5,035 matches
-
societate dominată doar de legile profitului se confundă cu condamnarea egoismului triumfător, a izolării definitive a individului, a acelor mulțimi lipsite de coeziune, în care, potrivit spusei unui autor pios din secolul al XVIII-lea, oamenii agitați, marcați de o indiferență reciprocă, "se înghesuie, se dau la o parte, se împing, se resping și se confundă unii cu alții"58. De asemenea, se pare că nu există chemare sau expresie ideologică a întoarcerii la părnînt, a păstrării sale, care să nu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
este pozitiv la ceea ce este negativ, cînd vezi Burgundia cea vorbăreață și plină de vinuri între naivitatea ironică a Campaniei și asprimea critică, polemică, războinică din Franche-Compte și din Lorena; cînd vezi fanatismul din Languedoc plasat între lejeritatea provensală și indiferența gasconă, cînd vezi lăcomia, spiritul cuceritor al Normandiei între rezistenta Bretanie și îndesată și masiva Flandră [...]. Puterea și frumusețea ansamblului constau în întrajutorare, în solidaritatea părților, în distribuirea funcțiilor, în diviziunea muncii sociale. E vorba de o admirabilă armonie, despre
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se duce, alungat de neliniști, va găsi liniște și înțelegere. Ca Meursault, eroul lui Camus, Călin Surupăceanu este victima unei conjurații de forțe pe care nu le pricepe. Există o culpabilitate a omului, a istoriei, a lumii, un complot al indiferenței generale? Cine este vinovat de eșecul unui individ care făcuse un act de eroism? Există un capitol în Intrusul în care protagonistul încearcă să-și explice această tristă înlănțuire pe deasupra voinței și înțelegerii oamenilor. E un fel de parabolă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
altă generație, să ilustreze cu fiecare volum „rețeta” unei întregi literaturi. „Priza la real”, „coborârea poeziei în stradă”, „noua sensibilitate”, formule care delimitează spațiul poeziei optzeciștilor, fac parte din opțiunea lui poetică. Structura poemelor este însă diferită, ele nu afectează indiferența față de regulă, nu sunt lungi, dezordonate, ci atent construite. Mai „sentimental” decât congenerii săi, I. înregistrează realul printr-o lentilă colosală. Melodrama realului (2003), o substanțială antologie de autor, este organizată în ordinea logică (și cronologică) a creației: Viața în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
perfectă înfățișare a neantului? Doamna Bovary își puse lornionul. Léon se uita la ea nemișcat, neîncercînd să mai scoată o vorbă, să mai facă un singur gest, atît se simțea de descurajat în fața acestei îndoite porniri de trăncăneală și de indiferență. Neobosita călăuză îi zicea înainte: Alături de el, femeia asta în genunchi care plînge e soția lui, Diane de Poitiers, contesă de Brézé, ducesă de Valentinois, născută în 1499, moartă în 1566; iar în stînga, cea cu un copil în brațe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
atelierul, armata, biserica etc.); b) realitatea microscopică sau "matricea sociometrică" (alcătuită din structura socială afectivă); c) realitatea socială. Dintre aceste trei dimensiuni, cea mai importantă este "realitatea microscopică", întrucît la nivelul ei au loc relațiile interindividuale de atracție, respingere sau indiferență, relații ce se constituie în nenumărate constelații ,,intime" ce presează asupra "realității microscopice". Aceasta, la rîndul ei, se opune sau dă curs tendințelor pe care le manifestă cea de-a doua dimensiune socială. Din relațiile contradictorii și de compromis dintre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din 1921 mulți bolșevici bătrîni, Lenin însuși chiar, și care se repetase din generație în generație fără ca mesajul vreuneia să reușească să o pună în gardă pe următoarea. E inutil să mai spun că, în aceste condiții, am privit cu indiferență constituirea Consiliului Europei (1949) și a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (1951), cum am privit de altfel cea mai mare parte a evenimentelor care au marcat instituirea și înflorirea pieței comune. Dimpotrivă, după ce am fost dat afară din partidul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
În cursul anilor '70, în Franța se considera că marele pericol nuclear nu era nici o bombă, nici o rachetă, ci centralele grupului EDF*. În 1977, URSS își instalează rachetele balistice SS 20 ce vizau Europa. Evenimentul este ignorat sau privit cu indiferență pînă la decizia NATO de a plasa 108 lansatoare de rachete Pershing-2 în Europa Occidentală (decembrie '79), decizie care provoacă o dezbatere aprinsă pînă la instalarea efectivă ('83-'84) a eurorachetelor. Brusc, se constată că amenințarea termonucleară se concentrase asupra
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
