5,255 matches
-
Pentru că se justifică astfel rațiunea de a fi a cunoștințelor nu în sine, pentru sine, ci pentru viața reală rezolvată eficient, eficace. Opțiunea pentru schimbare a paradigmei în favoarea competențelor nu poate să elimine însă limitele conceptuale și metodologice care sunt inerente: • conceptul este încă destul de ambiguu clarificat, • se referă la un sistem de diferite resurse ale personalității aflate în curs de formare variată, • tratează situațiile de criză ca o problemă normală de rezolvare științifică, • se constată caracterul contestabil al situației complexe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ipoteze metodologice de soluționare, roluri și relații între actori, criterii și așteptări, metode și instrumente, etape și ațiuni, probleme de management al procesului și resurselor, evaluări și reflecții, sarcini și soluții alternative (ca plan B sau C), dificultăți și restricții inerente, corelații interne sau la distanță, reflecții și ipoteze de acțiune-cercetare-formare, deconstrucții și reconstrucții necesare și posibile. Procedura de elaborare și completare a acestui model propriu de produs-construct al proiectării ne-a mai confirmat o problemă de principiu, în sens constructivist
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ontologia stă la baza oricărei investigații. Nu putem defini o problemă în politica globală fără a presupune o anumită structură compusă din tipurile relevante de entități implicate și din forma relațiilor relevante dintre ele". El adaugă că "presupozițiile ontologice [sunt] inerente ...în termeni precum "Relații Internaționale", care par să echivaleze națiunea cu statul și să definească domeniul ca fiind limitat la interacțiunile între state" (Cox 1992b:132). Cox afișează o preferință pentru concentrarea pe modul cum se combină forțele interne și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
înghețată în anumite cadre și este de neschimbat prin acțiune politică. Dar consecința luării "lumii așa cum o găsește ...ca un cadru de acțiune dat" este că neorealismul conferă legitimitate acelei ordini și formelor de dominație și inegalitate care îi sunt inerente. (Este aici o paralelă cu una din temele centrale ale postmodernismului, derivată din scrierile lui Foucault, despre modul cum formele de cunoaștere sunt legate cu forme de putere a se vedea Capitolul 7 din volum). Pe de altă parte, teoria
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a teoriei. Astfel că John Vasquez (1998:254-7) susține că echilibrarea amenințării este o teorie degenerativă, un adaos ad hoc al teoriei care era incoerent cu afirmațiile sale de bază, dar care era necesar pentru "salvarea" ei de erorile teoretice inerente ale premiselor sale fundamentale. Realismul ofensiv și cel defensiv Predicțiile bazate exclusiv pe anarhie și polaritate sunt atât de indeterminate încât au rareori o valoare semnificativă. Dacă teoriile realiste se vor a fi de utilitate substanțială pentru analiști și decidenți
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
anarhia și distribuția de capacități determină alegerea obiectivelor ofensive sau defensive, teoria poate fi chiar riguros structurală. Norme, instituții și identități Snyder identifică de asemenea ceea ce el numește modificatori structurali, "influențe pe întreg sistemul care sunt structurale în natura lor inerentă, dar nu suficient de puternice la nivel internațional pentru a justifica această categorizare" (1996:169). El ia în considerare tehnologia militară și normele și instituțiile. În ceea ce privește tehnologia militară, să ne gândim, de exemplu, la caracterul special al armelor nucleare, de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Declarația drepturilor omului și cetățeanului din Franța, din 1789 ("toți oamenii se nasc liberi și egali în drepturi"). Se spune că ființele umane sunt înzestrate prin însuși caracterul lor uman cu anumite drepturi fundamentale. Aceste drepturi sunt privite ca fiind inerente, în sensul că ele sunt drepturile din naștere ale tuturor, inalienabile, deoarece nu se poate renunța la ele sau nu pot fi luate, și universale, deoarece se aplică tuturor, indiferent de naționalitate, statut, sex sau rasă. Extinderea acestor drepturi la
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dacă e timpul să se introducă un principiu al intervenției umanitare pentru cazurile când statul este vinovat de o violare flagrantă a drepturilor omului reprezintă exemplul clasic al unui gen de dezacord moral pe care Școala Engleză îl privește ca inerent unei comunități de state (Jackson 2000; Wheeler 2000). Într-adevăr, membrii Școlii Engleze insistă asupra faptului că eforturile de a întări politica internațională pot produce dezacorduri morale majore care să tulbure relațiile dintre state și să prejudicieze ordinea internațională. Cei mai mulți
