6,058 matches
-
Hic ego” (1991-1992), publicație de atitudine polemică privind politica românească, scrisă în bună măsură de Z., care inserează aici și scrisori din exil ale lui Ion Caraion. Debutează publicistic în 1946 la ziarul „Lupta Ardealului”, iar literar în 1959 la „Luceafărul”. Mai e prezent cu reportaje în „Viața românească”, „Tribuna”, „Familia”, „Vatra”, „Orizont”, „România literară”. Un prim volum de reportaje, Întâmplări din viață și sport, alcătuit de Z. în colaborare, îi apare în 1958. Următoarele trei cărți, tot de reportaje - Cal
ZAHARIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
Regina Maria” în orașul natal, luându-și bacalaureatul în 1939. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București în 1942, dar își întrerupe studiile în 1944. Va lucra ca redactor la „Gazeta literară” (1954-1956), la Radiodifuziune (1956-1959, 1968-1969), „Luceafărul” (1960-1968) și ca redactor-șef la Editura Eminescu (1969-1971). Debutează în 1951 la „Viața românească”, iar editorial în 1955 cu placheta Inima omului, urmată de numeroase culegeri de versuri, unele pentru copii: Rodul pământului (1957), Grădina soarelui (1961), La gură
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
numeroase cronici și recenzii cernând ultimele apariții. În sfârșit, în articole, dar în special în notele incluse la „Miscellanea” și la „Revista revistelor”, Ibrăileanu dă riposte nimicitoare adversarilor din presa vremii: Ilarie Chendi („criticul volintir” de la „Viața literară”), Marin Simionescu-Râmniceanu („Luceafărul”), N. Iorga („Sămănătorul” și „Neamul românesc literar”), Simion Mehedinți („Convorbiri literare”), Ovid Densusianu („Vieața nouă”), Mihail Dragomirescu („Convorbiri critice”), E. Lovinescu, C. Rădulescu-Motru („Noua revistă română”), N. D. Cocea („Facla” și „Viitorul social”). Aceștia îi imputau poporanismul și „țărănismul”, respingerea
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
sprijină pe relația parte - întreg. După unii cercetători, coreferința reprezintă proprietatea pe care o au două (sau mai multe) secvențe de a trimite la același referent, fără ca interpretarea uneia să fie dependentă de a celeilalte. Astfel, secvențele Eminescu și autorul "Luceafărului", chiar dacă se referă la aceeași persoană, se interpretează independent una de alta. G. Kleiber a arătat însă că, la nivel textual, o legătură semantică există între secvențele antrenate, căci Eminescu își găsește interpretarea în autorul "Luceafărului". Două expresii coreferențiale nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
secvențele Eminescu și autorul "Luceafărului", chiar dacă se referă la aceeași persoană, se interpretează independent una de alta. G. Kleiber a arătat însă că, la nivel textual, o legătură semantică există între secvențele antrenate, căci Eminescu își găsește interpretarea în autorul "Luceafărului". Două expresii coreferențiale nu sînt în mod necesar sinonime, căci secvențele care le constituie sînt în același timp coreferențiale și anaforice, iar, în caz contrar, ele au cel puțin un antecedent comun. Totodată, realizarea lor sub forma unor grupuri nominale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opere științifice, beletristice sau de cultură în limba română. Nu există vreo librărie în Cernăuți de unde să se poată cumpăra cărți românești; a rămas în centrul Cernăuților librăria Luceafărul (Лучафєрул), care a păstrat numele românesc (în limba ucraineană există cuvîntul luceafăr (лучафєр), dar articularea e specifică limbii române), fără a avea și cărți în limba română. S-au tipărit pentru școlile românești ceva manuale, care sînt în parte inutilizabile. În schimb, în anul 2000 autoritățile au dispus înființarea unei „comisii de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de alta, locul realităților?“ <footnote Idem, Fragmente autobiografice. Mărturisiri literare, București, 1934, p. 27. footnote> . Activitatea lui literară a constituit, de fapt, una din fațetele activității publice, din moment ce munca grupului de la revista studenților români din Budapesta începutului de secol XX, „Luceafărul“, era comparată de Goga cu cea unor „dinamitarzi“ care „lucrau la prăbușirea imperiului austro-ungar“ <footnote Octavian Goga, interpretat de..., p. 46. footnote> , activitatea poetică fiind împletită cu cea publicistică. De altfel, activitatea publicistică îi va aduce lui Goga numeroase procese
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
1932. Eminescu este considerat un schizoid tipic, biografia (este utilizată mai ales lucrarea lui G. Căli-neseu) ca și opera, oferind "simptome evidente" de narcisisim, grandomanie, inadaptare, bizarerie, sciziune a eului etc. Sînt analizate și unele texte poetice, cum ar fi Luceafărul, în comparație cu basmul cules de Kunisch, interpretîndu-se personajele ca tot atîtea proiecții sexuale. Dificultățile iubirii între erou (Luceafărul) și fata de împărat sînt reduse la triada copil-mamă-tată etc. Deși interesantă, o asemenea interpretare se aplică automat la un om generic, ignorînd
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
