6,831 matches
-
He who sees the Infinite în all things sees God" (E: 3). Corolarul acestor idei este forumat în The Marriage of Heaven and Hell: "If the doors of perception were cleansed every thing would appear to mân aș it is: infinite" (E: 39). Această implică faptul că percepția este condiționată de starea organelor de simt, aspect subliniat de Blake în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds: "Aș the Eye Such the Object" (E: 645)111. Și mai interesant este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
șine. Această îmi amintește de ideea lui Friedrich Schlegel privitoare la continuitatea de statut dintre scriitor și lector, de relația de contiguitate stabilită între un homo faber și cei cărora el li se adresează: Suntem capabili să percepem muzică instrumentului infinit și să înțelegem frumusețea acestui poem deoarece o parte din poet, o scânteie din spiritul sau creator, trăiește în noi și nu încetează să lumineze cu o forță secretă [...]" (1968, p. 54). Essick observa, la rându-i, ca "[a]utorul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
realități fenomenale. Trebuie precizat că viziunea inserează o breșă între universul real și lumea imaginara 140. Finit din punct de vedere spațial, primul se caracterizează printr-o scurgere liniară a timpului, care cuprinde trei faze distincte: trecutul, prezentul și viitorul. Infinită din punct de vedere spațial, cea din urmă transcende toate categoriile de reflecție, fiindcă este increată și eternă, după cum Blake însuși precizează în A Vision of the Last Judgment: "This world of Imagination is Infinite & Eternal whereas the world of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
distincte: trecutul, prezentul și viitorul. Infinită din punct de vedere spațial, cea din urmă transcende toate categoriile de reflecție, fiindcă este increată și eternă, după cum Blake însuși precizează în A Vision of the Last Judgment: "This world of Imagination is Infinite & Eternal whereas the world of Generation or Vegetation is Finite & [for a small moment] Temporal" (E: 555). Conținuturile ontologice ale lumii imaginare nu sunt proteice, așa cum s-ar putea bănui inițial, ci imuabile: În Eternity one Thing never Changes into
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pot comprima sau extinde, în funcție de circumstanțe. Lumea materială, ca manifestare a spațiului degradat, este, de aceea, iluzorie. Creația însăși, în sensul biblic, este pură eroare. Hanke notează că "frontierele lumii materiale sunt impuse de organele restrânse ale percepției asupra universului infinit și etern" (1981, p. 70), astfel încât corpurile concrete sunt imagini proiectate mental de un intelect căruia i se refuză facultatea vizionara. În A Vision of the Last Judgment, Blake este convins că aspectul transtemporal al realității, care preceda Geneză și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
have Erred & my Error remains with me / What Chain encompasses în what Lock is the river of light confind / That issues forth în the morning by measure & the evening by carefulness / Where shall we take our stând to view the infinite & unbounded / Or where are human feet for Lo our eyes are în the heavens" (E: 391). Procesul treptat de înțelegere pe care-l parcurge un zoa implică o recuperare speculara a armoniei din partea altuia. Tocmai de aceea Urthona, aspectul personificat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
percepe, în sfârșit, drept unitară, adică drept parte integrantă a lui Isus. Se sugerează, aici, ca, din cauza gradelor variate implicate de percepția fenomenologica, omul este condamnat să penduleze între unitate și multiplicitate: "We live aș One Mân; for contracting our infinite senses / We behold multitude; or expanding: we behold aș one, / Aș One Mân all the Universal Family; and that One Mân / We call Jesus the Christ: and he în uș, and we în him, / Live în perfect harmony În Eden
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
the dim Chaos brightend beneath, above, around!" (E: 257). Chapter 4 se încheie atât cu trezirea spirituală a lui Albion și a lui Jerusalem prin medierea spirituală a lui Isus, cât și cu unirea tuturor ființelor într-o formă totalizatoare, infinită și divină, care materializează o autentică pax messianica. Unificarea mistica aduce cu sine salvarea, iar șaga separării se oprește aici. Creația, care constituie, după cum am văzut deja, o prelungire a unei erori ontologice (diviziunea primordială), ia sfârșit, de vreme ce existența mundana
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
the First: cuvântul sau se presupune a fi salvarea noastră (E: 96, E: 98, E: 100, E: 101, E: 102, E: 105). 10 În tratatul sentențios-aforistic The Marriage of Heaven and Hell, Blake susține că omul ar percepe realitatea drept infinită dacă ușile percepției sale ar fi purificate, (E: 39). 11 Asumându-și toate riscurile, David Weir susține, la rându-i, ca "orice poet inspirat își poate crea propriul sistem individual, propriul set de povestiri poetice care ar putea avea aceeași