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a etosului democratic radical care există în lucrările lui Marx (Carver 1998). Lyotard (1993) susține că toate ființele umane au dreptul egal de a-și "institui comunitatea prin contract", utilizând "rațiunea și dezbaterea". Însă, împotriva lui Habermas, Lyotard subliniază pericolele inerente în privilegierea unei noțiuni idealizate de dialog, mai ales că diversitatea radicală va fi sacrificată în decursul tentativelor de a ajunge la un consens. Marxiștii se vor întreba dacă aceste viziuni despre o lume care avansează spre un dialog mai
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de la Frankfurt a fost preocuparea de a înțelege trăsăturile centrale ale societății contemporane prin înțelegerea dezvoltării ei istorice și sociale și identificarea contradicțiilor din prezent care ar putea oferi posibilitatea de a transcende societatea contemporană, cu patologiile și formele ei inerente de dominație. Teoria critică intenționa "nu doar să elimine un abuz sau altul", ci să analizeze structurile sociale fundamentale care au ca rezultat aceste abuzuri, cu intenția de a le depăși (Horkheimer 1972: 206). Nu este greu de observat aici
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
aberație sau denaturare rasistă a normei ontopologice, ci că a fost de fapt o intensificare a aceleiași norme. Violența acestei "curățări etnice" în căutarea unei identități politice pure și omogene este doar o continuare, deși extremă, a aceluiași proiect politic inerent oricărui stat-națiune modern. Implicația este că toate formele de comunitate politică, în condițiile în care necesită frontiere, vor fi predispuse la un anumit grad de violență (Campbell 1998a: 13). Postmodernismul se concentrează pe discursurile și practicile ce înlocuiesc diferența cu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
important al intereselor. În al treilea rând, continuând ideea de mai sus, societatea este înțeleasă ca un tărâm strategic, un tărâm în care statele și indivizii se adună pentru a-și urmări interese predefinite. Așadar, actorii nu sunt în mod inerent sociali; ei nu sunt produse ale mediului lor social, ci doar entități atomiste raționale care formează relații sociale pentru a-și maximiza interesele. Aceste asumpții sunt pe deplin exprimate de neorealism. După cum am văzut, statele sunt definite ca "poziționaliști defensivi
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sociale intersubiective. Din punct de vedere epistemologic și metodologic, ei au pus sub semnul întrebării neopozitivismul formelor lakatosiene ale științelor sociale, cerând moduri interpretative de înțelegere, mai potrivite cu natura imposibil de cuantificat a multor fenomene sociale și cu subiectivitatea inerentă a oricărei observații. Și, normativ, ei au condamnat noțiunea de teoretizare neutră în raport cu valorile, argumentând că întreaga cunoaștere este legată de interese și că teoriile ar trebui să își propună în mod explicit să expună și să demonteze structurile de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
poziții morale alternative, creând ierarhii de putere și de dominare. Moderniștii, inspirați de scrierile teoreticienilor Școlii de la Frankfurt precum Jürgen Habermas, și-au asumat o poziție de "interpretativism critic". Ei au recunoscut natura contingentă a oricărui tip de cunoaștere subiectivitatea inerentă a tuturor propozițiilor și legătura dintre cunoaștere și putere dar au insistat că unele criterii erau necesare pentru a distinge afirmațiile de cunoaștere plauzibile de cele neplauzibile, și că fără principii etice minimale asupra cărora s-a căzut de acord
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Pentru majoritatea constructiviștilor, asemenea ambiții nu au relevanță. Forțele constitutive pe care ei pun accentul, precum ideile, normele și cultura, și elementele referitoare la agentul uman pe care le subliniază, cum sunt identitățile corporative și sociale, sunt toate în mod inerent variabile. Pur și simplu nu există nimic de genul unei idei sau identități universale, transistorice, dezrădăcinate, autonome cultural. Astfel, majoritatea constructiviștilor consideră urmărirea unei teorii generale a relațiilor internaționale o absurditate, și își limitează ambițiile la oferirea de interpretări și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mondială, dar tendința copleșitoare este de a naturaliza și a reifica cultura, săpând în piatră linii definite etic și rasial de-a lungul globului. Nevoia unei voci constructiviste este crucială, întrucât constructiviștii acordă importanță culturii, dar consideră că ea este inerent construită social, și nu înrădăcinată în sânge și teritoriu. Este nevoie de cercetări pentru a vedea cum s-au constituit ideile despre "Occident" și "Islam" ca reprezentând comunități transnaționale radical diferite, cum sunt legate aceste idei de constituirea sau erodarea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ci și unul necesar pentru înțelegerea relațiilor internaționale de după 11 Septembrie. Tickner (1991) susține că idei și concepte cheie precum cel de "raționalitate", "securitate" sau "putere" ar putea reprezenta pilonii explicativi ai teoriei feministe a Relațiilor Internaționale. Nu e nimic inerent acestor termeni care ar putea sugera abandonarea lor. Mai degrabă, înțelesurile lor și conotațiile lor genizate în teoria și practica relațiilor internaționale reprezintă o problemă pentru analiza feministă. Runyan și Peterson (1991:70) susțin că gândirea dihotomică (interior-exterior, suveranitate-anarhie, intern-interna-țional
