5,849 matches
-
fie victimizat și exclus de astă dată din organizație. Trebuia să vezi ca să crezi cum "execuția" celor excluși, copleșiți de avalanșa de păcate imaginare invocată împotriva lor, provoca schimbarea la față a majorității prezente în sala timorată de spectacolul de groază desfășurat în prezența lor. Și te întrebai când îți va veni rândul să fii ferecat la stâlpul infamiei... Niciodată nu am reușit să-mi explic faptul că eu, studentul izgonit din facultate la început de an cu ocazia transferului de la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fi fost o măsură luată de acesta. Mai mult chiar, tinerii mei colegi, eroii acțiunii curajoase de anul trecut, au coborât de astă dată privirile, rușinați că asistau tăcuți la un act de discriminare revoltătoare care se repeta, paralizați de groază! Dacă nu ar fi fost prietenul meu Jean Moscovici, care m-a primit în locuința lui o terasă transformată în odaie -, atunci fie că ajungeam să mă tăvălesc pe străzile capitalei până ce voi fi luat o decizie definitivă, fie că
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nesigur, mă pune la curent cu problema lui. Să vedeți, să priviți puțin... merită. O să vin cu cineva de specialitate, de la muzeu. Nu, doar dumneavoastră. Sînteți doar universitar. Îmi amintesc de eruditul meu profesor Zghibarț. Îmi povestea de Cernescu, de groaza tuturor deținătorilor de biblioteci. Eram curios și mai ales ciudos că Dumnezeu l-a răbdat atîta pe pămînt. -Bine, o să vin mîine la ora zece. Singur, da? Singur, sînteți mulțumit? Încă nu pot să știu..., murmură bătrînelul. Stătea pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
medicamente și nici nu-și închipuie că ar putea trăi altfel. Acceptă ca unii să aibă case, mașini, femei și, mai ales, bani. Dacă i-ar da și lui de o pîine ar fi culmea de fericit. Insula Gorée. Insula Groazei. Aici erau aduși sclavii vînați pe coasta Atlanticului sau chiar din adîncimea Africii. Torționarii erau tot negri. Cruzi, lacomi și răzbunători. Ucideau după poftă. În 1784 stăpînul casei sclavilor avea o armată de torționari negri. Napoleon a reintrodus sclavia, instigat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
demult! Trebuie să recunosc deschis că solicitarea ta m-a pus oarecum în încurcătură. Să-mi amintesc anii de școală ! Ce a fost, cum a fost, despre foștii colegi. Nu crezi că pretinzi prea mult? Au trecut de-atunci o groază de ani. Și cum bine se știe, cu cât înaintezi în vârstă cu atât dai înapoi din punct de vedere al memoriei. Vrând nevrând, neuronii se duc. Dar ce nu face omul pentru un prieten de demult! Când e la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
drumul mare spre vederea tuturor trecătorilor, dar și a lui. Printre ele, Săndel băgă în seamă mai mult primăria, școala și în mod deosebit moara lui Gavril, după cum îi spuneau oamenii. Ajuns prin Lunca Gârcenenilor, își aduce aminte locurile de groază, unde un oarecare Leonte s-a spânzurat. Nu știe, nu-și mai aduce aminte de vorbirea sătenilor cu privire la cauza sau cauzele care l-au determinat să facă această faptă, dar și-aduce aminte de condamnarea de către oameni a acestui gest
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lua pământ galben sau nisip necesar diverselor lucrări în gospodăriile lor. Aceste găuri constituia pentru mulți copii, dar și oameni mai vârstnici, care treceau pe aici pe înserat și erau „mai slabi de înger” după cum se spunea, adevărate momente de groază, imaginându-și tot felul de „jivine” care mai de care mai fioroase, gata să sară pe ei, să-i mănânce. Și acum Săndel simte unele fiori, de unde-și dă seama că nu e chiar bărbat desăvârșit. Începând coborârea la vale
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
rudimentară dinaintea stihiilor și a penumbrelor magice, populația globului s-a mai deșteptat. Nu cred. Vechile spaime au fost înlocuite de unele noi, ba a apărut chiar o specie nouă de frică, numită de sociologi și psihologi „frica-divertisment“. Căutăm frisonul groazei ca pe o plăcere, așa cum ne pregătim să petrecem o seară agreabilă urmărind, la televizor, un horror. Nu e zi să nu fim intoxicați de „informații“ spectrale privind fie realitatea imediată, fie realitatea continentală sau planetară, fie cea cosmică. De