se aplică automat la un om generic, ignorînd cu totul intenția artistică, fapt definitoriu pentru psihicul și conștiința unui poet. Chiar de-am accepta simbolica basmului, ea este virtual aceeași pentru mulți oameni. De ce totuși numai Eminescu a putut scrie Luceafărul ? In ciuda spectaculozității unor "revelații", psihoanaliza, cel puțin la nivelul observațiilor citate de Wellek și Warren (ca si multe altele, printre care analiza lui Poe de către Marie Bonaparte), la care adăugăm exemplul lui C. Vlad, se vădește deficitară. (b) p.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
muzeele și expozițiile. Potrivit unei alte clasificări, sunt patru tipuri majore de propoziții copulative (cf. Higgins, 1973, apud Comorovski, 2007: 47): (i) predicaționale - N2 exprimă o proprietate a N1: (3) Ion este scriitor. (ii) de identitate sau ecuative: (4) a. Luceafărul de dimineață este luceafărul de seară. b. George Vasiliu este George Bacovia. (iii) specificaționale: (5) a. Câștigătorul alegerilor este Ion Popescu. b. Invitații sunt Ion și Maria. (iv) de identificare sau "identificaționale", engl. identificational): (6) a. Acela e Ion. b
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unei alte clasificări, sunt patru tipuri majore de propoziții copulative (cf. Higgins, 1973, apud Comorovski, 2007: 47): (i) predicaționale - N2 exprimă o proprietate a N1: (3) Ion este scriitor. (ii) de identitate sau ecuative: (4) a. Luceafărul de dimineață este luceafărul de seară. b. George Vasiliu este George Bacovia. (iii) specificaționale: (5) a. Câștigătorul alegerilor este Ion Popescu. b. Invitații sunt Ion și Maria. (iv) de identificare sau "identificaționale", engl. identificational): (6) a. Acela e Ion. b. Acestă femeie este Maria
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
1892)1, în cadrul teoriei sale despre referință, face distincția (logică și gramaticală) între 'a fi' copulativ, în (a) și 'a fi' predicativ, în (b): (a) propozițiile predicative, în care a fi este o formulă lexicală de atribuire, deci o copulă (Luceafărul de dimineață este o planetă); predicatul gramatical care urmează copulei are statut nereferențial; (b) propoziții de identitate, în care a fi are rolul semnului egal din aritmetică, deci are un conținut semantic și constituie o parte a predicatului (Luceafărul de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
copulă (Luceafărul de dimineață este o planetă); predicatul gramatical care urmează copulei are statut nereferențial; (b) propoziții de identitate, în care a fi are rolul semnului egal din aritmetică, deci are un conținut semantic și constituie o parte a predicatului (Luceafărul de dimineață este Venus); propozițiile de acest tip se deosebesc de cele de sub (a) prin proprietatea de reversibilitate, existentă ca urmare a statutului referențial al celor doi termeni implicați (Venus este Luceafărul de dimineață). Concluzia lui Frege este următoarea: celor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
conținut semantic și constituie o parte a predicatului (Luceafărul de dimineață este Venus); propozițiile de acest tip se deosebesc de cele de sub (a) prin proprietatea de reversibilitate, existentă ca urmare a statutului referențial al celor doi termeni implicați (Venus este Luceafărul de dimineață). Concluzia lui Frege este următoarea: celor două tipuri de propoziții le corespund două verbe diferite a fi. Goblot (1952)2 arată că a fi are două valori complet diferite: verb-substantiv (raționament de tip existențial) și copulă (raționament de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de termeni și al căror nume predicativ este un termen din această listă; acest tip de propoziții constituie răspunsuri potrivite pentru întrebarea Cine/ce/care este X?; (d) propoziții de identitate (L'étoile du soir est l'étoile du matin 'Luceafărul de seară este Luceafărul de dimineață'), care nu aparțin nicinuia dintre tipurile de mai sus; acest tip este foarte rar în limba comună (Van Peteghem 1991: 59 nu a identificat, într-un corpus de 12 000 de exemple, nicio propoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
căror nume predicativ este un termen din această listă; acest tip de propoziții constituie răspunsuri potrivite pentru întrebarea Cine/ce/care este X?; (d) propoziții de identitate (L'étoile du soir est l'étoile du matin 'Luceafărul de seară este Luceafărul de dimineață'), care nu aparțin nicinuia dintre tipurile de mai sus; acest tip este foarte rar în limba comună (Van Peteghem 1991: 59 nu a identificat, într-un corpus de 12 000 de exemple, nicio propoziție de identitate cu a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
partidului au observat și această stratagemă și au criticat conducerea Gazetei literare că „persistă” În a-i publica pe cei doi poeți, deși fuseseră „sesizate” „tendințele lor burgheze” etc., etc. Apoi, Cezar și Nichita au debutat În volum În colecția „Luceafărul”, iar Paul, Încă o dată abil, nu i-a făcut prefața lui Nichita la acest volumaș, ci lui Cezar; În schimb, nemaistăpânindu-și entuziasmul, i-a făcut În Gazetă... lui Nichita o dublă cronică la primul volum În pagina doi, jos