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în special p. 178. 139 În contextul operei grafico-poetice a lui Blake, crede Beer, "timpul și spațiul sunt create nu ca un cadru absolut, ci ca un act de compasiune, de vreme ce ființele umane ar fi expuse, altfel, unei insuportabile energii infinite" (1969, p. 309). 140 Prin adjectivul "imaginar", înțeleg aici că respectiva lume este generată de facultatea imaginației artistice, cu sprijinul agenților inspirației. 141 Pentru o analiză extinsă a metaforei Golgonooza, cf. secțiunea a patra a studiului meu. 142 Peter Otto
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Romanul apare astfel ca „un colaj de ipoteze asupra unor ipostaze psihologice care emană din voința autorului de a experimenta în jurul unui mit personal.”. Luciditatea personajului se manifestă în două direcții diferite: asupra Ioanei și asupra propriei persoane. Reflecțiile sale infinite capătă forma unui lung șir de presupuneri și de interogații chinuitoare al căror răspuns se lasă mereu așteptat. „Eul care povestește îl judecă pe eul care a trăit și a gândit într-un anume fel.; eul povestirii dublează așadar eul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
panică de prea mulți oameni la un loc”. Din cuprinsul operei se pot desprinde câteva „teme” cu caracter mai general, dar care sunt exploatate de scriitor în latura lor particulară. Astfel, tema imposibilității de a afla adevărul prin relativizarea lui infinită este o consecință directă a „disecțiilor” teoretice pentru descifrarea eternului feminin care rămâne însă impenetrabil, spre disperarea analistului. Ioana este, în mare parte, un alter ego al lui Sandu, la fel cum acesta din urmă se vrea a fi un
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Sandu rămâne, până la urmă, un imatur captiv al unei adolescențe prelungite pentru care amestecul trecutului cu prezentul devine o sursă nebănuită de poeticitate. Arhitectura romanului este una circulară, în care fragmentele analitice vizând mereu alte nuanțe, dau impresia unei repetări infinite. Senzația de mișcare într-un fel de cerc vicios îl copleșește pe protagonist și ea vine din perpetuarea la infinit a tensiunii, din faptul că nu se întrezărește nici măcar o vagă speranță de conciliere: „Mereu aceeași concluzie, că tot ce
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
rămânând sprijin și sfătuitor, prietenă și călăuză, model de corectitudine, de sinceritate și de altruism. Grigore Vieru afirma în „Mișcarea în infinit”: „Mama este începutul tuturor începuturilor”. Cea care dă viață reprezintă o axis mundi pentru fiecare om, o coloană infinită de dragoste, care îi descoperă omului legătura dintre cer și pământ. Și această apropiere de divinitate nu ar trebui să ne sperie, nu este vorba despre o profanare, deoarece „mama este numele lui Dumnezeu pe buzele și în inimile copiilor
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
intervin pentru a crea condițiile unei crize, determinând apariția situațiilor speculative. O anticipare are la bază un decalaj cumulativ Între prețurile observate și prețurile de echilibru (greu de estimat). Bunurile care fac obiectul decalajelor cumulative au un orizont de existență infinit sau nu sunt caracterizate de nici o condiție terminală. Această cerință este Îndeplinită de numeroase active financiare, devize, bunuri imobiliare, terenuri, opere de artă etc. Comportamentul de turmă al agenților Încurajează speculația, scumpirea nefondată pe criterii economice, decalând excesiv de mult, Într-
Criza economico-financiară internațională și formele ei de manifestare la nivel global, național și regional. In: IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
în cadrul unității "text". Determinările descendente, pe care situațiile de interacțiune în spații, limbi și genuri precise le impun enunțurilor, reprezintă obiectul de studiu propriu analizei discursului. Sub impactul nevoilor de exprimare și al necesităților de interacțiune comunicativă, enunțurile iau forme infinite în interiorul cărora genurile discursive intervin ca factori determinanți. Fiecare gen discursiv devine o componentă a interacțiunii lingvistice, care se desfășoară într-un anumit cadru social. În prezent, lingvistica de corpus oferă mijloace teoretice și tehnice de studiere a spațiilor textului
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
descrie perigrafia textului ca pe "o zonă intermediară între text și ceea ce este în afara lui" (1979, p. 328), zonă pe care o protejează, o apără, o împiedică să se reverse și să se răspîndească. Creată pentru a cuprinde mobilitatea textuală infinită din secolul al XVI-lea, perigrafia stabilește un cadru, o închidere; după cum remarcă L. Mailhot (1985), ea reglementează proprietatea literară. Cartea clasică, compactă, închisă în sine, este o lucrare cu intrări limitate: numele autorului și al editorului, colecția, titlul, dedicația