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sustras noii presiuni exercitate de domnul referent, contele Odonel; însă de realele necazuri ale momentului n-a scăpat, ele înfășurându-se în jurul său. Maiestatea Voastră! Situația petiționarului năpăstuit este ieșită din comun și a atins cea mai înaltă treaptă a groazei prin faptul că acum, când țările Moldova și Valahia mai mult ca sigur că sunt redate turcilor, el nu se mai poate întoarce, după ce a rămas deja fără țară, fără avere, fără prieteni, fără adăpost, fără drepturi și fără milă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din viață, cam cât durează zburătăcirea unui pui uman. - Las’ că jumătatea mai mică a speciei tale cam ciudate respectă legea. De pildă, tu n’ai să faci o tragedie din Împrăștierea puilor tăi - dreptu-i că eu mă gândesc cu groază la ziua când nu voi mai căpăta ceva bunătăți de la patru, la care le pledez situația mea „defavorizată“, ci de la trei, apoi de la doi... - tu n’ai să faci o tragedie deci, dar pentru „pisica“ ta va fi. S’au
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Acolo, În vârf, nu se află doar o piatră, ci mai multe. Parcă și amintita piramidă a lui Keops, acea perfecțiune, absolutul geometric, are În loc de vârf o platformă. Și-mi aduc aminte și de povestea, nu tristă dar chiar de groază, a prietenului meu: prădătorii supremi se devorează Între ei. Și, pentru ca geometria atât de dragă lui Cristi să nu poată deveni un model În Natură, vă miaun că acea piramidă trofică e străbătută de largi fisuri prin care piatra din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
hrană adică, l’a băgat iarăși În răcori. Dar, dezamăgire: Apropierea unui rac nu l’a impresionat deloc: acela se hrănește cu cadavre... În sfârșit, Cristi, care se ținea departe știind că are un biocâmp „pisicesc“, s’a apropiat, Întru groaza peștișorului. Care și-a revenit abia după ce Cristi a fost Înlocuit de o fată - mi-a plăcut și mie, darmite lui Cristi... - căci avea biocâmpul la antipod. Totuși peștișorul a rămas prostuț: a făcut ca toți dracii pentru o bucată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de groază pe brăileni. Se pare că fata n-a fost mai dibace decât uriașul brăilean, de vreme ce și stânca ei s-a abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ, tocmai în mijlocul bălții între Măcin și Brăila. De
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
culeg buchete interminabile de flori și apoi să împodobesc casa bătrânească cu ele. Tătăneasa, piciorul cocoșului, roinița, neghina, maci, albăstrele și mai ales sânziene când se apropia 24 iunie le așezam pe la geamuri, deasupra ușii și prin toate vazele, spre groaza bunicului. Bunicile noastre spuneau că de Sânziene fetele trebuiau să-și facă coronițe din sânziene pentru ca, aruncându-le seara pe acoperiș, a doua zi să găsim fire din păr de animal în ele. Dacă găsești, atunci se spune că vei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
epocii cinematograful) când am constatat că și teribilul cutremur din 1940 se bucură tot de o "repede ochire" și-atât. De altfel, Jeni explică: "Nu citesc niciodată ziare (...) Mă uit la toți acești politicaștri care mișună prin lume. Îmi este groază cât de diferită mă simt de ei." În paginile Jurnalului, autoarea, funcționară la Casa Autonomă de Finanțare și Amortizare (?), licențiată în litere și filosofie, apoi și în regie de teatru, te năucește cu observații mărunte, de mare acuitate: "Sunt persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Dar ceata de fiare o văd...mă sosește... Fierbintea-i suflare acum o simții... Mă plec, cat, și mâna-mi grea piatră-ntâlnește. Curaj deznădejdea-mi dă, și... izbii! Un țipăt s-aude...eu sar în picioare Din somnu-mi de groază atunci deșteptat Soția-mi lipsită de-a vieții suflare Zăcea... capu-i tânăr era sfărâmat! De-atunci zile multe și nopți osândite Pe frunte-mi trecură! Eu nici am simțit A lor osebire, vedenii cumplite Și țipătu-acela în veci m-a-nsoțit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tremure și să-mi trimită daruri cnezii acesteia. În 1401, la Angora l-am înfrânt pe Baiazid I Ilderim, sultanul Turciei, purtându-l prizonier într-o cușcă de fier. Am lăsat în urma mea grămezi uriașe de cadavre, râuri de sânge, groază și lacrimi amare, cum n-a mai fost nimeni în stare de la începutul lumii și până astăzi. Am strâns de peste tot un tezaur cum n-are nimeni. Și acum, în ajunul expediției mele spre China, vreau să-mi îndepliniți o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era mai hămesit și mai ipocrit decât vechiul. Pe