10,350 matches
-
lacrimi, una în numele Tatălui, una în numele Fiului, una în numele Sfântului Duh. Amin! Fiasco Azi începusem să scriu un articol spumos și plin de miez, la care pentru prima dată i-am pus și subtitlu. Scrisesem acolo într-un moment de inspirație divină un subtitlu, care de fapt se dorea să fie chintesența acestui articol minunat. Se numea „Colții morarului versus Ochiul soacrei.” Interesant, nu-i așa? Dar chestia asta, a stârnit imediat întrebările celor din jur. De ce neapărat Colții morarului, cine
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ajuns președinte de țară, iar de savanți nu mai avem nevoie, deoarece avem unul, care acum nu numai că are pretenția că ține locul la toți cei din învățământ, dar le și taie salariile la toți, în clipele lui de inspirație divin-băsesciană. Dacă nu-l cunoașteți, să vi-l prezint, că altfel nici nu ați ști ce pierdeți. Este vorba de Daniel P. Funeriu, un tip care nu a lucrat niciodată în România. Dar fiindcă ai noștri conducători ca brazii tăiați
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și uite ce tâmpenii monumentale au mai făcut fără să mă consulte și pe mine. Tunetele și fulgerele, s-au abătut în primul rând asupra firavei noastre poliții, care a ajuns de râsul curcilor în privința eficienței. Dar de când au avut inspirația, de a spune adevărul pe nume despre iubitul nostru președinte, invitându-l să iasă la discuție, folosind cuvinte mobilizatoare de genul „Ieși afară, javră ordinară”, se pare că susnumita javră, supărată că s-a folosit cuvântul, „ordinară”, în loc de „extraordinară”, a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
SIMULTAN Ne cronometråm respirațiile inspirațiile mai ales așteptând nesfârșirea så ne invite la valsul solemn O îmbråțișare simultanå în sine O chemare și un råspuns Eu Și lumina
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1625]
-
intimitatea surorii mele. Ea Îmi făcuse de multe ori același lucru și, În plus, oricum mi-ar fi spus Într-un final. Am mai Încercat alte trei coduri, toate greșite, și deja mă pregăteam să renunț. Apoi, lovită brusc de inspirație, am tastat un nume simplu care cu siguranță nu avea să dea greș: Adi. Am Început să râd singură, ca o isterică, când mi au apărut pe ecran vreo treizeci de mesaje primite, toate de la un singur număr. Am deschis
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
stat cuminte și liniștită, foarte atentă să nu-l trezesc pe Luke. Chiar foarte atentă. Odată cu lumina zilei, îmi veniseră mințile la cap și eram oripilată. Nu numai că mă culcasem cu unul din Bărbații Adevărați, dar nici măcar n-avusesem inspirația să mă trezesc peste noapte, să mă îmbrac pe întuneric și să mă furișez în vârful picioarelor din cameră, lăsând în urmă bărbatul adormit, perechea de cercei pe care o purtasem seara trecută și vreo chestie jenantă, ca, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încăpățânată și mai necruțătoare femeie din industria cărților. Deseori, atunci când îi auzeau numele, oamenii dădeau ochii peste cap. Grant avea propria ei divizie, afiliată la Mather-Hollinger, o altă editură de proporții, și-și construise numele și averea producând blockbustere de inspirație tabloidă și tot felul de alte produse de joasă speță, publicând inclusiv autori precum o regină porno minoră, Mindi Murray, un criminal în serie oripilant, care terorizase Chicago timp de un an, și o listă întreagă specialiști cu gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mea. Harry! Mama l-a îmbrățișat strâns. — Arăți grozav! — și tu la fel, Trish! și se pare că ai muncit din greu, a zis Harry, arătând către picăturile de vopsea de pe blugii mamei. — Azi dimineață m-am trezit plină de inspirație, i-a zâmbit mama. Iar tu trebuie să fii Luke! Sunt așa de încântată să te cunosc. Claire mi-a trimis manuscrisul tău, acum câteva săptămâni și l-am devorat. Ai un talent incredibil. — Ei, mulțumesc, i-a răspuns Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Insula de coral. Ar fi rațional să presupunem că și atunci ar fi fost împins către remediul disperat al uciderii propriei sale soții? Nu. Nu, nu, nu, de o sută de ori nu! Cartea domnului Ballantyne i-ar fi oferit inspirația, autodisciplina, optimismul și credința în puterea omului de a se salva din cele mai disperate situații prin propria sa inventivitate...