabilă mai ales de graiurile ardelenești). Diferențele în vorbire între cele trei zone dialectale periferice (nord-vest, nord-est și sud-vest) nu sunt problematice. În cadrul politicii sovietice de alfabetizare, graiul moldovenesc a suferit unele modificări stilistice, în limba literară existând tendința de a consolida caracteristicile subdialectale, în
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
ars)" (vin(ars)), "a hierbe" și "a șerbe" (a fierbe) (împărtășit în măsură considerabilă mai ales de graiurile ardelenești). Diferențele în vorbire între cele trei zone dialectale periferice (nord-vest, nord-est și sud-vest) nu sunt problematice. În cadrul politicii sovietice de alfabetizare, graiul moldovenesc a suferit unele modificări stilistice, în limba literară existând tendința de a consolida caracteristicile subdialectale, în scopul de a crea o limbă literară aparte.
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
este graiul limbii române vorbit în regiunea Cernăuți din Ucraina (Bucovina ucraineană). Deși este vorbită de aproape 20% din populație (181.800 persoane), nu are statut oficial și starea sa de conservare este proastă. Se aseamană mai mult cu româna vorbită în
Româna ucraineană () [Corola-website/Science/297290_a_298619]
-
Odessa (123.800 de vorbitori, mai ales în Bugeac), precum și în preajma râului Bug (regiunile Nicolaev și Kirovograd, aprox. 21.300 de vorbitori, fiind descendenții coloniștilor moldoveni și ardeleni mocani așezați aici în secolul 18). Aceștia sunt, în general, vorbitori ai graiului moldovenesc. În Maramureșul de Nord limba română are aprox. 40.000 de vorbitori. Graiul acestora este același ca și în regiunea Maramureș din România (vezi româna maramureșeană).
Româna ucraineană () [Corola-website/Science/297290_a_298619]
-
Nicolaev și Kirovograd, aprox. 21.300 de vorbitori, fiind descendenții coloniștilor moldoveni și ardeleni mocani așezați aici în secolul 18). Aceștia sunt, în general, vorbitori ai graiului moldovenesc. În Maramureșul de Nord limba română are aprox. 40.000 de vorbitori. Graiul acestora este același ca și în regiunea Maramureș din România (vezi româna maramureșeană).
Româna ucraineană () [Corola-website/Science/297290_a_298619]
-
cuvintelor dace în limba română, cele socotite ca atare fiind albaneze. Aproape 200 de cuvinte românești sunt comune cu echivalente albaneze. Etimoanele „slave” din limba română provin preponderent din limbile slave meridionale, 1000 de la bulgari și 60 de la sârbocroați. Dintre graiurile limbii române, cele mai apropiate de limbile aromâniilor, meglenoromânilor și istroromânilor de la sud de Dunăre, sunt cele vorbite în Banat, în valea Timocului și în Oltenia. Aceste elemente din lexicul slav al limbii române, precum și împrumuturile ungurești și nemțești directe
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
existat o populație daco-românească (și nu aromână) numeroasă, încă nesârbizată și nebulgarizată, înregistrată ca atare în scripte, mai ales cele otomane. Românii din Banatul sârbesc și cei din regiunea Timocului sunt resturi ale românimii sud-dunărene care a vorbit și vorbește graiuri din dialectul daco-român. Au fost și grupuri mai îndepărtate, spre Bosnia și Croația, dar lingvistic practic asimilate în masa vorbitorilor de sârbo-croată. Numai părinții și bunicii născuți la debutul sec. XX mai știau românește. Unii urmași știu doar că dincolo de
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
obligații și taxe, i-a stimulat să conserve și să promoveze cu mândrie valorile proprii în construcție, îmbracăminte, artă și limbă. Sub oblăduirea acestor nobili locali s-au facut printre cele dintâi traduceri ale textelor religioase în limba română, în graiul maramureșan: Codicele voronețean, Psaltirea șcheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi. Datinile străvechi s-au păstrat curate și neașteptat de vii în Maramureș. Cântecele, dansurile, portul țărănesc, mâncărurile precum și meșteșugul olăritului și al lucrului cu lemnul la contrucția caselor, bisericilor, porților, troițelor
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
și al lucrului cu lemnul la contrucția caselor, bisericilor, porților, troițelor sau obiectelor casnice ca fusele cu zurgălăi sau pecetarele au constituit un valoros subiect de studiu pentru etnografi din mai multe țări, dar și de admirație pentru vizitatorii zonei. Graiul maramureșean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân. Acesta se vorbește în Maramureșul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău și Iza, și cu mici variații pe Valea Vișeului și a Apșei. În Țara Maramureșului au
