5,257 matches
-
vom fi și noi arhitecții“. Căutările mele au continuat - În est și În vest. Prin vara anului 2004, mă aflam În concediu În Colorado. Auzisem despre o linie aeriană cu prețuri foarte mici, numită JetBlue, care fusese lansată În 1999. Habar n-aveam care erau rutele lor, dar trebuia să călătoresc cu avionul Între Washington și Atlanta și, nereușind să merg la ora la care Îmi convenea, m-am hotărât să-i sun pe cei de la JetBlue și să văd ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
toată lumea. Și faptul că Netscape a devenit o companie publică a fost un eveniment la fel de zgomotos. Dar apariția și integrarea software-ului de automatizare a fluxurilor de lucru a fost o revoluție tăcută și majoritatea oamenilor nici n-au avut habar de prezența ei. A Început să prindă formă pe la mijlocul anilor ’90 și ulterior a avut un impact la fel de puternic asupra lumii ca și ceilalți doi factori de aplatizare. A făcut ca tot mai mulți oameni din tot mai multe locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Unul dintre cele mai plăcute aspecte legate de documentațiile pe care le-am făcut pentru cartea de față a fost faptul că am descoperit tot felul de lucruri care se petreceau În lumea din jurul meu și despre care nu aveam habar. Numic nu a fost mai interesant decât să-mi Îndrept atenția spre serviciul poștal UPS (United Parcel Service). Exact, oamenii aceia care poartă pantaloni scurți, simpli, de culoare maro și conduc camioanele acelea oribile de aceeași culoare. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
urmă și să spună: atunci și numai atunci, după un drum lung și istovitor, omul și-a dedicat Întreaga energie a geniului său creator propriei propășiri. (Discursul „Măreața societate“, ținut de Lyndon B. Johnson În 1964) Majoritatea politicienilor de la noi habar nu au ce difererență este Între un server și un chelner. De aceea puștii din Coreea de Sud au parte de o conexiune mai bună la Internet decât puștii din sudul Bronxului. (Andrew Rasiej, candidat În 2005 pentru postul de Avocat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
umărul la educarea poporului, de a explica oamenilor În ce lume trăiesc și ce anume trebuie să facă pentru a prospera Într-o asemenea lume. Totuși, una din problemele cu care ne confruntăm astăzi este că foarte mulți politicieni americani habar nu au ce Înseamnă lumea globală. După cum mi-a mărturisit John Doerr, expert În investiții de capital, „dacă stai de vorbă cu conducătorii chinezi, toți sunt ingineri și Înțeleg imediat despre ce este vorba. Conducătorii americani nu Înțeleg pentru că toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
sărăciei, care aparțin celei mai umile caste, intangibilii, de la care se așteaptă să-și Împlinească singuri destinul și care sunt lăsați deliberat În starea În care se află. Copiii vin la școală la vârsta de 4 și de 5 ani. Habar nu au ce Înseamnă să bei un pahar de apă curată. Sunt Învățați să bea apă murdară din canalizare, asta dacă au norocul să existe canalizare acolo unde locuiesc. Nu au văzut În viața lor o toaletă, nu au băi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
dezavantajele nu aveau nici o importanță. „E unică, domnule“, mi-a spus. Da, așa și este. Poziția casei e menită să inspire, deși, așa cum mă asigură, cu satisfacție, „vecinii“ mei din sat, peste iarnă va fi friguroasă și zgâlțâită de furtuni. Habar n-au cu câtă nerăbdare aștept asemenea furtuni, când valurile sălbatice or să-mi bată pur și simplu la ușă! De când mă aflu aici (adică de câteva săptămâni), vremea a fost dezolant de calmă. Ieri marea a fost atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l vadă pe tata mereu ocupat cu treburi folositoare. (Din fericire, discuțiile pe care le purta cu mine despre cărți erau socotite ca folositoare.) Nu pretindea să cunoască munca lui de la birou, nu manifesta nici o curiozitate în legătură cu aceasta și, bănuiesc, habar n-avea cu ce se ocupă el acolo. Dar acasă, îi organiza timpul. Mă organiza și pe mine, ceea ce era ușor, pentru că eu mă aflam oricând, în chip obsesiv, gata de activitate. Ziariștii mi-au pus adeseori întrebarea cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Firește