5,195 matches
-
noi în 1849, capitala Valahiei este un oraș al contrastelor: „Viața orientală, care se duce, și cea europeană, care îi ia locul, se ating între ele la tot pasul, succedându-se ca într-o panoramă.“ O lume saturată de contraste izbește și privirile lui Ferdinand Lassalle, care vizitează Bucureștii în 1857: „«Contrastul», iată o vorbă folosită foarte des, fără ca lumea să o înțeleagă, și care astfel devine cu totul banală. Ce e însă în adevăr un contrast îți dai seama abia
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și trebuie să mergem cu veacul“ (C. Negruzzi, Scrisoarea VIII). Fantezia scriitorilor nu s-a cheltuit prea mult spre a născoci aceste dialoguri; cu unele deosebiri de nuanță, dar hrănite din izvoare identice, ele se purtau în fiecare casă. Ceea ce izbește pe străin la Iași și la București, nota Saint-Marc Girardin în 1836, este amestecul și diversitatea costumelor. Dintre bărbați, unii conservă veșmântul vechi, alții poartă haine europene. Cele două ținute se întâlnesc în aceeași familie: tatăl îmbrăcat tradițional, fiul - după
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
vorbește și alta fumează. Vasilescu va demonstra că idealismele și vizionarismele utopiste ale celor mai buni tovarăși trec prin filtrul economiei reale, unde abilitățile dobândite în societatea capitalistă sunt extrem de utile și bunele intenții ale tovarășilor devotați, precum Filipache, se izbesc adeseori chiar de noul sistem al economiei centralizate și dirijate, care limitează inițiativa. Tipul de viață burgheză este continuat de acestă pseudoburghezie care ia naștere acum pe cheltuiala clasei muncitoare. Dragostea și revoluția: glasul iubirii și glasul Partidului Romanul își
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
au fost găsite într-o mare parte a Europei Occidentale și Centrale și în Rusia până la Don. Dar arta parietală se limitează la Spania, Franța și Italia de Sud (cu excepția unei grote pictate în Ural, descoperită în 1961). Ceea ce ne izbește de la început este "extraordinara unitate a conținutului artistic: sensul aparent al imaginilor nu pare să fi variat de la ~ 30000 până la ~ 9000 î. Hr. Și rămâne același în Asturii și pe Don"20. După Leroi-Gourhan, e vorba de difuziunea prin contact a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
soluții satisfăcătoare. Excavarea celor două orașe-societăți, Harappa și Mohenjo-Daro, a scos la lumină o civilizație urbană destul de avansată, mercantilă și "teocratică" totodată. Cronologia este încă controversată, dar pare sigur că civilizația Indusului era desăvârșit dezvoltată către ~ 2500. Ceea ce i-a izbit pe autorii primelor săpături este uniformitatea și încremenirea acestei civilizații. Nici o schimbare, nici o inovație n-au putut fi remarcate în mileniul de istorie al civilizației harappiene. Cele două orașe-cetăți erau probabil capitalele "Imperiului". Uniformitatea și continuitatea culturală nu se pot
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Megaliți, temple, centre ceremoniale O alta, pe muntele Diete 42, era celebră pentru că ocrotise pe Zeus copil; de acolo ar fi venit pe lume viitorul Stăpân al Olympului, și strigătele noului-născut erau astupate de zgomotul produs de cureții care își izbeau scuturile. Dansul înarmat al cureților constituia probabil o ceremonie inițiatică, celebrată de confreriile de tineri (cf. § 83). Căci unele peșteri serveau acestor confrerii pentru riturile lor secrete; de exemplu, grota de pe Ida, unde se reuneau Dactilii, personificare mitologică a unei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
119, zeul sau extaziatul care băuse băutura sfântă? "Cele cinci seminții (umane) nu mi s-au părut demne de vreo atenție - nu băusem oare soma?"' Personajul își enumera faptele: "Am stăpânit cu statura mea Cerul, am dominat largul pământ. Voi izbi acest pământ cu lovituri teribile. Am proiectat o aripă a mea pe cer, cealaltă aici în lumea aceasta. Sunt mare, sunt mare, m-am înălțat până la nori - nu am băut eu oare soma?" (traducerea lui Renou)43. 41 Epitetul sau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
citat de Plutarh și păstrat de Stobaios, în care încercările sufletului, imediat după moarte, sunt comparate cu confruntările celui inițiat în Marile Mistere: la început, acesta rătăcește în întuneric și suferă tot felul de terori și spaime: apoi, brusc, este izbit de o lumină miraculoasă și descoperă locuri și pajiști pure, aude voci și zărește dansuri. Mystul, cu o cunună pe creștet, se alătură "oamenilor sfinți și puri"; îi contemplă pe neinițiații, îngrămădiți în noroi și în ceață, rămași în mizeria
