4,936 matches
-
Aurel Tiberiu V. Sava (n. 6 ianuarie, 1902, Calafat, d. 15 februarie, 1954, București) a fost un jurist cu o activitate publicistică deosebită în domeniul Istoria României. Aurel Tiberiu Sava s-a născut la Calafat, Dolj ca fiu a lui Vasile Sava și Jeanna Ioana Sava născută Georgescu-Mărăcine. S-a căsătorit Mia Sava născută Golembiovschi. Din căsătorie nu
Aurel Sava () [Corola-website/Science/314508_a_315837]
-
(n.13 iulie, 1904, Urlați - d. 3 ianuarie 1984, Ploiești) a fost jurist și critic de artă român. Inainte de al doilea război mondial a fost una din vocile pertinente ale criticii de artă românești, alături de Oscar Walter Cisek, H. Blazian, Petru Comarnescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Nenițescu. Alexandru Busuioceanu. Reintrat în viața artistică
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
Brâncovenesc. a urmat și terminat cursul secundar la liceul "Sf. Petru și Pavel" din Ploiești, în anul 1923. Mărturisea apropiaților că și-a dorit să urmeze Conservatorul de Arte Frumoase, dar voința implacabilă a mamei i-a impus cariera de jurist. A absolvit Facultatea de drept în anul 1927. A activat ca ajutor de judecător la Bălțești (1929-1930), supleant la Tribunalul jud. Prahova (1930-1933), judecător la Zărnești (1933-1938), judecător-șef la Sinaia (1938-1945), notar la Mizil (1955-1957). Și-a sfârșit cariera
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
de viață servea masa de prânz la singurul "restaurant" lacto-vegetarian din centrul Ploieștiului. In timpul celui de al doilea război mondial a fost concentrat la Divizia 13 infanterie, care a participat la luptele de la Cotul Donului. Chiar dacă foarte apreciat ca jurist, marea sa pasiune a rămas arta plastică. Autodidact în acest domeniu, bazându-se pe o vastă cultură laică și teologică, beneficiind de o inteligență ieșită din comun, dublată de un profund simț estetic, în lucrările sale de critică de artă
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
Petru Comarnescu, cel care i-a deschis calea reabilitării și i-a facilitat în1964 intrarea în Uniunea Artiștilor Plastici, secțiunea de critică și cu care interbelic a avut o vie colaborare la gruparea culturală Criterion. Cu criticul de artă și juristul Barbu Brezianu a purtat până la moarte un viu dialog spiritual, prima scrisoare de la acesta datează din 1928. În anii 70’, epoca ,deschiderii’’ Aurel D, Broșteanu și-a făcut din nou simțită prezența în peisajul cultural. Ca membru al Secțiunii de
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
Părinții săi, Giulio Cesare Buzzati și Albă Mantovani sunt de origine venețiana având domiciliul stabil la Milano, Piața Sân Marco nr. 12. Dino este al doilea născut din 4 copii: Augusto (1903-?), Angelina (1904-2004) și Adriano (1913-1983). Tatăl său este jurist și profesor de drept internațional la Universitatea din Pavia și la Universitatea Comercială Luigi Bocconi din Milano. Mama sa, Albă, este descendentă a familiei nobile dogale Badoer Participazio. În 1917 casă familială din Sân Pellegrino este ocupată de către forțele austriece
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
-și dea doctoratul la Bruxelles, absolvirea Scolii Navale din Franța fiind echivalată cu o licență în științe. Conducătorul său la Université Libre de Bruxelles-ULB (Universitatea Liberă din Bruxelles), instituția de învățământ superior francofon din Belgia, era profesorul Edmond Picard, un jurist renumit care fusese președintele baroului din Belgia și membru al curții supreme. Prin coincidență, Picard fusese și el marinar, începându-și cariera în marina comercială. Lucrând intens pentru a-și trece examenele și a-și termina teza în timpul cel mai
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
(Pecica, județul Arad, 20 februarie 1813 - Budapesta, 1894) a fost un jurist, politician, scriitor, ziarist, critic și istoric de artă maghiar, fondatorul muzeelor timișorene. Unul din cei mai de seamă bănățeni, Ormós Zsigmond s-a născut la Pecica în anul 1813, a studiat la Arad, Timișoara, Szeged, Oradea și Pozsony (Bratislava de
Zsigmond Ormós () [Corola-website/Science/314108_a_315437]
-
artă maghiar, fondatorul muzeelor timișorene. Unul din cei mai de seamă bănățeni, Ormós Zsigmond s-a născut la Pecica în anul 1813, a studiat la Arad, Timișoara, Szeged, Oradea și Pozsony (Bratislava de astăzi). La Timișoara s-a reîntors ca jurist, după terminarea studiilor, având deja o activitate destul de bogată în domeniul literaturii. Lansându-se ca funcționar public, a lucrat în administrația localităților Recaș și Buziaș, dar s-a manifestat și ca deputat în parlamentul de la Budapesta. După înnăbușirea revoluției din
