14,805 matches
-
ziua întreaga printre Peșterile lui Tharmas, În chipuri înfricoșătoare răsucindu-se și-urlînd, urlînd, țipînd pătrunzător, Urlînd, țipînd pătrunzător; amestecîndu-se, trupurile lor în arzătoare suferință se unesc.] Amestecîndu-și strălucirea cu tandrele ei mădulare, apoi spre-nalturi ea pluti 175 Peste ocean; minune luminoasă, Natura, Femeie jumătate și jumătate Spectru; toate încîntătoarele lui culori schimbătoare se-îngînă Cu a ei limpezime de cleștar curat; în buzele și-obrajii ei urcară ale lui otrăvi Îmbujorînd-o că pe dimineață, și-a lui solzoasă-armură îmblînzind-o, Un monstru-ncîntător în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ivesc mici pliscuri și arípi, Privighetoarea și Sticletele, Prihorul, Ciocîrlia, Cineparul și cu Sturzul. 200 De pe-ascuțitul stei Capră 19 sărit-a, iar Oile se deșteptară din pămînt 20, Pe verdea să tulpina răsăriră Grîne, nenumărate unduind, Înfășurînd Copiii luminoși din fața vînturilor care pustiesc.] Stăteau posomoriți pe pieptul ei, aidoma zăpezii de pe munți se făcu părul ei: Slabă și tot mai slabă, plîngînd în suferință, istovita și tot mai istovita, 205 Ea se-ofilea, si Ochii-i luminoși se destrămau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Înfășurînd Copiii luminoși din fața vînturilor care pustiesc.] Stăteau posomoriți pe pieptul ei, aidoma zăpezii de pe munți se făcu părul ei: Slabă și tot mai slabă, plîngînd în suferință, istovita și tot mai istovita, 205 Ea se-ofilea, si Ochii-i luminoși se destrămau, topiți de milă și de dragoste. Și-atuncea ei departe rătăcit-au, în van îi caută: Plîngînd orbită, poticnindu-se, ea îi urma pe stînci și munți, Căpătînd iarăși chip de om din cel de Spectru în chinurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Văd, invizibil coborînd în Grădinile lui Vala, Pe Lúvah preumblîndu-se pe vînturi! Și văd junghérul nevăzut, Văd baia cea de sînge, văd spadele și sulițele viitorului. Deși în Creierul Omului trăim și-n Nervii săi cei încercuitori, 295 Deși aceasta luminoasă lume-a bucuriei noastre este în Omenescul Creier Acolo unde Urizen și toate-Oștirile-i și-agață nemuritoarele făclii, Tu nu vei părăsi nicicînd această rece-ntindere unde jilávul Tharmas se jelește." Acestfel vorbi Los. Revoltă și Dispreț pe Enitharmon o cuprinseră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lîngă-oceanul liniștit ele-n puhoaie vin, Si de Izbîndă bucurîndu-se; cu sînge fost-au copleșite cerurile. Pămîntul își întinse masă larg; Noaptea, o cupă de argint 340 Umpluta cu vinul suferinței, veghé la sărbătoarea cea de aur, Dar Soarele cel luminos nu era încă; el, toată-întinderea umplînd-o, Dormea precum o pasăre-n găoacea cea albastră care curînd plesni-va. Los văzu rană loviturii sale: vedea, i se făcea milă și plîngea. Los se caia acum că o lovise pe Enitharmon; simțea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Emanația; le era milă, Plîngeau în fața porților Lăuntrice-ale sînului lui Enitharmon, Și ale creierului său cu gingășie măiestrit, și ale miezului din pîntecele sale. 555 Porțile-acestea dinăuntru, Slăvite 51 și strălucitoare, în Beula se deschid Din măruntaiele lui Enitharmon; dar luminoasă femeiasca groază Porțile sale luminoase să le deshidă refuzắ; ea le închise și le ferecắ Pentru că Los în Beula să nu intre prin porțile-i frumoase. Emanația statu naintea Porților lui Enitharmon, 560 Plîngînd; Fiicele lui Beula tăcute la Intrări