că n-am crezut un cuvânt. Dar Rosina îi dădea înainte: — Iar Gilbert Opian s-a grăbit să organizeze un soi de coaliție împotriva ta. Toată lumea e teribil de amuzată. Deci Gilbert era vinovatul. — Și bănuiesc că nu ai habar că Lizzie trăiește cu Gilbert. Surpriză, surpriză! Toată lumea știe. Dar dacă nu te interesează să știi nici cu cine trăiește, înseamnă că nu te interesează îndeajuns încât să te căsătorești cu ea. — N-am de gând să mă căsătoresc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sclipea într-un albastru foarte palid, pe care jucau miraje argintii și fulgerări de lumină. Tufișurile încărcate de trandafiri răspândeau un parfum dogoritor. Soneria, pe care o apăsasem tocmai când mi se năzărise ideea că poate domnul Fitch nu avea habar că o cunosc pe soția sa lucru care ar fi justificat panica lui Hartley, scoase un clinchet dulce, pătrunzător, ca acela al unui diapazon ciocănit în fața unui cor de îngeri. Dinăuntru se auzeau glasuri înăbușite. Apoi, după o clipă, Hartley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a lăsat în Notting Hill. Ne-am despărțit cu vagă amiciție. Era prea inteligentă ca să mă preseze în acest moment, mai ales că era convinsă că, prin exercitarea puterii, încununată de succes, dobândise un oarecare avantaj asupra mea. Nu aveam habar despre ce se petrecea în mintea ei sau ce dorea, și foarte curând am și uitat că măcar există. M-am lăsat pradă acelui sentiment deloc neplăcut și ușor trăsnit care mă apucă ori de câte ori revin la Londra, un sentiment anonim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fim serviți cu mâncare proastă de către niște chelneri disprețuitori, și siliți să eliberăm masa înainte de a fi avut noi chef să plecăm. Pe când așa, am petrecut o seară lungă și relaxantă, am mâncat un delicios curry (preparat de mine, Perry habar n-are să gătească), cu orez, și o salată verde, urmate de o orgie de fructe proaspete, biscuiți cu cremă, și am băut trei sticle din excelentul vin roșu al lui Perry. (Nu sunt un purist cu vederi strimte, care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu văd în asta un semn, un nou început de viață... — E același bărbat? — Ce vrei să spui... ah, da, e același soț. — Au copii? — Un băiat de vreo optsprezece ani, adoptat, dar a fugit de acasă și nu au habar unde se află, e pierdut... — Pierdut... trebuie să fie o mare durere pentru ei. — Dar, ah... Hartley, desigur că s-a schimbat, și totuși nu s-a schimbat... vreau să spun că e un noroc incredibil să o reîntâlnesc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
auster, acuzator. L-am privit în față, rezistând tentației de a-l lua de umeri. Nu, crede-mă, nu am venit, așa cum spui, după ea. Stabilirea mea în acest loc a fost o pură întâmplare. Cea mai bizară dintre coincidențe. Habar n-aveam că se găsește aici. Habar n-aveam unde se află. Pierdusem legătura cu mama ta cu multă vreme în urmă. Am fost absolut... năucit, înmărmurit... când a reîntâlnit-o... a fost cea mai pură întâmplare. — Ciudată întâmplare! — Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rezistând tentației de a-l lua de umeri. Nu, crede-mă, nu am venit, așa cum spui, după ea. Stabilirea mea în acest loc a fost o pură întâmplare. Cea mai bizară dintre coincidențe. Habar n-aveam că se găsește aici. Habar n-aveam unde se află. Pierdusem legătura cu mama ta cu multă vreme în urmă. Am fost absolut... năucit, înmărmurit... când a reîntâlnit-o... a fost cea mai pură întâmplare. — Ciudată întâmplare! — Nu mă crezi? — Ba da. Cred că da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de splendid te trădezi! — E o femeie isterică, își imaginează fel de fel de lucruri, nu e un om sănătos. — În mod cert, își imaginează că s-a săturat de cruzimea dumitale. Du-te, cheamă poliția, vezi ce se întâmplă! Habar n-ai în ce te bagi, dumneata nu înțelegi. Mary e soția mea, și o iubesc, și am de gând s-o iau acasă, acolo unde e locul ei și unde dorește să fie. De ce-ai intervenit în viețile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îl pregătise pentru Hartley. Am urcat scările, am descuiat ușa, am intrat și, ca de obicei, am așezat tava pe masă. Hartley plângea și nu mi-a adresat un cuvânt. — Oh, Hartley, nu mă distruge cu jalea asta a ta, habar n-ai cât rău îmi faci. Nu a răspuns nimic, n-a făcut nici un semn, ci a continuat să plângă, rezemată de perete, cu privirile ațintite în gol, ștergându-și din când în când lacrimile cu dosul palmei. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai des decât ne închipuim noi. — S-ar putea să rămână cu el. Dar asta nu înseamnă că va „alege“. Și aici nu e vorba de o „ciondăneală“, ca să folosesc cuvântul grotesc al lui Perry, care dovedește că n-are habar despre ce-i vorba. Ea e o femeie tiranizată, terorizată, care n-a fost niciodată fericită alături de omul acela, e un lucru pe care mi l-a mărturisit singură. — Se poate ca menajul ei să nu fi fost fericit, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am să părăsesc patul în scurt timp. Tu cum te simți? — Splendid. Pot să-ți ofer ceva de-ale gurii? — Nu, mulțumesc. Nu vreau să mănânc. Lizzie mi-a adus un ceai. M-am încruntat. — Unde-i Titus? întrebă James. — Habar n-am. — Supraveghează-l. — Își poate purta singur de grijă. Urmă o clipă de tăcere. — Așează-te, spuse James, nu sta ca pe ace. M-am așezat. Relaxarea lui James părea să mă fi afectat și pe mine. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
interesantă. Dar acum mă simțeam ispitit să-l zgâlțâi puțin din seninătatea lui. În timp ce reflectam la toate acestea, i-am spus: — Am de gând să-l adopt pe Titus. — Să-l adopți legal, crezi că se poate? — Da. (De fapt, habar n-aveam.) Și vreau să-l ajut să-[i facă o carieră. Și am să-i las averea mea. — Nu-i chiar atât de ușor. — De ce? Nu poți să alegi oamenii cu care vrei să stabilești relații de rudenie; legăturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vorba de piesa aceea care se va prezenta la festival... — Nu mai spune! — Oh, Charles, Charles, iubitule, m-ai iertat, nu-i așa? Pentru ce să te iert, Lizzie? Mă rog, m-ai iertat, nu? — Da, dacă-i necesar, dar habar n-am despre ce-i vorba. Ce-ți mai place s-o faci pe misterioasa! Ah, uite-l pe dragul de Gilbert cu băuturile. Lizzie și Gilbert veniseră pur și simplu să-și capete dezlegarea. Se așezară, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i, să râd. M-am uitat la ceas. Abia trecuse de unsprezece noaptea, totuși era prea târziu ca să mai telefonez. Am alergat în bibliotecă, ținând o lumânare în mână, sufocându-mă și exclamând de emoție. Am format numărul lui James. Habar n-aveam ce voiam să-i spun. Mi-am adus doar aminte că trebuie să-l întreb dacă văzuse și el șarpele. Telefonul începuse să sune și, pe măsură ce tot suna și suna, emoția mea se prefăcea în dezamăgire. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi reamintesc mai multe lucruri. Eram convins că nimeni dintre ceilalți nu observase nici un amănunt ciudat. Peregrine declarase că, după ce-mi dăduse brânci în mare, plecase mai departe. Fusese foarte beat și e posibil, într-adevăr, să nu aibă habar de ce s-a întâmplat după aceea. În momentul când s-a stârnit alarma generală, eu fusesem deja salvat și zăceam pe creștetul stâncii, cu James aplecat asupră-mi, încercând să mă reînvie. Pe James nu-l interogasem cum trebuie, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
numai camarazi de arme, ci și colegi de școală. Poate că Toby îl admirase în timpul școlii; asemenea legături pot dura o viață. Au mai participat patru domni bine îmbrăcați, în costume negre; presupun că erau militari. Păreau să nu aibă habar cine sunt ei și, pe de altă parte, îi erau total necunoscuți lui Toby, cu care am schimbat câteva cuvinte; într-adevăr, în afară de Toby, nimeni nu mi-a adresat vreo vorbă. Toată treaba a ținut câteva minute. Bineînțeles, nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și-atuncea noi auzeam și gata, tăceam și nu mai ziceam nimic. Era un gardian, mai ales, care știa ce se întâmplă, da’ ne lăsa în pace... Nu mai țineți minte cum îl chema pe acesta? Nu-mi aduc aminte! Habar n-am. Da’ la început am crezut că-i o brută extraordinară, mai ales că era și-un haidamac, destul de mare, solid, și arăta că-i foarte rău, dar nu era chiar așa, că și-ntr-un bolid din ăsta
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]