Zsigmond Ormós () [Corola-website/Science/314108_a_315437]
-
Codul Penal transilvănean, în vigoare începând cu anul 1878, pedepsea doar violul homosexual: După Marea Unire din 1918, aplicabilitatea Codului lui Cuza din 1864 se extinde în mai multe regiuni ale noului stat, dar în Ardeal rămâne valabil cel vechi. Juristul Vasile Dongoroz face un rezumat al situației în lucrarea "Articol despre Pederastie" publicat în Curierul Judiciar nr. 6, din 9 februarie 1930, la București: "*"Codul nostru penal actual a urmat sistemul Codului francez, adică actele sexuale contra naturii sunt din
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
În 1999, doi ani după ieșirea să din închisoare, Popilean s-a hotărât să revigoreze din nou societatea Mondoprosper (București, str. Gabroveni nr. 55). A dat la ziar următorul anunț: „Grup multinațional de firme (în formare) angajează prin selecție economiști, juriști, ingineri, retribuția 300-1.000 USD, referenți, secretare, merceologi, retribuția 150-500 USD, vânzători (în magazin, piețe și tonete), agenți comerciali, agenți publicitari (preferabil să aibă spațiu comercial sau de depozitare, casa la curte sau apartament stradal la parter), retribuția 100-1.000
Gheorghe Popilean () [Corola-website/Science/314354_a_315683]
-
(n. 24 iulie 1897, Atchison, Kansas - dispărută pe 2 iulie 1937 în Pacific) a fost un pioner în aviație și o militantă angajată pentru drepturile femeii. a fost fiica juristului Samuel Stanton Earhart (1868-1930) și a lui Amy Otis (1869-1962). A petrecut cea mai mare parte a copilăriei în casa bunicilor deoarece tatăl ei era alcoolic. Încă de când era copil, Amelia se comporta într-un mod neobișnuit în comparație cu celelalte fete
Amelia Earhart () [Corola-website/Science/313330_a_314659]
-
, un jurist (probabil italian) de sorginte nobilă, prieten bun cu Pelagius. Eunuc prin naștere, însă fără a avea aptitudini rele, s-a impus pe calea ascetismului prin entuziasmul lui pentru viața monastică, iar prin capacitatea sa ca și călugăr, a năzuit să
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
a rămas în Austria, unde în 1917 a fost ales să reprezinte pe evreii din capitala Imperiului, în consiliul vestic al evreilor austrieci. Apoi a plecat la Copenhaga unde i-a cunoscut pe judecătorul Louis Dembitz Brandeis (1856 - 1941), primul jurist evreu numit la Curtea Supremă a SUA și pe poetul Haim Nahman Bialik. Între 1919-1921 a activat la Londra ca membru în Executiva Sionistă iar pe urmă în Comitetul de reorganizare. Un timp s-a numărat printre consilierii liderului sionist
Avraham Ben Itzhak () [Corola-website/Science/314794_a_316123]
-
operațiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale, cu excepția tuturor mijloacelor de transport; 3. transferul și/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și a altor drepturi similare; 4. serviciile de publicitate; 5. serviciile consultanților, inginerilor, juriștilor și avocaților, contabililor și experților contabili, ale birourilor de studii și alte servicii similare, precum și prelucrarea de date și furnizarea de informații; 6. operațiunile de natură financiar-bancară și de asigurări, inclusiv reasigurări, cu excepția închirierii de seifuri; 7. punerea la dispoziție
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
Ghidul din Lună” (CPSF 15-16), a urmat un intermezzo tătar: Mihail Sadoveanu - „Cuibul invaziilor” (CPSF 17-18), răstimp în care proza science-fiction „de cursă lungă” și-a recăpătat suflarea, așa că extraordinarele aventuri au pornit să înmulțească numărul de fascicole publicate: Eduard Jurist și Leonid Petrescu - „Uzina submarină în primejdie” (CPSF 19-20); Max Solomon și I. M. Ștefan - „Sahariana” (CPSF 21-24); Mircea Barteș - „Astrida” (CPSF 25-27). Seriile română și maghiară au mers în paralel până la numărul 28, când CPSF a început publicarea romanului
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
reuniuni științifice, la a căror realizare va participa, precum și fondatorul primelor instituții cu caracter criminologic: Colegiul de Criminologie (1995) și Universitatea de Criminologie (1998). Exercită pînă în 1998, în calitate de activitate obștească, atribuțiile de director al Colegiului de Criminologie. Colegiul instruia juriști cu o aprofundă pregătire criminologică. De asemenea, absolvenților li se înmâna certificatul de specialist în serviciul nestatal de securitate, pază și detectivi. În cadrul colegiului erau desfășurate cursuri de bodygarzi și serviciul de pază. 1996 În acest an activează în calitate de expert
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