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în fața porților Lăuntrice-ale sînului lui Enitharmon, Și ale creierului său cu gingășie măiestrit, și ale miezului din pîntecele sale. 555 Porțile-acestea dinăuntru, Slăvite 51 și strălucitoare, în Beula se deschid Din măruntaiele lui Enitharmon; dar luminoasă femeiasca groază Porțile sale luminoase să le deshidă refuzắ; ea le închise și le ferecắ Pentru că Los în Beula să nu intre prin porțile-i frumoase. Emanația statu naintea Porților lui Enitharmon, 560 Plîngînd; Fiicele lui Beula tăcute la Intrări Îi pregătiră-un așternut pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cenușile lui Vala. Aspră muncă; sclave mortaru-l calcă în picioare, silnicite. Douăsprezece săli după numele celor doisprezece fii ai săi alcătuiau Zidirea minunată, și trei Centrale Domuri după Numele 175 Celor trei fiice ale lui erau încercuite de cele douăsprezece luminoase săli. Fiece sală era înconjurată de luminoase,-Încîntătoare Paradisuri În care-erau orașe și Cetăți, Noroade, Mari și Munți și Rîuri. Fiece Dom se deschidea spre patru săli, si Domurile cele Trei Încercuiau Sala de Aur a lui Urizen 79, a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
calcă în picioare, silnicite. Douăsprezece săli după numele celor doisprezece fii ai săi alcătuiau Zidirea minunată, și trei Centrale Domuri după Numele 175 Celor trei fiice ale lui erau încercuite de cele douăsprezece luminoase săli. Fiece sală era înconjurată de luminoase,-Încîntătoare Paradisuri În care-erau orașe și Cetăți, Noroade, Mari și Munți și Rîuri. Fiece Dom se deschidea spre patru săli, si Domurile cele Trei Încercuiau Sala de Aur a lui Urizen 79, a cărei parte dinspre-apus ardea strălucitor 180 Cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ardea strălucitor 180 Cu focuri veșnic izvorînd în raze din groaznicele-i mădulare. Întunecata-i Părelnica Înfățișare Feminină pe-Așternut Alb se odihnea aici, Sau peste capu-i înstelat plutea; și cînd zîmbi el, se luminắ ea Precum un Nour luminos în vremea secerișului; însă cînd Urizen se încruntắ ea plînse-nvăluită-n Cețuri peste cioplitu-i tron; și cînd el spatele-și întoarse 185 La sala-i Daurită și caută portalurile Labirintice Ale întinsului sau cer, Tremurînd, rece, palida de frică, șezu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tron; și cînd el spatele-și întoarse 185 La sala-i Daurită și caută portalurile Labirintice Ale întinsului sau cer, Tremurînd, rece, palida de frică, șezu Umbră-a Disperării; de-aceea spre Apus80, Urizen făcu În zid lăcaș pentru că focuri luminos să ardă peste-a' femeii Mădulare palide-n absența lui, și-ades Fiicele ei pe un 190 Altar de Aur arseră parfumuri: era-ntocmit în patru colțuri 81 Cu o Cerească Artă, Gravat cu gingășie și sculptat ca să incinte pe-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dezbinări în Sufletul lui Urizen și-al lui Ahania, 290 Ca să călăuzească în temeiul nopții Glasul lui Enion la pernă lui Ahania. Urizen văzu și simți pizma, și-i fu umplută-nchipuirea. Jelindu-se, el contemplắ trecutul în sfera-i luminoasă 102, În inima și-n spirit îngrozit de-a' viitorului vedenii Pe care înaintea să grozava-i fantezie le-ntocmea în golul ne-ntocmit. 295 Căci Los și Enitharmon umblară înainte pe Pămîntul cel acoperit cu roua Contractîndu-și ori dilatîndu-și simțurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