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
analiză a tragicului din perspectiva multiplelor sale metamorfoze. În ciuda formelor diferite de manifestare, tragicul este însoțitorul permanent al finței umane. El este aventura insolită a omului în marele ceas al întâlnirii cu sine. Tragicul stă sub semnul inefabilului, al unei infinite proiecții spre un spațiu indeterminat. Această continuă deschidere duce la imposibilitatea închiderii sale în "carcera conceptului": "Producție sălbatică a spiritului chiar atunci când secole de clasicism l-au versificat, l-au împodobit tragicul nu este domesticit și nimic nu-i garantează
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
produce o confruntare violentă în jurul problemei universitare. Sînt observații necesare, fără îndoială, pe care istoricul trebuie să le abordeze cu atenție. Sînt observații cărora însă trebuie să li se acorde o valoare interpretativă strict limitată. Că în planul secund al infinitelor forme de discurs pe tema Complotului discurs multiform, care renaște mereu, care este mereu în actualitate se pot discerne anumite speculații manipulatorii, e un lucru care nu poate fi neglijat. Dar, evident, ar fi extrem de riscant să concluzionăm că discursul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mai mult din oportunitate pentru un oarecare spirit de descentralizare. În realitate, ca și exaltarea sistemului și desconsiderarea lui trebuie, în definitiv, interpretat tot ca o prejudecat. Cci nimeni nu poate pretinde viziunii sistematice s integreze și s lichideze astfel infinita și mereu productiva diversitate a lumii, ori fie și a unui singur domeniu al ei, ci numai s surprind legea lor de structurare și de funcționare, adic principiul general-explicativ. DIALECTICA DATULUI ȘI AL CONSTUITULUI DIALOG AL OMULUI CU NATURA Tentativa
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
din suferinț, (de la Hristos la Sfântul Francisc sfințenia fiind o beatitudine fericit a oamenilor care sufr, Ralea observ c La unele suflete vulgare durerea poate produce dor de rzbunare, invidie ori acreal, în vreme ce la altele senintate, blândețe crescut și tendinț infinit ctre buntate. Morala vitalist a lui J.M. Guyau, ca și morala simpatiei sau aceea a plcerii, face abstracție de orice fel de datorie, fapta moral nefiind determinat de impulsuri altruiste și nici de atracția eudemonist, ea fiind o expresie a
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
este totuși o știință limitată la un număr finit de adevăruri (E. Wigner vorbește de 1000 de concluzii) obținute pe cale deductivă dintr-un număr restrâns de adevăruri elementare (axiome) este capabilă să explice și să facă predicții asupra unui univers infinit, ordonat el însuși după un număr finit de principii și legi cuantificabile prin relații și concepte matematice. Am putea să ne întrebăm, cum o făcea Henri Poincaré, de ce matematica fundamentată logic pe adevăruri triviale nu se reduce la o uriașă
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
trebuie pe baza teoriei "reale", că izolatorii prezintă o rezistență specifică la electricitate ce poate fi de 1026 ori mai mare decât cea a metalelor. De fapt, nu există nicio dovadă experimentală care să ne arate că rezistența nu este infinită în condițiile în care teoria electronului liber ne-ar determina să ne așteptăm la o rezistență infinită. Cu alte cuvinte, suntem convinși că teoria electronului liber este o aproximare nefinisată care trebuie înlocuită, în descrierea tuturor fenomenelor privind solidele, de
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
1026 ori mai mare decât cea a metalelor. De fapt, nu există nicio dovadă experimentală care să ne arate că rezistența nu este infinită în condițiile în care teoria electronului liber ne-ar determina să ne așteptăm la o rezistență infinită. Cu alte cuvinte, suntem convinși că teoria electronului liber este o aproximare nefinisată care trebuie înlocuită, în descrierea tuturor fenomenelor privind solidele, de o imagine mult mai precisă. Din perspectiva noastră, situația prezentată de teoria electronului liber este iritantă, dar
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
butoaielor, cu alte cuvinte, în limbajul perioadei următoare, un tratat despre calculul integral. Și mai puțini își dau seama de rolul lui Galileo și al elevilor săi în dezvoltarea timpurie a calculului, sau de contribuția lui Kepler la studiul proceselor infinite. Matematica și fizica secolului al XVII-lea erau două forme distincte, dar conexe ale cunoașterii obiective, așa cum fuseseră și pentru Arhimede cu 2000 de ani mai devreme. De fapt, cineva ar putea chiar îndrăzni să spună că, cel puțin pentru
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]