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a sacrificiilor (yasna) săvârșite de către preoți. De la epoca de piatră la Misterele din Elemis dar ea va avea un mare viitor în speculația iraniană: cea dintre spiritual și material, între gândire și "lumea de oase" (cf. Y., 28: 2). Ești izbit de caracterul spiritual, întrucâtva "filosofic", al religiei lui Zarathustra 18. Transformarea celor mai importante divinități ariene în Amesa Spenta (Sfinții Binevoitori), care constituie escorta lui Ahură Măzdă, și faptul că fiecare din aceste Entități conține o valoare abstractă (Ordinea, Puterea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fi cunoscută și exprimată e cea interioară, în comparație cu aceasta lumea exterioară devine una a ficțiunii, în care impresiile nu reușesc să capete consistența certitudinii. Se preferă concretizarea imaginii prin trimitere la cotidian, la realitatea imediată. "De țărm fosforul mării se izbea/ plesnind ca niște palme de copil/ pe apa dintr-un bazin cu heruvimi de ghips/ să prindă un pește roșu mort inutil". E o alăturare de imagini, inedit și banal, sublim și grotesc, într-un straniu puzzle al vieții și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
rar la autorii vechi, neobișnuiți să privească în interiorul ființei lor. Drumul lui în poezia romînească începe de la Ion Heliade Rădulescu, care-l folosește în traducerea „Imnului la durere” de A. de Lamartine („înc o dată, o, durere, de afli loc, mai izbește!/ Inima mea sîngerîndă te urăște...-ți mulțumește,// Putere ce nu mai știe a plînge sau a ierta!/ Ochi-mi n-au, nu mai au încă lacrămă de a-ți vărsa./ Ci poate se află-n mine vro mai sonoră fioare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost de acord să plătească pentru aceasta, dar atunci când trupul umflat al regelui a fost pus într-un sicriu din piatră care s-a dovedit a fi prea mic, "intestinele umflate s-au rupt și o miasmă de nesuportat a izbit pe cei ce se aflau acolo", miasmă care nu a putut fi acoperită de nici o cantitate de tămâie. "Astfel, preoții s-au grăbit să termine ritualurile funerare și s-au întors imediat tremurând la casele lor" (107). Pentru Vitalis, moartea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fixați pe un mocasin de apă uriaș ce lenevea pe o rădăcină de chiparos - pe un genunchi, cum îi spun oamenii mlaștinilor - ce ieșea din apă înălțându-se cam până în dreptul capului D-nei plantelor. Prora bărcii, unde stătea ea, se izbise de genunchi și se oprise, din fericire fără să îl scuture (12-13). Unul din neajunsurile unei serii "corporatiste" sau "instituționalizate" este faptul că scriitorii nu se ridicau întotdeauna la nivelul sarcinii. Deși Matschat a reușit să descrie viața plantelor într-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tema eșecului și a reușitei. Istoria schimbărilor de situație produce, cum se cunoaște, arhetipul balzacian de ascensiune și decădere (Grandeur et misères des courtisanes), simbol al unei societăți deschise ambițiilor, dar fără indulgente față de erori. Validitatea codurilor de politețe se izbește de frontierele sociale. Faptul care marchează perioadă 1715-1870 este definită de Robert Muchembled că lărgire progresivă a sferei politeții în mediile urbane, "paradoxul este că valorile aristocratice provenite din eticheta Curții sunt pe punctul de a se difuza peste tot
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mare întâmpinată în definirea fenotipului patogenetic al diabetului zaharat într-un caz anume, care este mai curând un sindrom decât o boală, în sensul tradițional al termenilor. În multe cazuri, încercările de încadrare corectă într-o formă anume se vor izbi de absența unor argumente fiziopatologice concrete. 6.1. Fenotipul T1DM cu variantele lui patogenice Acest fenotip, aflat ca frecvență în România pe locul trei (Tabelul 1), este, totuși, cel mai complex și, într-un fel, cel mai spectaculos fenotip. Impactul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
îl întărâtă. Nu în ultimul rând, l-am văzut în ultimele luni pe domnul Simirad în conflict cu toată lumea, ignorând imprudent principiul de a nu te război pe mai multe fronturi în același timp, ba chiar, lucru trist și reprobabil, izbind neatent, de-a valma, și în dușmani, dar și în prieteni loiali, pe care riscă să-i piardă pentru totdeauna dacă nu va avea chibzuința să îndrepte, cu tact, răul făcut din nebăgare de seamă. Pe scurt, așa se explică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Basarabia (folosind, desigur, termenul împământenit de propaganda rusă). Dar nu subtilitățile psihanalitice ale acestui comportament și nici chipul votantului indescriptibilului demagog, arhitect mincinos de autostrăzi suspendate, ne interesează aici, ci altceva. Dezbaterea, academică și civică, a identității moldovenești s-a izbit, întotdeauna, de câteva praguri de cenzură foarte puternice. În primul rând, a fost strategia politică a Uniunii Sovietice, continuată apoi de Rusia lui Putin, de inventare a unei presupuse limbi și culturi moldovenești în încercarea de a eradica, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