capetelor lor păstrat-au armonie. Și Los grăi: "Iată, palidul Crin și trandafiru-mpurpurîndu-se cumplit Te ceartă, si radioasele grădini sînt tulburate de splendoarea-ți; Zadarnic dau s-apuc în aprigă mea mîna straiul tău, precum izvoarele de apă 305 Din luminoasele nisipuri a' lui Los, de-mbrățișarea-mi se desprinde; apoi eu singur Rătăcesc printre-ale verii vergure. Iată, strigă ele, Sărmanul Los cel părăsit, batjocorit de vierme, de melcul cel cu casa, si De Furnică și gîndac, ascultă! rîd, si joc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
verii Vergure dormind și întorcîndu-ți desfătat obrazul Pe trandafir sau crinul palid, ori pe un mal pe care dorm 315 Ale luminii radioase fiice, ele se nalta tresărind și fug De dragostea-ți cumplită, căci, deși eu sînt dizolvată în luminosul Dumnezeu, Spiritul meu mai urmărește încă dragostea ta cea mincinoasă peste stînci și vai". Los răspunse: "De-aceea pier așa în fermecata tranșă dizolvat. Poți odihni pe nori de taină, în vreme ce reci rouri și friguroasa promoroaca 320 Se furișează peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și-n brațele lui Los 335 Lasă un rece leș; urlete-ncepură peste al morții trup. Los glăsui: "Zadarnic Dumnezeul tău te va chema de pot prin vajnica-mi putere Să-mi revărs scumpă răzbunare în sînul sau ce arde luminos. Atuncea gelozia va adumbri toți munții săi și-Ahania Blestem va arunca asupră-ți, care năpasta ești a jalnicului Los, si va cerca să se răzbune". 340 Așa vorbind cu-adînci suspine se mistui de dor pînă ce, neînsuflețit, căzu și el
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
harfa. Ating corzile. La primul sunet soarele de Aur se nalta din adînc, 345 Și-și scútură copleșitorul par, Ecoul luna o trezește să-i despletească buclele de-argint, De aur soarele purtat e de-al meu cînt, Și nouă luminoase sfere de-armonie în jurul regelui de foc se nalta. Bucuria femeii e moartea celui mai drag iubit al ei 350 Care din Dragoste pentru ea moare În suferinți de cruntă gelozie și dureroasă adorație. Noaptea Îndrăgostiților purtată e de cîntul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu-i asa cu mine". Auzi Vaierul Ahania, iute Vibrație 420 Se răspîndi prin trupul său de Aur. Se deștepta nainte de revărsatul zorilor Cînd Urizen dormea pe așternutu-i: trasă prin spațiu necuprins Pîn' la hotarul Neființei ajunse Femeia luminoasă. Văzu acolo în Neant Spectrala-nfățișare a lui Enion, Și niciodată de atunci nu mai găsi odihnă pe-a să pernă. Sfîrșitul Nopții a Doua VALA Noaptea a Treia 106 Acum șezu-n înalt Regele Luminii pe tronul sau de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Neant Spectrala-nfățișare a lui Enion, Și niciodată de atunci nu mai găsi odihnă pe-a să pernă. Sfîrșitul Nopții a Doua VALA Noaptea a Treia 106 Acum șezu-n înalt Regele Luminii pe tronul sau de stele, Și-Ahania cea luminoasă la minunatele-i picioare se pleca. "O Urizen, privește-Mă; că un trist fluviu Genunchii ți Îmbrățișez în jur și lucitoru-Mi par îl ud cu lacrimile Mele. 5 De ce oftează Domnul meu? au nu sînt aștrii dimineții Fiii tăi supuși
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