măsură ce se organiza și consolida devenea expansionist, terorist, totalitarist, leninist-stalinist, ticluitor și exportator de revoluție. Și își trimitea din când în când bandele-i înarmate, peste apele învolburate ale Nistrului, să semene groaza printre oamenii de curând eliberați. Așa, bunăoară, în toamna lui 1924, își amintește plăpândul copil și consemnează mai târziu una dintre primele imagini de neuitat, ce i s-a încrustat în adâncul ființei "partizanii dinspre Odessa, strecurați peste liman, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sus ușor cu el! Hai, dom’ Gomoiu, scoate mâinile alea din buzunare! — Ușor, Relule! strigă moș Victor. — Radiatoru’! se rățoiește Leontina. — Lasă-l dracu’ de radiator, dadă Leontino, pune mâna pe el și Împinge. Și-așa a dat Victor o groază de bani până acuma... — Ba bine că are de unde să dea. Lasă, lasă... punem radiator nou. Facem o mașină să zboare. O facem avion, să zburăm cu ea peste graniță. Încă puțin, Relule, Încă puțin... Motorul se ridicase la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
casă pustie. Cum să uiți marele refugiu... cu tragismul lui... când oamenii fugeau de moarte... când, de peste Nistru și Prut veneau rușii, și din văzduh, întunecând soarele, veneau anglo-americanii, în valuri... valuri, ca niște păsări de pradă, aducând cu ei groaza și moartea. Cum ai fi putut uita, oare... miercurea aceea, de la sfârșitul lui martie’44... miercurea aceea..! PARTEA ÎNTÂI De-ar fi Moldova’n deal la cruce... “Ascultă-mă, prietene, înțelege gândul meu, Ia seama la adâncul înțeles al vorbelor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
victime... Trenul cu refugiați a trecut de Videle într-o goană nebună. Era înfricoșător să fugi din calea morții... De peste Nistru și Prut veneau rușii, iar din văzduh, veneau anglo-americanii în valuri ca niște păsări de pradă, aducând cu ei groaza și moartea... Curând, bubuiturile încetară, uruitul bombardierelor slăbi din ce în ce, îndepărtânduse spre Apus... ducând cu ele, mai departe groaza și moartea, lăsând în urechi, doar vuietul... un vuiet care-ți răscolea ființa... Era înfricoșător... era sinistru... O tăcere
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și Prut veneau rușii, iar din văzduh, veneau anglo-americanii în valuri ca niște păsări de pradă, aducând cu ei groaza și moartea... Curând, bubuiturile încetară, uruitul bombardierelor slăbi din ce în ce, îndepărtânduse spre Apus... ducând cu ele, mai departe groaza și moartea, lăsând în urechi, doar vuietul... un vuiet care-ți răscolea ființa... Era înfricoșător... era sinistru... O tăcere deasă se așternu în compartiment, că îți țiuiau urechile. După o vreme, fostul cheferist rupse tăcerea, vorbind rar pe un ton
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
În seara aceea, în jurul focului era o tăcere grea ca o piatră de mormânt...O tristețe nespusă s-a coborât în toate sufletele...Ochii parcă erau porniți pe lacrimi. Se uitau unii la alții, fără să poată schimba o vorbă. Groaza bătea, parca, la ușă, se pregătea să intre...O așteptau să-i strivească... Tăcerea era atât de deasă, încât își auzeau gândurile umblându-le prin minte. În seara aceea de 20 august, în jurul focului, seminariștii au fost mai triști și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dom’ Părinte feciorii să-și gată cântarea, că tare fain or mai zâs..!” În timpul ăsta, noi eram cu capul sub pătura, așteptând cu înfrigurare să se apropie prăpădul lumii... Știam doar, ce ne așteaptă când Sfinția Sa e furios... cel puțin groaza unei mustrări... s-o ținem minte. Dar, nu... Nici măcar o aluzie, n-a făcut niciodată... Și, n-am știut, de ce... ...Anul 1945, ne-a găsit tot în Pesac.. satul pribegiei noastre. S-a pășit dintr-un an într-altul, simplu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Veniamin Costachi”, a slujit ca „spital de exantematic”. Te întrebi... câtă suferință a încăput între acele ziduri !.. de te cuprinde gândul acelei nebunii... a acelui război !.. „Ce crudă nebunie !”, îți zici,cutremurândute. Când epidemia de tifos aducea după ea moartea, groaza și spaima.. iuțeala fulgerătoare și violența cu care lovea, și își dobora victimele, avea ceva care zguduie nervii cei mai tari. O întâmplare sfâșietoare pentru sufletul omenesc, mai stăruie, încă în memoria ieșenilor... Când... într-o duminică dimineața, de ianuarie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]