“ Poate că n-ar fi o ideea extraordinar de bună să-și continue pledoaria pe această direcție de argumentație. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spânzur cu lanțul de la W.C. — Să văd dacă nu-ți învinețești singur carnea, zise brutal polițistul. Wilt se așeză. Să-ți învinețești carnea. Ce mai expresie și asta! îi amintea de anul I Carne. I Carne? întâi Carne? Momentul de inspirație venise. Wilt se ridică și trase apa. întâi Carne avea să-i țină ocupați multă-multă vreme. Tânărul reveni în încăperea vopsită într-un verde pal, în care bâzâia neonul. Flint îl aștepta. Acu’ ai de gând să vorbești? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
niște eșecuri. Era de așteptat, dar mai periculoase pentru galerie s-au dovedit trădările celor șase sau șapte artiști plastici adevărați pe care Harry i-a descoperit pe parcurs. Oferea prima șansă în viață unui puștan, îi promova creația cu inspirația și panașul obișnuit, îi organiza o piață, începea să obțină și un profit confortabil și pe urmă, după două sau trei expoziții, artistul cu pricina fugea la o galerie din New York. Aceasta era problema amplasării la Chicago, iar Harry înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dacă îmi amintesc bine, cred că am reușit chiar să-i zâmbesc. Să nu mori, iubitule, mi-a spus ea. Te rog, Nathan, să nu mori. Pe urmă ușile s-au închis și, o clipă mai târziu, m-am dus. Inspirație N-am murit. După cum avea să se dovedească, nici măcar nu făcusem infarct. Cauza suferinței mele fusese o infecție a esofagului, dar în momentul acela nu se știa și, tot restul nopții plus cea mai mare parte a zilei următoare, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
uneltele de grădinărit abandonate acolo. În orice caz, e grozav să am și eu o dată casa doar pentru mine. Mă așez la computer, pregătită să scriu. Mă simt ca o femeie de afaceri. Deschid calculatorul și aștept să-mi vină inspirația. Și aștept... și aștept... Apoi mă ridic. Am nevoie de o cafea neagră, tare. Acum. Până la urmă, nici un scriitor serios nu poate munci fără cafea. Unde mi-o fi fost mintea? Așteptând să fiarbă apa din ibric, mă așez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mă întorc, o să fiu altă persoană: mai slabă și un pic mai bronzată, în funcție de vreme... Doamne, cred că o să las deocamdată baltă scenariul. M-am plictisit de moarte tot scriind la el. Cred că trebuie să aștept să mă lovească inspirația și cu siguranță asta n-o să se întâmple acum. A rămas să mă întâlnesc cu Debbie, să bem ceva mai târziu. Nu pot să spun că mor de nerăbdare. Credeți că ar trebui să-i spun despre Donald? Adică, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sertar și arunc la Întâmplare hârtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întâlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirându-se În oglinjoara de mână. Știi, o groază de oameni sunt de părere că el a schimbat, de unul singur, fața marketingului mondial. Îi cad ochii asupra mea. Ai o bluză nouă, Emma ? De unde e ? — Ăă, de la French
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
picnic, și la tata, care desface cele două scaune pliante. Nu pot să mă așez la un picnic În familie, În timp ce Jack mă așteaptă să facem sex. Trebuie neapărat să fac ceva, repede. Gândește-te. — Îhm... chestia e, zic cu inspirație subită, că nu cred că pot să rămân cu voi. Am o groază de treabă de făcut. — Nu-mi spune că nu poți să-ți iei liber măcar o jumătate de oră, spune tata. — Emma e sufletul companiei ! spune Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
