24,388 matches
-
nr. 1812 din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trei fulgi, născuți din trei surori, Purtați de vânt pe cer, sub nori, Valsând spre noi se hârjonesc Și devenirea-și povestesc: - Eu, spune primul, sunt odor, Născut din spumă de izvor De răcoroasa Primăvară! Purtat de adieri de seară, M-am ridicat și-am revenit Trei anotimpuri, și-mplinit Ca picur-lacrimă pe cer, Am fost schimbat în fulg de ger! - Dar tu? Eu sunt odor din Vară, Când cerul, câmpul de secară
TREI FULGI NĂSCUŢI DIN TREI SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366355_a_367684]
-
se termine ultimul cântec al lebedei din golful în care mi-am aruncat și pantoful, ultimul... PÂNZE Pânze-nverzite de ferigi, de grâu înfrățit abia încolțit, pânze înalte de munți străbătuți, umeziți în șuvițe - bobițe legate de rouă curg în izvoare vesele vârtejite, pânze albastre brândușe apar pe sub poale de stejari seculari, pânze ca spicele galbene vălurite și pânze cireșe cercei deodat' se deșiră, se desfac, putrezind sub noi pânze, cele vorbite, auzite. Conjurații, conspirații, scenarii de thrillere adulmecă, mușcă și
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
Pregusta cele viitoare”. Asumarea Adevărului sfințitor al Bisericii presupune o înnoire radicală a vieții, o prefacere a minții și a simțirii. Adevărul nu se reduce la litera Evangheliei sau a învățăturii de credință; el are o dimensiune profund existențială, devenind izvor de viață autentică. Adevărul Bisericii asumat ca mod de viață exersat concret transfigurează persoana. În persoana purtătoare de Adevăr strălucește puterea Duhului. Sfântul Vasile cel Mare, optând pentru adevărul Bisericii, căuta cu asiduitate persoana care s-a exersat pe Calea
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
visat Manole sfântul, Când sărea să-și taie cale Că-i va fi pe veci mormântul, O fântână -acolo-n vale. Și-au căzut și au murit, Doar Manole și-a luat zborul, Și-a căzut în infinit, Din mormânt, țâșnind izvorul. Referință Bibliografică: legendă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2339, Anul VII, 27 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
LEGENDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366438_a_367767]
-
în fiecare an, la 1 septembrie, când coborau oile de la munte, dădeau și cea mai mare cantitate din ea pe cap de oaie plecătoare; în plus, oile erau bine îngrijite, pășunile din Galbena și Vemeșoaia fiind cele mai bune, cu izvoare la tot pasul, iar lor li se prăpădeau cele mai puține oi din cauza vremii rele sau a atacurilor urșilor ori lupilor, fiindcă nu erau lacomi și întotdeauna angajau ajutoare suficiente și se îngrijeau să aibă câini bărbați. După moartea bătrânului
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
să dispară, o mașină l-a făcut mototol, trecând peste el, din fericire nu și cu roțile. Era cu Hobzoaica, veneau de Pe Pod, de la un loc al ei pe care-l punea cu cartofi și legume, câinele traversase drumul la izvorul lui Chivulescu să bea apă și când a ieșit din nou în drum, un camion venind cu viteză dinspre Câineni, l-a luat în plin, bietul de el era, așa cum am spus, surd și orb... După ce a ieșit de sub mașină
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
Imperiu, un nou Sinod a convocat ; Unde Preoți și Episcopi și cu Patriarhu-n frunte Au re-studiat Scriptura, stabilind câteva puncte : În Casa lui DUMNEZEU din toată Împărăția, Icoana este de cinste și-a triumfat Ortodoxia ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R. Referință Bibliografică: Sf.Teodora Împărăteasa / Paulian Buicescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1503, Anul V, 11 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Paulian Buicescu : Toate Drepturile Rezervate
SF.TEODORA ÎMPĂRĂTEASA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366454_a_367783]
-
apare descătușată de orice determinații individuale, e înălțată până la treapta identificării, în esență, cu însăși Divinitatea: “Aud cum urcă în mine o doină. / Vreau să prind trilul silabei rănite/și devin o rană, un cântec spre cer. Și rog înaltele izvoare safire/să păzească liniștea sufletului/însetat de iubire. // Te bucură de roua iubirii divine, /lăsată sub bolta de inimi senine!” (“Iubirea, dar divin”). Îți vin în minte superbele versuri ale lui Labiș, din “Primele iubiri”: “Azi sunt îndrăgostit. /E-un
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