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Regiunea este divizată în trei raioane administrative ("dolay"): Comrat, Ciadîr-Lunga și Vulcănești. Conform recensămîntului din anul 2004, populația era de 155.587 locuitori. Centrul administrativ al regiunii este orașul Comrat (25 mii locuitori). Limbile oficiale sunt găgăuza, româna vorbită în graiul moldovenesc și rusa. Principalii indicatori demografici, 2013: Aceste date sunt cele ale nomenclaturii etnice din Republica Moldova, conformă Constituției republicane care potrivit definiției sovietice, deosebește Moldovenii din fosta URSS de cei din România (Moldova românească) și de ceilalți români ; persoanele care
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
etimologic al limbii maghiare, Budapesta 1967; Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978; Dicționarul explicativ al limbii maghiare, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1972; Noul dicționar de regionalisme, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1979. Graiul ceangăiesc din Moldova se încadrează în categoria bilingvismului dialectal. În 1880 ziarul românesc Amicul Familiei care apărea la Gherla, deci în Austro-Ungaria de atunci, scria astfel despre ceangăii din Moldova: Limba cengăilor (bineînțeles, cei care sunt vorbitori de limba maghiară
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
bilingvismului dialectal. În 1880 ziarul românesc Amicul Familiei care apărea la Gherla, deci în Austro-Ungaria de atunci, scria astfel despre ceangăii din Moldova: Limba cengăilor (bineînțeles, cei care sunt vorbitori de limba maghiară și azi) se încadrează în grupul de grai ceangău al limbii maghiare. Deși sunt diferențe relativ mari între dialectele grupului de grai ceangău (ceangăii de azi provenind din diferite grupuri ardelene), acestea se încadrează în două grupuri mari: grupul de nord și grupul de sud al dialectelor. Trăsătură
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
Austro-Ungaria de atunci, scria astfel despre ceangăii din Moldova: Limba cengăilor (bineînțeles, cei care sunt vorbitori de limba maghiară și azi) se încadrează în grupul de grai ceangău al limbii maghiare. Deși sunt diferențe relativ mari între dialectele grupului de grai ceangău (ceangăii de azi provenind din diferite grupuri ardelene), acestea se încadrează în două grupuri mari: grupul de nord și grupul de sud al dialectelor. Trăsătură comună întregului grup de graiuri este că toate variantele acestuia sunt dialecte arhaice ale
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
Deși sunt diferențe relativ mari între dialectele grupului de grai ceangău (ceangăii de azi provenind din diferite grupuri ardelene), acestea se încadrează în două grupuri mari: grupul de nord și grupul de sud al dialectelor. Trăsătură comună întregului grup de graiuri este că toate variantele acestuia sunt dialecte arhaice ale unei limbi maghiare medievale și nu includ cuvintele apărute în timpul reformei limbii maghiare (proces de înnoire a limbii maghiare, care a avut loc între 1790 și 1870, determinat de intelectuali ca
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
pe planul neologismelor. Lipsesc cu desăvârșire cuvintele maghiare inventate în secolul al XX-lea, acestea fiind înlocuite ori cu cuvinte preluate din română ori cu invenții proprii în limba maghiară. De exemplu: război mondial în standardul maghiar este "világháború", în graiurile ceangăilor însă se folosește termenul "nagy verekedés" ("marea încăierare") cu sensul: "marea bătălie", fapt care demonstrează în același timp și influența puternică a limbii române (în care cuvintele "bătaie" și "bătălie" sunt asemănătoare). Dialectele ceangăilor moldoveni sunt răspândite mai ales
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
și influența puternică a limbii române (în care cuvintele "bătaie" și "bătălie" sunt asemănătoare). Dialectele ceangăilor moldoveni sunt răspândite mai ales în județele Bacău, Neamț, Iași și Vrancea, fiind vorbite de circa 62.000 de persoane. Fonetismul prezintă asemănări cu graiurile ardelene și secuiești, de exemplu tratarea vocalei "o" (înlocuită cu ). Lexicul se caracterizează prin lipsa cuvintelor intrate în limba maghiară în perioada „înnoirii limbii” (secolul al XIX-lea), prin prezența multor cuvinte formate pe teren propriu și prin numeroase împrumuturi
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]