În cadrul colegiului erau desfășurate cursuri de bodygarzi și serviciul de pază. 1996 În acest an activează în calitate de expert pentru problemele controlului asupra criminalității al Consiliului Europei, reprezentînd Republica Moldova. 1997 În acest an este ales în calitate de președinte onorific al Asociației Tinerilor Juriști Cercetători, fiind autorul creării acesteia și participant la viața și activitatea ei. Ulterior această organizație obștească se reorganizează, devenind Alianța pentru Promovarea Dreptului. 1999-2000, 2001-2004 Își desfășoară activitatea de bază la Universitatea de Criminologie din Moldova, execitînd funcțiile de: Pentru
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
Bujor, probabil, nici nu bănuia că discuțiile criminologice incendiare vor reizbucni, ba chiar se vor inflama, la decenii după prăbușirea comunismului, deja la baștină, doar că pe baricadele opuse se vor afla nu criminologi, ci penaliști, criminaliști, procesualiști și alți juriști specializați în domeniul penal, iar în vîltoarea evenimentelor vor fi purtați, de această dată, elevii săi, noua generație a criminologilor, formată în perioada de tranziție, postcomunistă . Devine aspirant la 1 octombrie 1988, în cadrul Catedrei de criminologie și organizare a activității
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
în cauză: "„Prin rubrica respectivă intenționăm să inaugurăm un ciclu de materiale cu genericul enunțat. O rubrică privind rolul, rostul criminologiei în societatea noastră, urmările nefaste în cazul neglijării ei. Ne-am dori realizarea ei în comun cu Dvs., stimați juriști practicieni și teoreticieni. Ar fi bine ca această rubrică să ne devină un condrumeț în această învălmășală socială, unde fiecare zi de rînd cu probleme și nereușite aduce cu sine multe întrebări fără răspunsuri. Invităm la discuția inaugurată pe toți
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
ales președinte al Asociație Independente de Criminologie din Republica Moldova. Ulterior, devine președinte și a Asociației Criminologilor din Republica Moldova, creată în 2004. Pentru a permite tinerilor criminologi să se poată manifesta liber, sugerează crearea unei organizații științifice de tineret - Asociația Tinerilor Juriști Cercetători, a cărei componentă criminologică va fi esențială în activitatea organizației, fiind ales drept președinte onorific al acesteia. Valeriu Bujor se implică energic în activitatea noii organizații, prin sfaturi, sprijin moral și de alt ordin, inclusiv material. Existența acestei organizații
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
(Problema Ardealului văzută de un american) este o carte scrisă de juristul și ziaristul american Milton G. Lehrer, care a fost inițial în 1944 redactată în limba franceză, sub titlul "" Le problème transylvain vu par un américain"" cu subtitlul ""La Transylvanie - terre roumaine"". A apărut în octombrie 1944 doar versiunea în limba
Ardealul pământ românesc () [Corola-website/Science/323483_a_324812]
-
Sălăjeni" are loc în Bobota pe 10 august 1902. În funcția de președinte a fost reales vicarul Alimpiu Barboloviciu, vicepreședinte a fost ales Vasile Olteanu, secretar Ioan Hendea, notar George Nichita, casier Nicolae Pop, controlor Daniil Graur senior, iar ca jurist consult a fost ales dr. Coriolan Meseșian. Pe data de 10 iunie 1919, în cadrul unei adunări care a avut loc la Zalău, se schimbă denumirea societății din "" în "Asociația Învățătorilor Români Sălăjeni", ca secție a asociației transilvănene.
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
târgul Nicorești. După 1865, denumirea satului a fost schimbată în Călmățui, după pârâul Călmățui (afluent al Siretului) ce curgea prin apropiere. În anul 1868, după moartea ctitorului, întreaga moșie a revenit nepotului său, Dimitrie (Tache) Petre Anastasiu (1836-1900), de profesie jurist. Acesta a fost o importantă personalitate a epocii, îndeplinind demnități publice cum ar fi cea de prefect al județului Tecuci (1877-1878, 1881-1891), precum și cele de deputat și senator. În articolul „Pașa de Tecuci“, publicat la 4 iulie 1884 în ziarul
Biserica Sfântul Dimitrie din Călmățui () [Corola-website/Science/323996_a_325325]
-
Daniel D. Tompkins (21 iunie 1774 la Scarsdale, Westchester County, New York - 11 iunie 1825) a fost antreprenor, jurist, congressman, cel de-al patrulea guvernator al New York-ului și al șaselea vicepreședinte al SUA. Botezat Daniel, Tompkins și-a adăugat inițiala "D." în timpul studenției la Universitatea Columbia, pentru a se deosebi de un alt . Se presupune că această inițială
Daniel Tompkins () [Corola-website/Science/319483_a_320812]