însetat de iubire. // Te bucură de roua iubirii divine, /lăsată sub bolta de inimi senine!” (“Iubirea, dar divin”). Îți vin în minte superbele versuri ale lui Labiș, din “Primele iubiri”: “Azi sunt îndrăgostit. /E-un curcubeu/ Deasupra lumii sufletului meu. / Izvoarele s-au luminat și sună/Oglinzile ritmându-și-le-n dans”. Remarcabilă e și tehnica reliefării unui contrast semnificativ; chip de-a spune că percepția asupra lumii exterioare se modifică, în funcție de stările noastre subiective: “pârtie de brazi, /verdele suind voios/vârfuri amare.” (“Munții
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
cei mai primii... Eminescu este mintea Cu obârșie divină, Îngerul ce prin cuvinte-a Dat luminii-n veci lumină. Eminescu este harul Dumnezeilor de-o limbă, Alinând doina-n amarul Stihului ce o înnimbă. Eminescu este fluviul Ce însumă vechi izvoare Adâncite în deluviul De cazanii milenare. Eminescu este steaua Unui neam ce naște neamuri, Ce abia își duce greaua Cruce de haram în hamuri. Eminescu este stirpea De sorginte românească, Rădăcină dintr-un fir pe-a Noastră fire eminească. Eminescu
EMINESCU ESTE... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366491_a_367820]
-
la păcat. Cu toate acestea, idealul expunerii nudului nu este mișcarea, ci starea de repaus în care femeia apare de obicei tolănită fie în natură, pe iarbă, fie pe un pat din alcov. Să privim acum tabloul „Nimfe lângă un izvor” (c. 1650-1655), de Sir Peter Lely, unde, dincolo de convenții, nu putem să nu admirăm expunerea cu fața și spatele a nimfelor din planul apropiat, ambele de o frumusețe robustă și surprinse, ca și celelalte, în stare de somn. Nu mai
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]
-
cu fața și spatele a nimfelor din planul apropiat, ambele de o frumusețe robustă și surprinse, ca și celelalte, în stare de somn. Nu mai puțin interesantă este tratarea acestei scene mitologice într-o manieră mai degrabă realistă. În fundal, izvorul decorat cu amorezi de piatră creează un efect și mai puternic de distanțate de canonul mitologizant în favoare unei compoziții realiste, cu aer câmpenesc. Pe de altă parte, corpurile adormite impun o domolire a dorinței de a le poseda, contrabalansând
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]
-
Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. și-mi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit... Wie schön habe ich gelebt... Ich lausche manchmal, angestrengt, dem Echo meiner Schritte und denke sie sind noch nicht müde. Ich fühle
WIE SCHÖN HABE ICH GELEBT... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366486_a_367815]
-
el să se transforme, peste vreme, în legende, așa cum s-a întâmplat și cu povestirea camilariană Stejarul din Borzești. Pornind de la numele topice întâlnite în zona în care viețuiește și de la informațiile culese din documente de epocă sau din alte izvoare, inventivul autor găsește motive suficient de credibile pentru ca întâmplările narate să pară autentice și, de ce nu, să se împământenească în memoria locului, îmbogățind un tezaur etnofolcloric prețios, însă puțin explorat până acum. Fie că i-o șoptește într-o seară
LECTURI ALEATORII. BASNE TROTUŞENE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366509_a_367838]
-
A repeta cuvintele iubire, sărut, lumină, moarte, Dumnezeu este echivalent cu încălcarea unei Legi a Decalogului - Nu lua numele Domnului în deșert. Nici aripile nu lipsesc, deși Icar a căzut de mult. Urci proaspătă din mine, ca apa din adâncul izvoarelor, tu, fericirea cuprinsă în om. Privirea ta e mai caldă decât sângele, ca razele lumini solare. Așa spune Sandu David, prin Sebastian Costin. Nu a venit nici unul la festin. Doamna Jerome este chiar doamna Jerome? Poate că nu a fost
ANTI-DADA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366519_a_367848]
-
în palma ta / să le scrii cu inima / Să le scrii cu inima... Adunate în cea de-a cincea carte de poezie - Strajă cuvintelor (Editura PIM, Iași, 2015), poemele dau seamă de zbaterile sale și ale eului ce „moare / în izvoare / tot ducând cu el caline / vise cu culori de soare“, de singurătăți și tristeți ce-i dau, totuși, șansa să rescrie din „doruri triste alte stanțe“, de sondaje în adâncul ființei și de întrebările chinuitoare, de căutările și agonia sufletului
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