corola de minuni a lumii” este o excepțională izbândă lirică a lui Lucian Blaga. Se pare că ea a luminat drumul creației sale, egal pe Întreaga lui traiectorie. „Atâta liniște-i În jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună...” Lucian BLAGA LUCIAN BLAGA - „GORUNUL” „În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum bate ca o inimă un clopot și-n zvonuri dulci Îmi pare că stropi de liniște Îmi curg prin vine, nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ea Începe odată cu nașterea și sfârșește iremediabil cu moartea. Atributul fundamental al morții este liniștea pe care omul Începe s-o Încorporeze organic În ființa sa de la Începuturi. „Atâta liniște-i În jur, de-mi pare că aud Cum se izbesc de geamuri razele de lună...” Ea vine din depărtări Încărcate de mister și are o manifestare inefabilă. Poetul nu se Înspăimântă de această pătrundere a liniștii, nu se zbate și nu se zbuciumă, pentru că ar fi zadarnic. O așteptare În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
față („galben și frumos”) și Într-un ritual de adâncă intensitate patriotică, moare simplu ca dintr-o răceală, nu Înaine de a cere să se taie În piatră cronica unei bătălii: „Iară În iunie 19, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-am izbit cu păgânii la Oiești” ca semn al lungului șir de lupte prin care un popor șia păstrat neștirbită dorința de libertate. 4. Personajele: Piesa are multe personaje, unele individualizate, altele, simple apariții simbolice. La polii conflictului se află Vlad Țepeș
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este mai finlandez decât suedez sau invers. Poate că nici nu are mare importanță pentru el"565. Prima întrebare s-a oprit asupra diferențelor dintre lumea nordică și cea românească, iar răspunsul este oarecum surprinzător: "De fapt, pe mine mă izbesc mai mult asemănările"566. El susține că nu există discrepanțe mari între români și finlandezi, ci doar acele diferențe inevitabile care țin de specificul fiecărei țări. Ralf Andtbacka creionează câteva considerații asupra limbajului poetic finlandez care, susține el, s-a
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
de sine stătătoare și imuabilă. Orice ar face personajele, ea există undeva dincolo. Șănțulețele sunt gata formate. Nu mai are deci rost să spun că drama bărbatului sedus de o himeră văzută la semafor nu trece ecranul și nu te izbește în plex sau nu te atacă insidios, făcându-te, la ieșirea din sală, să te gândești la propriile tale infidelități imaginare. Banderas poate Cel de-al doilea film al lui Antonio Banderas în calitate de regizor, El Camino de los ingleses (tradus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Elevii de serviciu, la începutul fiecărei ore, trebuiau să aștepte profesorul în fața catedrei ca să-i spună absenții, și cum stăteam noi doi acolo, după ce-a sunat de ora a doua, așteptând să vină profu’ de mate, deodată m-a izbit un miros dulceag, ca de floare, dar nu chiar, la început nu mi-am dat seama de unde vine, dar apoi, uitându-mă la Iza, am văzut că tocmai își aranjează fusta, vârându-și cămașa albă de pionier pe sub cordon, i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
trimis o bucată de piele cu un smoc de păr, pe care desenase inimioare. Dar cel mai mișto a fost când am primit o inimă de oaie. Tocmai stăteam la masă când a ajuns pachetul de la ea. Mirosul m-a izbit imediat și am vomitat tot, dar sunt extrem de flatat că cineva și-a dedicat timpul făcând toate aceste lucruri pentru mine.“ Pentru că în lumea lui Dave Correia, lumina nu se aprinde niciodată, urșii de pluș sunt orbi, păpușile au venele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
versului pus în carte, deși întâlnim un impersonal, ca în Sunt peșteri: Tu nu uita că sunt în tine peșteri... Un pas, o șoaptă, numai un suspin, Sporesc acolo-n mii și mii de creșteri, Se-ngroașă-n hăuri, se izbesc și vin Să zguduie pereții arși de lavă. Și tainița se umple de tumult, Ca cerurile, sus, când tună-n slavă... Și crește larma surdă tot mai mult, De parcă sparge urletul tavanul : Cutremur lung iscat dintr-un oftat... Amintindu-și
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]