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a fost științifică și literară (în chiar ordinea pusă de Eminescu). Or, de la G. Călinescu încoace, s-a încercat stăruitor a se elimina dimensiunea științifică din angrenajul viziunii eminesciene. În realitate, cunoașterea multidisciplinară eminesciană sporește originalitatea gândirii poetice a autorului Luceafărului, fără a confunda planurile diferite ale poeziei și științei. După sociologismul proletcultist, se trecuse la extrema estetismului, prin aceiași ideologi, ignorându-se dimensiunea ontologică a artei. Pentru a surprinde o asemenea realitate, era nevoie de un spirit nu doar interdisciplinar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
platonică (eroii se cunosc grație unei cărți: Mitul lui Sisif, probabil ediția românească din 1969, frecventează un cenaclu, o redacție, întâlnirile lor sunt rare și deloc amuzante) și tragică (prin uciderea involuntară a unui aparent rival), vag asemănător cu povestea Luceafărului și a Demonului. Marele zid e, într-o interpretare aproximativă, "cercul strâmt" al instinctelor și prejudecăților. În afara lui, e viața, realitatea. Firav sub raportul invenției epice, romanul lui Theodor Codreanu reține atenția prin "sofistica" sa, prin ținuta intelectuală. Autorul e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
identificând semnele unei sete de cuprindere a totului comparabilă cu a contemporanilor noștri Márquez și Le Clèzio, a armoniei ca efect stilistic al întâlnirii simetriilor spațiale și temporale, a vizionarismului poetic, a ochiului și auzului, asupra somniei și morții. Lectura Luceafărului ca vis e printre cele mai ademenitoare din câte cunoaștem. Nu intru în amănunte pentru că prea sunt multe observațiile care ar merita o discuție amplă. Aș vrea, în schimb, să atrag atenția asupra tipului de cercetare întreprins de Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la conectarea triumfală a dialecticii întreaga pilitură savantă, decupată de un spirit realmente informat, autoritar în decizii asociative, să se aștearnă concentric, în jurul columnei eminesciene. Așa de pildă, într-un "al doilea cerc dialectic" al studiului, consacrat universului simultan, creatorul Luceafărului este pus alături, comparat, confruntat, verificat, justificat în afinități cu Einstein ("între Kant și Einstein, Eminescu este o punte de legătură"), Heisenberg, Octav Onicescu, L. Boltzmann, Aurel Avramescu, Jacques Merleau-Ponty, G.J. Whitrow, Engels, E.S. Schrödinger, Gödel, Virgil Stancovici și încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
renunță la pagina aglomerată de nume, lecuindu-se de panica protocronică și se consacră asimilării strice a textelor, rezultatele sunt demne de toată atenția. Hyperion, ademenit de magia cuvântului, trimite la poema După melci de Ion Barbu ("Melcul, ca și Luceafărul se lasă abandonat vrajei cuvântului; Hyperion iese aidoma din cochilia lui de stea. Dar, în ambele cazuri, această ieșire se dovedește a fi fatală. Melcul îngheață. Nu este oare aceeași răceală care îl cuprinde și pe Hyperion în final ?"). Insula
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
această ieșire se dovedește a fi fatală. Melcul îngheață. Nu este oare aceeași răceală care îl cuprinde și pe Hyperion în final ?"). Insula lui Euthanasius, din Cezara, reprezintă "tăcerea, despărțirea de logocentrismul instinctualității oarbe, intrarea în moarte, care în cazul Luceafărului e o nemurire împlinirea supremă". Iar în altă parte: "În insula lui Euthanasius nu e loc decât pentru trupul gol, identificare integrală cu natura, reintrare în punctul simetriei totale de dinaintea creației". Cercetătorul simte mereu nevoia să-și susțină angajările de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tema metempsihozei", apelând la structurile acvatice bachelardiene. Altundeva emite ipoteza că somnia marelui poet este "o ipostază a naturii" spre deosebire de alți romantici visarea fiind "cu precădere produs al unei imaginații nestăvilite". După cum de-a dreptul fascinantă este interferența propusă între Luceafărul eminescian și celebrii eroi al lui Cervantes și Flaubert: "Hyperion este Don Quijote al nostru. Idealul său de cavaler rătăcitor se concentrează în iubirea pentru noua Dulcinee Cătălina. Izbucnirea dorinței metafizice în Luceafăr la vederea fetei de împărat este, firește, una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de-a dreptul fascinantă este interferența propusă între Luceafărul eminescian și celebrii eroi al lui Cervantes și Flaubert: "Hyperion este Don Quijote al nostru. Idealul său de cavaler rătăcitor se concentrează în iubirea pentru noua Dulcinee Cătălina. Izbucnirea dorinței metafizice în Luceafăr la vederea fetei de împărat este, firește, una din amintirile lui Hyperion cel din final, începutul bătăliei cu morile de vânt tipică dorință triunghiulară, în care astrul întrupat în demon ia "castronașul de bărbierit" drept casca lui Mambrin. Luceafărul n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]