cu el caline / vise cu culori de soare“, de singurătăți și tristeți ce-i dau, totuși, șansa să rescrie din „doruri triste alte stanțe“, de sondaje în adâncul ființei și de întrebările chinuitoare, de căutările și agonia sufletului „golit de izvor“, de încercări, speranțe și iluminări, de patimi i iubiri rebele, de sensuri și nonsensuri și de tot amalgamul existențial, pe care, ca un Sisif, îl urcă din greu, pentru a se răstigni, aidoma lui Hristos, pe „crucea dăltuirilor de tihnă
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
duce! Fă-mă cum am fost, cu minte, Pe când semănam cu Tine Și Te rog, Te rog fierbinte Pune-n mintea mea rușine; Fă-mă sănătos, Părinte, Toate coastele mă dor, Nu mai beau de azi ' nainte Decât apă de izvor!... Referință Bibliografică: Nu mai beau... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 946, Anul III, 03 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NU MAI BEAU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366523_a_367852]
-
lui ianuarie, adică la 25 decembrie, este Fericitul Augustin († 430). Sfântul Grigorie Teologul († 390) avea să rostească la 25 decembrie 379 (an în care este chemat la Constantinopol de către ortodocși spre a întări Ortodoxia) celebra Cuvântare care va servi ca izvor de inspirație Sfântului Cosma de Maiuma († 781), alcătuitorul Canonului Nașterii Domnului („Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L!..."). Despre fixarea sărbătorii in timp istoric și spațiu geografic În Răsărit, până prin a doua jumătate a secolului IV, Nașterea
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
preînchipuie pe Mântuitorul înălțat pe cruce (Ioan II, 14). Acela îi vindeca de mușcăturile cele înveninate. Mântuitorul a vindecat pe toți de rănile păcatului. Mana din pustie (Exod XVI, 35) și piatra în care Moise lovind cu toiagul a țâșnit izvor de apă poporului însetat (Exod XVII, 6) preînchipuie pe Domnul Hristos, căci din Ei izvorăsc daruri dătătoare de viață; Iisus Hristos dăruiește apa cea vie. Nu numai samarinencei la fântâna lui Iacob (Ioan IV, 14), ci tuturor oamenilor. Mielul pascal
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
Cu judecată răsplătește și va răsplăti, că El va veni și ne va mântui". Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor; căci izvoare de apă vor curge în pustie și râulețe în pământ însetat' (Isaia XXXV, 3-6). Păgânii și antichitatea îl așteptau pe Mesia Dar nu numai poporul ales, ci și păgânii așteptau pe Mesia, fie datorită răspândirii iudeilor în toate părțile, fie
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
cel necuprins și părintesc, și jos, un loc hrănitor de dobitoace și o peșteră! Sus, lucruri mari, și jos, scutece mici: Cel ce dezleagă păcatele Se înfașă, Cel ce hrănește era hrănit, Cel necuprins Se vedea Prunc, Cel ce sloboade izvoare Se împrumuta de la sâni, Cel ce le poartă pe toate Se purta în chip netâlcuit, Cel ce nu lipsește de nicăieri, nefiind scris împrejur într-un loc, se scria împrejur." (...) „Nu fără rost s-a făcut nașterea Domnului din Fecioară
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
al scenei e absidă sacră în care e încorporat un cosmos sufletesc! Pe cât de incandescent arde iubirea mea pentru actorii de la „Tănase” și pe cât mi-a slujit cuvântul, mi-am prefăcut gândurile în iezer al sufletului meu și inima în izvor de conștiință față de ceea ce spun despre actori. Astfel, mi-am dat interesul maxim să îi zugrăvesc pe rând, iar dacă unul sau celălalt dintre ei e cumva oglindit mai luminos, este nu pentru că iubirea mea ar clipi, ci pentru că inspirația
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
ana, manole, sfântul, și-a visat mormântul și a zburat ca un icar spre stele, cu aripi de șindrilă, fără schele, dar a căzut și-a sărutat pământul și-acolo și-a găsit deja mormântul. în locul lui ieșit-a un izvor, de-atâta dragoste, de-atâta dor, că ana lui striga mereu din zid, de ce, manole, m-ai zidit? sunt singura icoană sub crucea mânăstirii pe care ai jertfit-o în numele iubirii. ochiul domnului princiar era soare pe altar, se bucura
ANA ŞI MANOLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366539_a_367868]
-
să mă duc unde mi-e jele, bagă, doamne, luna-n nor, să mă duc unde mi-e dor, la anuța în pridvor, adă, doamne, luna-n prag să mă duc unde mi-e drag, foaie verde de sulfină, sunt izvor cu apă lină, toate stelele mă-ntreabă unde-mi este ana dragă, eu le spun că ana mea s-a făcut pe cer o stea pe cărarea cerului lerui-leruilerului. mănăstire, mănăstire toți privesc uimiți la tine dar la rădăcina ta
ANA ŞI MANOLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366539_a_367868]