4,899 matches
-
de operare sofisticate și a unei conectivități lejere, ele necesită performanțe de securizare pentru a preveni exploatarea lor prin atacuri din sistemele distribuite ale rețelelor mobile și chiar de pe Internet. Domeniile în curs de conturare ale cercetării pot produce consecințe imprevizibile pe linia securității. Apariția calculatoarelor optice și a agenților inteligenți, și pe termen lung, realizările din domeniul nanotehnologiilor și al calculatoarelor cuantice, printre altele, cu siguranță, vor da noi forme spațiului cibernetic și securității lui. Națiunea trebuie să fie în
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
datelor; • autenticitatea părților care participă la tranzacții; • protecția datelor cu caracter personal; • păstrarea secretului bancar; • trasabilitatea tranzacțiilor; • continuitatea serviciilor oferite clienților; • împiedicarea, detectarea și monitorizarea accesului neautorizat în sistem; • restaurarea informațiilor gestionate de sistem în cazul unor calamități naturale, evenimente imprevizibile; • gestionarea și administrarea sistemului informatic; • orice alte activități sau măsuri tehnice întreprinse pentru exploatarea în siguranță a sistemului. Articolul 4 stipulează că măsurile tehnice și organizatorice întreprinse pentru îndeplinirea cerințelor enumerate la articolul 3 vor fi în concordanță cu progresul
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de terapie specifică, reprezentată prin șamanism, perpetuată, în unele culturi izolate, până în zilele noastre. Practicile terapeutice ale epocii clasice a Antichității le întâlnim expuse de Homer în Iliada. Motivul cu care se deschide epopeea este „nebunia lui Achile”. Impetuosul, instabilul, imprevizibilul erou oscilează sufletește între „crize de manie coleroasă” când se înfruntă cu Agamemnon și „melancolie” când moare în luptă Patroclu. „Nebunia lui Achile” va fi tratată, ne spune Homer, cu cântece, muzică, mângâieri și cuvintele de consolare ale femeilor. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este legat de „teama societății” de bolnavii psihici. Alienații moștenesc „teama” pe care o inspirau nebunii în lume. Teama de nebuni se transformă, în cazul alienaților, în pericol social, acestora atribuindu-li-se un mare potențial antisocial de tip violent, imprevizibil și de care nu pot fi făcuți responsabili. Conceptul de alienare mintală este legat, ca explicare etiologică, de „teoria degenerescenței” care a făcut epocă în secolul al XIX-lea, aspect asupra căruia vom reveni. Ceea ce este însă important îl reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personaj straniu, enigmatic, de neînțeles, care dă impresia că trăiește în altă lume. La acest sentiment se mai adaugă cel de teamă, manifestat prin intoleranță, respingere, izolare, adesea mascat printr-o pseudoindiferență. Toate aceste atitudini decurg din următoarele: a) aspectul imprevizibil al nebuniei; b) nebunia reprezintă un fel de amenințare pentru rațiune și sănătatea mintală; c) asupra nebunului este proiectată agresivitatea socială; d) crearea unei bariere între persoana bolnavului psihic și societate; e) invidia față de persoana nebunului care „poate spune” și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestuia, personalitate de tip imoral, vicioasă, inadaptabilă, delictuală, antisocială, needucabilă, perversă; b) Constituția paranoică desemnează tipul suspicios, egocentric, rigid, interpretativ, retras, orgolios, cu dificultăți serioase de adaptare și comunicare; c) Constituția emotivă se caracterizează prin hipersensibilitate, labilitate, dispoziție afectivă inegală, imprevizibilă; d) Constituția mitomaniacă sau imaginativă se caracterizează prin tendința la mitomanie, confabulație, înclinare către reverie, imaginativi, tendință către simulare sau suprasimulare; e) Constituția ciclotimică reprezintă tipul înclinat către variații periodice cu caracter opus, ale stării de dispoziție afectivă, fie în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
plus (bună dispoziție, euforie, excitație maniacală, polipragmazie), fie în minus (dispoziție tristă, stare depresivă, inactivitate ); f) Constituția schizoidă reunește tipurile de indivizi interiorizați, reci, raționali, necomunicativi; g) Constituția epileptoidă se caracterizează printr-un temperament amorf, vâscos, egocentric, impulsiv, cu explozii imprevizibile de mânie, violent, obtuz. Cunoașterea acestor tipuri constituționale somato-psihice, este foarte importantă în evaluarea potențialităților personalității, în stare de normalitate, dar și a potențialului său psihopatologic, în ceea ce privește riscul de îmbolnăvire psihică. Din acest motiv, tipul constituțional este un prețios indicator
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în mod deosebit asupra acestora. Fuga este acțiunea la care un subiect cedează nevoii sau impulsiunii de a pleca fără un scop precis sau o motivație și căreia acesta nu-i poate rezista. Fuga se caracterizează prin următoarele aspecte: - este imprevizibilă, are caracter de surpriză; - este irațională, fiind lipsită de un motiv aparent; - este limitată în timp ca durata; - este lipsită de violență; - se poate produce într-o stare de conștiință de tip crepuscular, fiind urmată de amnezie. Înrudită cu fuga