moarte în pîntecul lui Los. Vai mie! cu mine ce-o să se întîmple în clipa-aceea-nfricoșată?" Ahania capul și-l pleca și-n față Regelui ea plînse șapte zile; 25 Și-ntr-a opta, cînd nourii din jurul tronului se risipiră, Ea luminosul cap înmiresmat și-l ridicắ și-ástfel (grăi) cu glas ceresc: "O Prințe, te-a pus Cel Veșnic căpetenie peste oștirile-i, [Ridică-ți deci strălucitorii ochi spre el, ridică-ți mîinile supuse 110, Si mîngîieri vor coborî din cer în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Miazăziua Cerului. 135 Un bubuit a străbătut nemărginirea. Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră lanțurile Sorții, și marea valurile-umflîndu-și Din fiarele-i în fioroase volburi răbufni, urlînd cu voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și nouri groși 140 Precum atunci cînd cade trăsnetul în hotărîtul loc Jos a căzut, jos repezindu-se, făcînd ravagii 114, tunînd, cutremurîndu-se, În Grotele Mormîntului și-ale Seminței Omenești Ținuturi Unde impresiile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nimic nu mai rămase în groaznicul văzduh, Doar un glas veșnic jeluindu-se-n Stihii. Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, rătăcea, Ahania rătăcește-acum: Ea rătăcește pe Veci temîndu-se că nu cumva să cadă în nedeslușire 118, Căci luminoșii-i ochi privesc Abisul. Și uneori un somn ușor 210 Pleoapele-i închide; atunci cade; atuncea tresărind, înfricoșata se trezește, Si rătăcește-n jur neadormita, respinsă la hotarul Neființei 119. Sfîrșitul Nopții a Treia VALA Noaptea a Patra 120 Dar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fie, în vastul sau dispreț trudea bătînd Verigile ursitei, verigă cu verigă, nesfîrșit lanț al suferințelor. Mintea cea Veșnică, încătușata, vîrtejuri de mînie începu fără-ncetare să rostogolească Mereu în jur, si sulfuroasa spumă ticsita ridicîndu-se, 210 Se așternu, Iaz luminos și lucind limpede, Alb că zăpadă. Uitare, amuțire, trebuința, închise-n lanțuri ale minții, În fiarele de gheață micșorîndu-se, răvășit, rupt de vecie, Los fiarele și le bătu, cuptoarele-și încinse, Si a vărsat de fier sudoare, sudoare de arama
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Adan. Și pe Hotarul Transparenței 133 apoi zidi Luban-ul134. Tharmas Temelia așeza și Los cu chin grozav isprăvi zidirea. Însă cînd paisprezece veri și ierni și-au fost sfîrșit rotirea peste 80 Solemnul lor sălaș, Los privi rumenul băiat Îmbrățișîndu-și luminoasă mama, si văzu focuri răutăcioase În ochii săi cei tineri, limpede-nțelegînd că Orc puse la cale să-l ucidă 135. Tristețe se nalta peste roșcatele-i sprincene; un brîu ce strînge 136 îi crescu În jurul pieptului că o însîngerata coardă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
piscul muntelui de fier, și-acolo-al geloziei lanț 100 Din sînul lui căzu pe munte. Întunecatul spectru Tinu pe groaznicul băiat. Los jos îl țintui, legîndu-i mădularele în jur Cu blestematul lanț. O, cum mai strigă și mai plîngea luminoasă Enitharmon După fiul său! Cu inima-mpietrită, Los la pămînt lega a ei iubita Bucurie. Ciocanul lui Urthona cuprins de groază lovi-n piroanele de-aramă137, 105 Înzecit, turbarea Demonului scoase-nzecite vîlvătăi, sfărmînd, Mugind și răsunînd, Tare, Tare, Mai Tare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tîmplele 143 lor, le reînsufleți; nu scriu aicea 175 Toate tînguirile, dar toată viața lor de-apoi fost-a tînguire. Cînd fură-ndestulați cu jale se-ntoarseră napoi la Golgonooza, Pe drumul Dranthon-ului144 Enitharmon simți-n străfund poartă Inimii sale luminoase brusc deschizîndu-se și închizîndu-se din nou cu groaznică durere. În inima-i Vala-ncepu iar să prindă viață în hohote de plîns; 180 Și-atunci cînd Poartă se deschise zări acel cumplit afund Unde plîngea Ahania cea luminoasă. Văzu și rădăcinile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]