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
duce la o viziune despre lume care privește lumea non-umană în termeni pur instrumentali, legitimând astfel utilizarea distructivă a naturii non-umane. Cei care scriu despre ecologia globală prezintă prin urmare un set puternic de argumente care demonstrează că dezvoltarea este inerent anti-ecologică. Aceasta nu este numai din cauza unor argumente abstracte de tipul celui al limitelor creșterii, ci pentru că arată într-o manieră mai subtilă modul cum dezvoltarea subminează, de fapt, practicile durabile. Dezvoltarea transferă controlul asupra resurselor dinspre cei care trăiesc
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
moderne" este aceea că sunt organizate în scopul producerii valorilor de utilizare, mai degrabă decât a valorilor de schimb adică nu sunt angrenate în producția de marfă și nu sunt susceptibile a fi afectate de presiunile pentru acumulare și creștere inerente în sistemele piețelor capitaliste. Se presupune deci că bunurile comune generează practici sustenabile, din mai multe motive. Mai întâi, egalitatea în venituri și putere înseamnă că nimeni nu poate uzurpa sau domina sistemul (The Ecologist 1993: 5). În al doilea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nedefinit politic. Poate avea multe variante, de la anarhie la autoritarism, cu versiunea lui Eckersley undeva la mijlocul acestui continuum. Interpretarea alternativă dominantă în cadrul reflecției ecologiste sugerează că problema, din punct de vedere ecocentric, ține de apariția modurilor de gândire moderne. Raționalismul inerent în știința occidentală modernă este unul instrumental, în care dominația asupra naturii (și a bărbaților asupra femeilor) și folosirea acesteia în scopuri instrumentale umane a făcut parte integrantă, cel puțin din punct de vedere istoric, din proiectul științific pe care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o formă de gândire predominantă în realism, pentru că astfel s-ar separa în mod arbitar arenele acțiunii politice, care ar trebui văzute într-o legătură indisolubilă. În sfârșit, se pune un accent clar pe economia politică și pe inegalitatea structurală inerentă în economiile capitaliste moderne, asupra cărora se concentrează și marxiștii și teoreticienii dependenței. Totuși, în opoziție cu poststructuralismul în special, împărtășește un element de teoretizare modernistă, în sensul că ecologiștii încearcă să înțeleagă lumea pentru a reuși să o îmbunătățească
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acum de legitimiare a umanului"59. Prin urmare, "ceea ce moare este o reprezentare a trecutului devenită irelevantă pentru a trăi nevoile prezentului, e o măsură a trecutului devenită piedică în raportul cu prezentul. În fapt, Nietzsche conștientizează un defazaj intelectual inerent cunoașterii umane: trăim in prezent, simțim prezentul, dar ne folosim pentru a vorbi despre acesta de limbajul trecutului, însă imbajul trecutului, reprezentările sale ne domină si ne ingrădesc libertatea"60. Lucrurile încep să ia o nouă direcție, odată cu a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
totuși, deși marcantă, nu o consideră întru totul responsabilă, în dezvoltarea anumitor teme. Spre deosebire de poeții de după 1980, la care există sentimentul unei intime solidarități între viață și literatură, generația '60 a fost partizana unei poetici a naturalului, resimțind dureros artificialitatea inerentă a oricărui text literar. Lucrul se explică, în condițiile reacției lor la înghețul tematic și stilistic din epoca dogmatică, prin nevoia de sinceritate, de emoție așa-zicând "caldă", care se vrea "vibrantă" de adevăruri sufletești nepervertite, declarându-se ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
societății. Totuși, perioada "trecerii de la jocul copilăresc al învingătorilor de a trăi cu arcuri la fericirea de a trăi nestânjenit"49 este dovada primă a faptului că arta poate deveni inutilă atuncă când bucuria, ca mod de a fi, este inerentă: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp./ Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume/ Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb". (Învingători) La fel cum clădirile arhitecturii deconstructiviste urmează o imprevizibilitate simultană și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
eu și lume. Punând la îndoială realitatea textului, pe care o consideră ireală, spre deosebire de poeții de după 1980, la care există sentimentul unei intime solidarități între viață și literatură, Generația '60 a fost partizana unei poetici a naturalului, resimțind dureros artificialitatea inerentă a oricărui text literar 66. Căutarea sensului unei astfel de existențe "este obligată să îmbrace haina cuvântului (subl. n. A.I.P.). Neîncrederea în cuvânt și conștientizarea că acest fel de a viețui este ca o sabie cu două tăișuri se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]