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de dezechilibru psihic se caracterizează prin câteva trăsături majore, care le sunt specifice din punct de vedere psihopatologic. Acestea sunt următoarele; 1) un stil de existență specific, caracterizat prin următoarele: instabilitate, impulsivitate, inadaptabilitate, tendință de mitomanie, disimulare, conduită labilă și imprevizibilă; 2) o anumită evoluție psihobiografică, caracterizată prin existența unor frustrări, psihotraumatisme, devianțe etc., așa cum se poate vedea în continuare: a) copilărie tulburată în cere semnalăm: alternanță de apatie și surexcitare, activitate școlară neregulată și indisciplinată, crize de manie, fugi. b
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
hipertrofia Eului, exagerarea dificultăților, refuzul criticii altora, așteptarea permanentă de a fi înșelat sau de a fi victima răutății altora, punerea sub semnul îndoielii a cinstei altor persoane, neîncrederea sau disimularea. B. Personalitatea antisocială Este caracterizată prin aspectul impulsiv și imprevizibil al actelor și comportamentelor sale cu caracter: autodistructiv, la care se asociază alte diferite forme de tulburări de comportament. C. Personalitățile schizotipă și schizoidă Acest grup reunește două sub forme de personalități psihopatice: a) Personalitatea schizotipă caracterizată prin bizareria conduitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezertări, simularea unor afecțiuni în scopul realizării unor interese, parazitism social, vagabondaj, alcoolism, toxicomanii, diferite conduite de refugiu etc. Psihopații sunt personalități perverse moral și caracteriopatice din punct de vedere psihopatologic, incorigibile, imposibil de a putea fi ameliorate sau schimbate, imprevizibili, cu tendință la recidivă. 21. REACȚII, CONTRA-REACȚII ȘI DEZVOLTĂRI ANORMALE LA EVENIMENTELE VIEȚII TRĂITE Cadrul general Reacțiile, contra-reacțiile și dezvoltările constituie un grup de tulburări psihice care au cauze și mecanisme psihopatologice comune, fiind prin aceasta foarte apropiate între ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Gilbert-Ballet). Încă din perioada adolescenței, tinerele isterice se remarcă prin trăsături particulare de personalitate. Ele au o mare vivacitate intelectuală, precocitate, impresionabilitate, tendință către cochetărie căutând să atragă atenția celorlalți asupra lor, tendință la reverie și mitomanie. Afectiv sunt instabile, imprevizibile, cu o mare tendință la imitație datorită unei sugestibilități excesive. Caracter bizar, capricios, reacții afective disproporționate în raport cu evenimentele vieții trăite, cleptomanie, nevoia de a se da în spectacol în public, tendința de a construi intrigi etc. Structura mintala a istericilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
majoritatea specialiștilor este vorba de o exagerare a unor trăsături psihice anterioare constituirii bolii, dar care trec neobservate clinic. Pitres le caracterizează ca având „un caracter mobil, înclinat către fantasme, romantic, influențat de impresiile de moment”. Ele sunt instabile și imprevizibile. De regulă, din punct de vedere psihopatologic, în cadrul manifestărilor clinico-psihiatrice ale nevrozei isterice se disting simptome somatice, simptome psihice intermitente cu caracter de crize paroxistice, tulburări durabile de caracter și comportament. Le vom dezvolta în continuare pe fiecare dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o formă de cunoaștere și interpretare răsturnată a realității, prin faptul că este o alterare a judecății logice. Termenul de delir are mai multe niveluri sau grade de semnificație: o convingere fermă, extraordinară pentru bolnav, o certitudine personală, subiectivă, este imprevizibil în raport cu celelalte experiențe ale bolnavului, conținutul său tematic este inacceptabil, imposibil, în raport cu realitatea logică, are un caracter ireductibil, fiind imposibil de corectat cu argumente logice. Din punct de vedere metodologic delirul poate fi considerat sub mai multe aspecte: din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ne pun în față câteva aspecte comune tuturor. În primul rând cine sunt persoanele care prezintă riscul pentru aceste suferințe? În al doilea rând care sunt elementele comune ale acestor suferințe? Persoanele cu risc pentru suferințele psiho-morale sunt persoanele instabile, imprevizibile, cu un dezechilibru sufletesc și moral interior, cele a căror conștiință morală este imatură sau, ceea ce este deosebit de grav, cele care au o conștiință morbidă. Imaturitatea afectivă este accentuată de situațiile frustrante sau castratoare ale vieții, de absența modelelor parentale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obligată să se adapteze, să realizeze „un acord” cu acestea. Este vorba, în final de „un set de roluri pe care individul trebuie să-l joace în decursul vieții sale” (biologic, economic, social, cultural etc.). Toate situațiile sunt previzibile sau imprevizibile, ele aflându-se într-o permanentă schimbare. Acestea au un caracter de „noutate” și ele pot fi „restrictive” și „imperative”, ca de exemplu „situațiile-limită” descrise de K. Jaspers. Acestea pot fi reprezentate prin căsătorie, divorț, moartea unui părinte etc. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nemulțumiți de propria lor persoană, dar și de lume, de ceilalți, personalitățile psihopatice suferă ei înșiși și îi fac să sufere și pe cei din anturajul lor. Identitatea acestor persoane este la fel de incertă ca și stilul lor de viață; oscilanți, imprevizibili, se atașează cu ușurință de un obiect sau de o persoană pentru ca la fel de ușor să se desprindă. Inconstanța este trăsătura lor constantă. Aceasta explică și imprevizibilul destinului acestora, demonstrând că între incertitudinea identității și cea a destinului acestor persoane este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lor. Identitatea acestor persoane este la fel de incertă ca și stilul lor de viață; oscilanți, imprevizibili, se atașează cu ușurință de un obiect sau de o persoană pentru ca la fel de ușor să se desprindă. Inconstanța este trăsătura lor constantă. Aceasta explică și imprevizibilul destinului acestora, demonstrând că între incertitudinea identității și cea a destinului acestor persoane este o corespondență. 10) Existența tragică Este o modalitate de viață specifică care trebuie însă delimitată din cadrul psihopatologiei, de semnificația pe care o are în sfera filozofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
divulge concetățenii pentru acte antisociale reale sau inventate. Instituția terorii va produce un model de anti-morală sau mai exact o morală a negativității întemeiată pe frică și absurd. Ne găsim într-o situație de criză absurdă, a incomprehensibilului și a imprevizibilului. Această situație poate fi considerată ca reprezentând un veritabil sindrom Kafka în care se poate întâmpla orice fără însă ca ceea ce se întâmplă să poată fi înțeles și nici explicabil. Lipsește orice fel de justificare. Spre deosebire de ritualizarea vieții sociale care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medicală. Le vom dezvolta în continuare. Atitudinea socială vizează, în primul rând, statutul social al bolnavului psihic. Ea este cea care-i atribuie o anumită „etichetă de separare” în raport cu ceilalți indivizi, considerați normali. Bolnavul psihic este privit cu suspiciune datorită imprevizibilului conduitelor și acțiunilor sale, potențialmente antisociale. În spatele „măsurilor de protecție socială” se ascunde „teama societății” chiar și „repulsia” față de bolnavii psihici. Asistăm, în felul acesta, la un act de segregare, prin care statul și puterea politică va opera o separație
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
motrice de performanță, care desfășoară în principal, o muncă de tip practic-aplicativ și mai puțin una de tip teoretic. Cercetarea pedagogică și cercetarea în activitățile motrice umane - raporturi Domeniul extrem de vast al pedagogiei, complex, divers și cu o dinamică internă imprevizibilă, ridică în permanență probleme, generează întrebări, solicită măsuri de remaniere și reconfigurare intrasistemică. Cercetării pedagogice îi revine astfel, un rol fundamental în tot ceea ce înseamnă asigurarea „homeostaziei” interne a domeniului, la care se adaugă realizarea unui echilibru relațional stabil cu
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
antrenament, dar mai ales de situații de competiție, mult mai greu de anticipat ca evoluție și succesiune a evenimentelor, conferă acestora un oarecare atribut de incertitudine, în care deciziile a priori sunt singura modalitate de intervenție. În astfel de situații imprevizibile, articularea lor cu portofoliul personal de cunoștințe trebuie să se facă extrem de rapid. Constatarea, observarea situației, prelucrarea, analiza și intervenția adecvată, in situ, depind în mare măsură de capacitatea de mobilizare a tuturor resurselor cognitive și focalizarea lor pe problema
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
preocupe într-atît încît să caute să îl facă imposibil. Pentru primii creștini este imposibil ca fericirea oamenilor să fie pe pămînt; imposibil să nu fie de găsit în împărăția lui Dumnezeu. Catarismul occitan reprezintă un moment din îndelungata, sinuoasa și imprevizibila istorie a lumii creștine. E pentru ultima oară cînd niște creștini afirmă cu tărie și cu mare răsunet că, lumea pămînteană fiind împărăția Diavolului, este imposibil ca oamenii să fie fericiți pe pămînt, imposibil să-și îmbunătățească soarta aici, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și de comete. O coliziune gigantică ar putea scufunda planeta între tenebre și umanitatea ar dispărea (cum s-a întîmplat, se pare, în cazul dinozaurilor, acum 65 de milioane de ani). Astrofizicienii au descoperit, în plus, existența unor fenomene haotice, imprevizibile, în traiectoriile planetelor și astrelor. E vorba însă de fenomene cu mare grad de improbabilitate, insistă oamenii de știință: Putem dormi liniștiți sub un cer plin de amenințări? Statisticile arată că da97." Unul din reflexele spiritului modern este de a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
oamenii au nevoie de un scop, trebuie să știe unde vor să ajungă, să-și imagineze noua lume, să se proiecteze în timp și în spațiu ca să facă un plan de bătaie. Lumea nu este realizarea unui proiect, ci rezultatul imprevizibil al unui proces incontrolabil de creație colectivă. Nașterea unei lumi seamănă mai curînd cu munca unui pictor sau cu scrierea unui poem decît cu proiectarea și construirea unui pod. Cum să încerci să rămîi liber cînd este imposibil să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]