atitudine. Am greși prin exces de scepticism față de ele, ne-am face însă și mai vinovați ignorându-le impactul social. Lumea noastră, atomizată sistematic sub vechiul regim, pusă în imposibilitatea de a produce solidarități destul de eficiente, culpabilizată prin colaboraționism, demisie, indiferență, tăcere, simte nevoia de a-și reface încrederea în sine, demnitatea, onoarea. Ca și acum două secole, când fanariotismul adusese la disperare societatea românească, ideea resurecției revine în manifestările publice ca un laitmotiv. Este, firește, o resurecție a adevărului înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
adâncul istoriei. Citind Mersul revoluției în istoria românilor, înțelegem mai bine că autorul dădea o replică celor înclinați să-și adjudece, elitar sau conspirativ, meritele ei. Ca și acum, exista tendința de a nu recunoaște în popor decât supunere oarbă, indiferență, apatie. Scrutându-i istoria, Bălcescu descoperea însă că, în ciuda vicisitudinilor de tot felul, "nația română n-a vegetat", n-a trăit doar în corupție și degradare, ci a știut să lupte pentru valorile ei, pregătind clipa libertății ce avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Disprețuit de dictatură, umilit și redus la condiția animalului de povară, el nu are încă puterea unei reacții convenabile. N-o avea nici cu un secol în urmă, când Eminescu încerca să explice lipsa de "reacțiune" a poporului, aparenta lui indiferență la tot ce se întâmplă în jur. Însă de indiferență putea fi vorba? Mai curând de o disperare geamănă cu atitudinea impasibilă. E nevoie de răbdare și perspicacitate pentru a-i descoperi, sub crusta de indiferență, însușirile autentice, așa cum ne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
povară, el nu are încă puterea unei reacții convenabile. N-o avea nici cu un secol în urmă, când Eminescu încerca să explice lipsa de "reacțiune" a poporului, aparenta lui indiferență la tot ce se întâmplă în jur. Însă de indiferență putea fi vorba? Mai curând de o disperare geamănă cu atitudinea impasibilă. E nevoie de răbdare și perspicacitate pentru a-i descoperi, sub crusta de indiferență, însușirile autentice, așa cum ne sugera Pârvan în Datoria vieții noastre. Cine va fi în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a poporului, aparenta lui indiferență la tot ce se întâmplă în jur. Însă de indiferență putea fi vorba? Mai curând de o disperare geamănă cu atitudinea impasibilă. E nevoie de răbdare și perspicacitate pentru a-i descoperi, sub crusta de indiferență, însușirile autentice, așa cum ne sugera Pârvan în Datoria vieții noastre. Cine va fi în măsură a săvârși această lucrare? Cine va putea ridica poporul din starea de misera plebs la acea națiune conștientă de sine, capabilă să ridice în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu destulă vehemență și n-au recurs decât arareori la revolta intempestivă, dură, implacabilă. Comparativ cu unii vecini, îndeosebi cu cei de religie catolică, noi am fi arătat un prea mare scepticism în conduita socială, dacă nu chiar o scandaloasă indiferență. Nu e singura "lectură" a faptelor. Unii exegeți au tras dimpotrivă concluzia că ceea ce părea a fi impasibilitate era de fapt o reacție defensivă, un mod de a fi în istorie. V. Pârvan sesiza odată că la popoarele prea chinuite
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vecini pentru a face istorie cu orice preț. Între acest tip de conduită colectivă și tăcerea de care aminteam e un raport ce nu poate scăpa atenției analistului interesat a lămuri un anumit mod de comportament în istorie. Înseamnă tăcerea indiferență, supunere "sub vremi", poate chiar slujirea răului. S-a pus demult un semn de egalitate între tăcere și consimțire, ca deviza cutărui papă din secolul XIII: "Qui tacet, consentire videtur". Pare a consimți cine tace, dar consimte în adevăr? Azi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în masele populare, după exemplul german întruchipat de Herder, Fichte, Jahn, W.von Homboldt ș.a. Avântul de reînviere de la 1848, aproape stins între timp sau pe cale de extincție, trebuia deci fortifiat prin dascăli, ferit de noxele politicianiste, de cosmopolitism și indiferență civică. În numele dascălilor de orice treaptă îndemna Pârvan la angajare: "Trebuie să facem și politică. Dar politica noastră să nu fie a unui partid, să nu fie opera unor politicieni care slujesc un partid pentru a-și satisface interesele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dezvoltării. Sensul conferit culturii sărăciei reprezintă o variantă simplificată a noțiunii dezvoltate de Oscar Lewis (1967): „ansamblu de norme, valori, credințe, atitudini care perpetuează sărăcia și degradarea comunității”. Atributele esențiale ale culturii sărăciei sunt, în accepțiunea ARDC, pasivitatea, paternalismul, apatia, indiferența, individualismul, un sentiment puternic al neputinței și lipsa perspectivelor de viitor. Astfel de comunități nedezvoltate ar fi „condamnate să rămână la mila celorlalți, pentru că nu au mecanisme interne de dezvoltare”. Cât despre cultura dezvoltării, aceasta ar caracteriza „comunitățile dinamice, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