atent. Chiar așa ? — Da, da. Se apleacă În față, confidențial. Și când zic șeful cel mare, zic chiar șeful cel mare. — Șeful cel mare, repetă Jack. Sunt impresionat. — Jack, poate pune Kerry o vorbă bună pentru tine ! exclamă mama, cu inspirație subită. Nu e nici o problemă pentru tine, nu, Kerry, draga mea ? Mai am un pic și izbucnesc Într-un râs nebun. Adică aș face asta, dacă situația nu ar fi atât de total și de incredibil de strigătoare la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Șșș ! zice altcineva. — Firește că a fost foarte greu după moartea lui Pete, tocmai spune Jack. A fost greu pentru toată lumea. Dar, de curând... Face o pauză. De curând, viața mea s-a schimbat radical și am găsit din nou inspirația. Și mă bucur iar de viață. Mă trece un mic fior de Încântare. La mine se referă. Categoric. I-am schimbat radical viața ! Chestia asta e chiar mai romantică decât aia cu „am fost absorbit“. — V-ați lansat deja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îi plac. Știu ce mănâncă, știu ce bea. Știu ce-și dorește de la viață. Poartă patruzeci și patru, dar și-ar dori să aibă patruzeci și doi. E o fată care... Își Întinde larg brațele lateral, de parcă ar căuta o inspirație subită. La micul dejun mănâncă Cheerios și Îi place să-și Înmoaie ciocolata Flake În cappuccino. Mă uit surprinsă spre mâna mea, În care am un Flake. Tocmai voiam să-l Înmoi În cafea. Și... azi-dimineață am mâncat Cheerios. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În dimineața plecării nici nu ieșise în geam să mă petreacă după obicei, m-a condus numai Figaro, cu ochii ei exoftalmici, care nu sunt sigur că mă văd, implantați pe capul piramidal. (Figaro, pe care într-o clipă de inspirație o botezasem Bismarck, din cauza mustăților impozante pe care le arăta, venită de afară, din vagabondajele ei nocturne pe acoperișuri. Se uita la mine fix provocator, cu o conformație a botului și a mustăților care m-a speriat, mai ales după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
compartiment comentarii docte despre agricultură, o pădurice de corni cuprinsă de pojar, o casă cu ghirlande din frunze de tutun, iar pe ultima linie a orizontului - coaste de deal învinețite de hectare de vie... Fuga mea de acasă în căutarea inspirației îi pare lui Tanger firească, după ce a lămurit treaba cu fata, cu femeia. Nici eu n-aș putea să trăiesc altfel, mă vezi că mă mai cert cu pitica asta, mai fug pe la curve, degeaba, tot ea o să-mi mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe mama din telenovela ei: Ce aprindeți, dragă, atâtea lumini, doar nu suntem nababi!) După unsprezece noaptea, pe când mă bucuram de foșnetul curat al albiturilor de pat în camera mea, cu hârtiile la capul patului pentru când mi-o veni inspirația de noapte, la ora aia mă sună Ilie să mă anunțe că Zina a fugit cu artiștii. Ți-am spus că mie după stingere telefoanele nu-mi mai puteau anunța decât tragedii, băgam deci capu-n nisip ca struțul. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din mijloc, că începea imediat să-mi curgă nasul, ca dintr-o Fontana di Trevi, dar mult mai prozaică. Jumătate din zi trecea în reproșuri că am dormit ca o vită, fără a mai găsi la orele mici din noapte inspirația din zilele bune. Răceala, dacă n-ai observat, se răsfrânge cu un fel de cruzime asupra psihicului nostru. În bucătăria rece de dimineață, pachetul de Viceroy roșii, de care nu m-am mai atins de câteva zile, își îngroașă placid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lebede... Dincolo de partea ei prozaică, de corpurile străine care-mi circulă liber pe faringe, provocându-mi o greață nervoasă, gripa îmi dădea, după stingerea tuturor luminilor din casă, în fine, și a televizorului lăsat până după miezul nopții, clipe de inspirație din care la lumina zilei ar fi rămas durerea argheziană cu parfum mistic, că tot mai frumos este ceea ce nu se poate scrie. (Max B. ajunsese un nume de referință al romanului românesc din perioada lui bună, prin două romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
n-am surprins-o niciodată asupra lor, totdeauna la întâlnirea cu mine avea o carte în mână. Nu mă mai puteam întoarce nici la Consul, vechea mașină mecanică, care mai risca și să trezească vecinii cu rafalele ei noaptea, când inspirația venea nestăpânită. Scrisul la mașină includea mai ales travaliul steril, ridiculizat în filmele americane, cu scriitori-ziariști, care așterneau fălos pe-o filă albă un titlu ori în cel mai bun caz o propoziție simplă de început al unei opere ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]