11,105 matches
-
la gunoi. În primul rând, trebuie să fac puțină curățenie în bucătărie... Te ajut. Nathaniel se ridică în picioare. Trebuie s-o văd și pe-asta. Umăr la umăr, golim toate crățițele, tigăile și aruncăm toate pachetele la coșul de gunoi. Eu frec toate suprafețele murdărite în timp ce Nathaniel șterge cu mopul băltoacele de bezea. — De când lucrezi aici ? îl întreb în timp ce clătește mopul în chiuvetă. — De trei ani. Înainte de familia Geiger am lucrat pentru familia Ellise, foștii proprietari. Trish și Eddie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dar mă simt destul de OK. De fapt, sunt aproape încântată. Uite-mă, gătesc o masă de una singură... și totul e sub control ! Dacă nu punem la socoteală fiasco-ul cu ciupercile. Dar sunt la loc sigur, la coșul de gunoi. Am pus masa cu cel mai bun porțelan pe care l-am găsit și am așezat lumânări în sfeșnicele de argint. În frigider așteaptă pregătită o sticlă de Prosecco, iar în cuptor farfuriile încălzite, și am pus chiar și CD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dacă tot am venit, să mă uit bine. Pentru orice eventualitate. Mă îndrept spre birou și încep să scotocesc metodic prin fiecare sertar, deschizându-l larg, uitându-mă bine înăuntru și băgând chiar mâna după hârtii rătăcite. Răstorn coșul de gunoi și-l scutur. Îmi trec mâna peste avizier. Dar nu găsesc nimic. Nici în fișet... nici în dulapurile zidite în perete. — Scuzați-mă. Îngheț, cu mâna în dulapul lui Arnold. Shit. Shit. — Da ? Mă întorc, trăgându-mi părul bine peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Înăbuș rîsul. N-ai nevoie de toate tăieturile astea din ziare, de acum o mie de ani. Și asta ce e ? Mă Întind peste tăieturile din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi. — E mingiuța lui Jim. Bunicul Îmi ia mingiuța din mînă, și privirea i se Îmblînzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic mirată. N-am auzit În viața mea de nici un Jim. E vreun prieten de-al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai apropiată felicitare, o deschid și Îmi cade efectiv fața. Bunicule ! Asta e de la Smith’s Electrical Maintenance, 1965. — Frank Smith a fost un om foarte cumsecade... Începe bunicul. Nu ! Arunc felicitarea, cu aer hotărît, pe jos. Asta merge la gunoi. Și nu ai nevoie nici de asta de la... Deschid următoarea felicitare. Southwestern Gas Supplies. Și n-ai ce face nici cu douăzeci de numere vechi din Punch. Le așez pe toate Într-o grămadă. Și astea ce sînt ? Iau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-mă. Și te rog mult să mă crezi. Îl privesc drept În ochi. Vreau să ne despărțim. — Nu te cred ! spune, scuturînd din cap. Te cunosc foarte bine, Emma ! Nu ești genul ăsta. N-ai arunca atît de ușor la gunoi ceea ce avem noi doi. N-ai... Se oprește șocat În clipa În care, fără nici un cuvînt, iau ceainicul și-l trîntesc cu putere de podea. Ne uităm amîndoi la el, uluiți. — Trebuia să se spargă, Îi explic după un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
iau ceainicul și-l trîntesc cu putere de podea. Ne uităm amîndoi la el, uluiți. — Trebuia să se spargă, Îi explic după un moment de tăcere. Și asta trebuia să Însemne că da, sînt În stare să arunc ceva la gunoi. Dacă lucrul respectiv nu e pentru mine. Cred că s-a spart, spune Connor, ridicînd ceainicul și uitîndu-se la el. Are cel puțin o crăpătură fină de tot. — Poftim. — Dar Încă-l mai putem folosi... — Ba nu. Nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
public tot ce-am aflat ! Mami are contacte la toate ziarele... Simt că-mi bubuie creierii. Chiar vorbesc serios ? Chiar mă gîndesc la modul serios să mă răzbun pe Jack ? — Un loc foarte bun de unde putem Începe sînt coșurile de gunoi, adaugă Jemima pe un ton expert. Poți să dai peste tot felul de lucruri despre cineva dacă-i scotocești prin gunoi. În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gîndesc la modul serios să mă răzbun pe Jack ? — Un loc foarte bun de unde putem Începe sînt coșurile de gunoi, adaugă Jemima pe un ton expert. Poți să dai peste tot felul de lucruri despre cineva dacă-i scotocești prin gunoi. În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgîndit. Nu mai vreau să fac asta. E o idee complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mare secret pe care consideră că eu nu sînt demnă de a-l afla. Foarte bine. Să și-l păstreze sănătos. N-am să mă Înjosesc scormonind după secretul lui. N-am de gînd să dau iama prin tomberoanele de gunoi. Și nu-mi pasă deloc despre ce e vorba. Și nici de el. — Vreau să uit toată povestea asta, zic, și mă Închid În mine. Vreau să trec mai departe. — Ba nu ! răspunde Jemima. Emma, nu te prosti. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ba normal că am, spune ea. Doar n-o să stau cu mîna În sîn și să mă uit cum suferi ca un cîine. Ce Dumnezeu, sîntem ca surorile ! O, Doamne. Mi-o imaginez brusc pe Jemima scotocind prin coșurile de gunoi ale lui Jack, În costumul ei Gucci. Sau zgîriindu-i mașina cu pila ei de unghii. — Jemima... nu face nimic, spun alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să vezi, mai tîrziu Îmi vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la domiciliu și le Îndesam În frigider sau pe rafturile din bucătărie. Desfăceam cutiile de carton și la aplatizam, după care le duceam jos cu liftul. Eram În relații amicale cu intendentul și nu voiam să‑l plictisesc cu căratul gunoiului. Kerrigan, poetul și traducătorul care locuia Împreună cu mama lui la etajul de deasupra noastră, m‑a Întrebat Într‑o zi de ce Îmi car singur gunoiul și, când i‑am explicat care erau relațiile mele cu intendentul, mi‑a răspuns: - Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
liftul. Eram În relații amicale cu intendentul și nu voiam să‑l plictisesc cu căratul gunoiului. Kerrigan, poetul și traducătorul care locuia Împreună cu mama lui la etajul de deasupra noastră, m‑a Întrebat Într‑o zi de ce Îmi car singur gunoiul și, când i‑am explicat care erau relațiile mele cu intendentul, mi‑a răspuns: - Toată lumea, În afară de dumneata, ține să fie respectată. I‑am răspuns că s‑ar putea să fie așa, dar intendentul trebuia cruțat și apoi omul ținea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
niciodată n‑aș fi crezut că o să văd asemenea spectacol. Și ce gălăgie fac! - Mă rog, pe aici nu erau Înainte decât șobolani, șoareci și veverițe cenușii - acum găsești prin alei ratoni și chiar oposumi - o nouă ecologie generată de gunoaiele marilor orașe... - Vrei să spui că jungla citadină a Încetat să mai fie o metaforă? Îmi râcâie nervii păsările astea verzi, gălăgioase, de la tropice. Zăpada nu le dă gata? - Se pare că nu. Nimic nu le dădea gata. Păsările verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o mare tropicală, caldă Încă, și cu o lună Înfiptă În fundal. Un restaurant aflat la zece minute de casă era un vis - nu mai era nevoie să faci cumpărături, să cojești zarzavaturi, să servești, să speli vase, să arunci gunoiul. Spre miezul nopții, traficul străzii a Încetinit. Am Învățat foarte curând câte avioane particulare aterizau pe aeroportul local - o revelație a marilor averi și a talentelor de pilot deținute de o considerabilă parte a americanilor, mexicanilor, venezuelenilor, honduranilor și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o să suferiți nici cât un vierme tăiat în două... (Bea.) Artur! (Bea.) Copilul nostru! (Bea.) Tot ce avem noi... (Bea.) Iartă-ne că suntem atât de lași... (Bea.) GARDIANUL (Umăr la umăr cu Grubi; bea.): Iartă-ne că suntem două gunoaie, două otrepe... ARTUR: Să uităm... CĂLĂUL (Extaz confesiv.): Eu mi-am dat seama din prima clipă... că sunteți un profet... un mesia... Vă jur că nu voi pune mâna pe secure... decât dacă va fi nouă... GARDIANUL (Sticla circulă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
până la marginea gropii.): Se aude, se aude! BRUNO: Nu aud nimic... BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Fii atent! (Începe să fredoneze, bătând măsura.) Laa-laa-laa... la-la... GRUBI (Jubilând.): Se aude, Bruno! Se aude! înseamnă că am reușit. BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Aruncând și restul gunoiului în groapă.): Na! Na! Ați făcut treabă bună, mă! Hi-hi! Laa... la-la-la... BRUNO (Receptând muzica și luminându-se la față pe măsură ce aceasta crește în intensitate.): Măi, a dracului! GRUBI (În culmea fericirii.): S-a putut. Vezi că s-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dracului! GRUBI (În culmea fericirii.): S-a putut. Vezi că s-a putut? BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Căzut în nostalgie.): Frumos mai cântă asta, dom’le! BRUNO (Oftând.): Ah, și când te gândești... GRUBI (Aproape plângând, dând roată în jurul gropii, printre gunoaie.): Să vezi ce-o să fie! Să vezi... (Plângând la pieptul lui BRUNO.) Nu credeam c-o să se-ntâmple... Hi-hu! Sunt un prost! BRUNO: Nu ești prost, Grubi. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Eu mă duc. Bine că și-a dat drumul. Acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-a putut. GRUBI (Privind în groapă.): Îndată o să intre în normal. PRIMUL BĂRBAT (Privind în groapă.): Nu mi-aș; fi închipuit niciodată. AL DOILEA BĂRBAT (Privind în groapă.): Nici eu. (BĂRBATUL CU TOMBERONUL intră grăbit și începe să descarce gunoaiele în groapă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ia te uită! Ați reușit! (FETIȘCANA se întoarce cu un lighean cu apă și-l aruncă în groapă.) FETIȘCANA (Către BĂRBATUL CU TOMBERONUL.): Ce te miri? (ORBUL vine din nou, din aceeași direcție, foarte grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fapt, din chestia asta nu e încă nimic de-nțeles. Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL... MAJORDOMUL: He-he! Asta-i! Știam eu că lipsește ceva. BRUNO: Păi! GRUBI: Înțelegeți? BĂRBATUL CU TOMBERONUL, completează imaginea, el vine și începe s-arunce gunoiul în groapă, și atunci pentru spectatori treaba devine clară, groapa devine o groapă de gunoi. O simplă groapă de gunoi. FETIȘCANA: Aici e clenciul. Lăturile nu-l conving pe spectator că groapa nu-i decât o simplă groapă de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
TOMBERONUL... MAJORDOMUL: He-he! Asta-i! Știam eu că lipsește ceva. BRUNO: Păi! GRUBI: Înțelegeți? BĂRBATUL CU TOMBERONUL, completează imaginea, el vine și începe s-arunce gunoiul în groapă, și atunci pentru spectatori treaba devine clară, groapa devine o groapă de gunoi. O simplă groapă de gunoi. FETIȘCANA: Aici e clenciul. Lăturile nu-l conving pe spectator că groapa nu-i decât o simplă groapă de gunoi. Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL vine și certitudinea, siguranța, sentimentul plenitudinii... vin, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Știam eu că lipsește ceva. BRUNO: Păi! GRUBI: Înțelegeți? BĂRBATUL CU TOMBERONUL, completează imaginea, el vine și începe s-arunce gunoiul în groapă, și atunci pentru spectatori treaba devine clară, groapa devine o groapă de gunoi. O simplă groapă de gunoi. FETIȘCANA: Aici e clenciul. Lăturile nu-l conving pe spectator că groapa nu-i decât o simplă groapă de gunoi. Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL vine și certitudinea, siguranța, sentimentul plenitudinii... vin, cum să vă spun, convingerea și senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gunoiul în groapă, și atunci pentru spectatori treaba devine clară, groapa devine o groapă de gunoi. O simplă groapă de gunoi. FETIȘCANA: Aici e clenciul. Lăturile nu-l conving pe spectator că groapa nu-i decât o simplă groapă de gunoi. Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL vine și certitudinea, siguranța, sentimentul plenitudinii... vin, cum să vă spun, convingerea și senzația clară că totul e bine, că totul e frumos, că nu trebuie să ne temem de nimic, atât timp cât groapa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL vine și certitudinea, siguranța, sentimentul plenitudinii... vin, cum să vă spun, convingerea și senzația clară că totul e bine, că totul e frumos, că nu trebuie să ne temem de nimic, atât timp cât groapa de gunoi rămâne o simplă groapă de gunoi. Tomberonul e așadar foarte necesar, e punctul cheie al lumii, al universului, este unicul obiect care dă liniște constantă spiritului și calmează simțurile. Tomberonul devine real și monumental, devine un simbol: al prosperității și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vine și certitudinea, siguranța, sentimentul plenitudinii... vin, cum să vă spun, convingerea și senzația clară că totul e bine, că totul e frumos, că nu trebuie să ne temem de nimic, atât timp cât groapa de gunoi rămâne o simplă groapă de gunoi. Tomberonul e așadar foarte necesar, e punctul cheie al lumii, al universului, este unicul obiect care dă liniște constantă spiritului și calmează simțurile. Tomberonul devine real și monumental, devine un simbol: al prosperității și al civilizației, el este o deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]