experimente ne ajută să înțelegem mai bine anumite fenomene mediatice ciudate: de ce milioane de persoane au dat bani victimelor tsunami-ului din Indonezia, în timp ce dezastre mult mai mari ca număr de victime umane (de exemplu, genocidul din Ruanda) au întâmpinat indiferența generală? În Ruanda victimele erau de culoare și se aflau la mare distanță, subiecți ai fenomenului infra-humanisation descris de J.-P. Leyes. În Indonezia, televiziunile și-au fixat camerele pe turiștii suedezi, francezi sau americani care mureau înecați în hotelurile
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
prin concursuri naționale (Școala Națională de Patrimoniu); asociațiile profesionale, ca AICA (Asociația Internațională a Criticilor de Artă), care reunește din 1948 criticii profesioniști din toate domeniile culturale, având ca misiune să le apere interesele. Raționalizarea economică Putere anti-economică (prin ignorare, indiferență sau ostilitate), charisma nu trăiește decât din "câștiguri ocazionale instabile" (Weber, 1995). Încălcarea legilor de schimb, ignorarea conflictelor de interese și indiferența față de condițiile de existență a pieței structurează perfect reprezentarea pe care artistul și-o face despre sine și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
profesioniști din toate domeniile culturale, având ca misiune să le apere interesele. Raționalizarea economică Putere anti-economică (prin ignorare, indiferență sau ostilitate), charisma nu trăiește decât din "câștiguri ocazionale instabile" (Weber, 1995). Încălcarea legilor de schimb, ignorarea conflictelor de interese și indiferența față de condițiile de existență a pieței structurează perfect reprezentarea pe care artistul și-o face despre sine și pe care și-o fac ceilalți despre el, după modelul conducătorului charismatic. Totuși, această figură nu scapă de imperiul calculului, nici de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și ambiguitatea indicilor de tip "eu", "aici", "acum" (cu referenți diferiți în contexte diferite). Dacă semnul iconic se adaugă lumii, indicele este prelevat prin detașare metonimică... "De aici caracterul artificial al semnelor iconice (cu excepția umbrelor și reflexelor în oglindă) și indiferența animalelor față de aceste simulacre" (D. Bougnoux, 1991:51). Semnele se constituie ca metonimie a persoanei (personajului), contribuind la configurarea și stabilizarea identității. Pe termen scurt, identitatea fizică este ușor recognoscibilă (cineva care intră, iese și reintră în aceeași sală în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
André Martinet), arbitrariul, încărcătura iconică, indicială și simbolică. Mai iconic decît limbajul verbal, limbajul proxemic traduce o constantă, o categorie universală și anume afectivitatea în scara (± simpatie, prin semnificantul apropiere/depărtare. Proximitatea semnifică interacțiuni frecvente, intense, intime, iar distanțarea exprimă indiferență, antipatie sau deferență, după cum amplasarea în față/vs/în spate traduce opoziția socială superior/vs/ inferior sau respectul datorat vîrstei sau sexului. Aceste amplasări spațiale sînt legate deci de afinități și statute ca universalii psihosociologice. Or, aceste distanțe stabilizate prin
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de "rebotezare" a străzilor cu etichete internaționalist-comuniste, de demolare a statuilor leniniste, precum și centrarea asupra misterelor revoluției, arhivelor securității, istoriei secrete a familiei dictatorului (casele, conturile în bancă, studiile etc.). ii) Începînd însă cu 1991 apare o anumită saturație sau indiferență mediatică datorată liberalizării prețurilor, crizei econo-mice generalizate. Presa se orientează mai mult spre prezent: încearcă să explice tendințele și modelele tranziției, să reflecteze asupra statutului său social (este perioada dezbaterilor privind utilitatea unei legi a presei, a codului deontologic al
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
al complexității obiectului de studiu, evident că și în privința extensiilor sale societale. Se știe deja că Economia are o perspectivă reducționistă asupra timpului, o înțelegere limitată a spațiului (mai degrabă tratat funcțional), o abordare de natură ciclică a istoriei, o indiferență sau neutralitate față de esență (omul este asimilat resurselor energetice), după cum are o viziune mecanică față de sinteze, de globalizare. În plus, Economia are, am văzut mai sus, o stabilitate vecină cu dogmatismul în raport cu ipotezele fondatoare, cu paradigmele etc. Acest inventar de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
conceperea copilului. "Esență arboricolă, în formă de lemn de foc, buturugă sacră sau lemn prelucrat de mâna meșterului cioplitor, păstrează urmele arborilor sacri și ale pădurii mito-simbolice. Este considerat materie prin excelență, plină de căldură și personalitate față de răceala și indiferența metalului [...]. Civilizația românească tradițională este una a "lemnului" și în mai mică măsură a pietrei." Unchiașul dintr-o poveste găsește un lemn de tei pe care-l spală, după care lemnul, căpătând viață, se transformă într-un copil care plânge
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]