5,376 matches
-
diacon și preot la Catedrala mitropolitană din Iași și director al Cancelariei eparhiale (1936-1940). Pe vremea Patriarhului Nicodim, a devenit secretar patriarhal (1940 - 1944), arhimandrit, predicator la Catedrala patriarhală, un timp redactor al revistei “Biserica Ortodoxa Română", apoi stareț al Mânăstirii Antim (1944 - 1948). În urmatorii zece ani a condus Schitul Pocrov (1949 - 1959). Arestat în 1959 și condamnat la 8 ani de închisoare, eliberat în 1964, a fost numit preot în Bobalna, jud. Cluj (1964 - 1969). În 1969 a plecat
Roșiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301915_a_303244]
-
vatra satului, confirmat de Alexandru cel Bun după 1400. Din 1667 Șerban Cantacuzino stăpânește Boteștii, moșia rămânând a Cantacuzinilor până în 1804 când este vândută unor boieri moldoveni. Satul Brădățel are prima atestare documentară în anul 1456 când Petru Aron întărește Mânăstirii Moldovița hotarul de la Gura Brădățelului. În 1529, Ștefan Voievod vinde Brădățelul cu tot cu mori unor rude ale sale care mai târziu îl vor vinde lui Șerban Cantacuzino. Sat Mihăiești a fost satul lui Mihai, fiul lui Mic Crai și va fi
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
este presărată pe toată întinderea ei cu biserici și mănăstiri renumite pentru picturile exterioare și interioare, edificii unice în lume (zona Bucovinei a primit în 1975 premiul „Mărul de Aur” acordat de Uniunea Internațională a Jurnaliștilor și scriitorilor din Turism). Mânăstirile au fost ridicate aproape toate în secolele XV - XVI, în timpul voievozilor Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Fiecare dintre acestea are o culoare dominantă („albastrul de Voroneț”, „verde de Sucevița” etc.) și prezintă scene unice prin compoziția lor grafică, scene
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
localității este de origine latina, runcus (se citește runcu) desemnând un loc despădurit. De-a lungul perioadei medievale, satul Runcu a trecut de la o familie boierească la alta, ajungând, în cele din urmă, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în proprietatea Mânăstirii Hurez. Aproape de podul construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, se află un izvor cu apă potabilă, una dintre puținele surse de apă pentru locuitorii satului. În apropiere s-a aflat școala veche, pentru învățământul primar, o clădire cu două
Runcu Mare, Olt () [Corola-website/Science/302012_a_303341]
-
a Olteniei după pacea de la Pasarowitz, cănd granița se află chiar la Râpile Slatioarei, o formă geologică care se întinde pe versantul vestic și sudic al Măgurii, formată din șiroiri de noroi sălbatice ..alături de celelalte obiective turistice la fel de importante, respectiv mânăstirile Bistrița, Arnota și Polovragi, peșterile Muierilor, Polovragi și Liliecilor, Parcul National Buila-Vânturarița. În Horezu se află de asemenea magazine cu produse artizanale printre care și celebra ceramică smăltuita multicolor care are motive florale, antropomorfe și zoomorfe din care amintim celebrul
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
Prima atestare documentară a localității Luna de Sus este într-unul din actele Capitului la 13 ianuarie 1298, în timpul episcopului romano-catolic al Alba-Iuliei Petru IV Monoszlo (1271-1307), fratele voievodului Transilvniei Ladislau Kán (1296-1315).Înainte de această dată satul era în proprietatea mânăstirii Garab din comitatul Nograd, de la care este cumpărat de către banul Mikud, în același an 1298. “"Noi, capitulul bisericii fericitului arhanghel Mihail din Alba-Iulia Transilvaniei facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că venerabilul părinte Petru, din mila lui Dumnezeu episcop al
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
Lipovu este datată 4 octombrie 1569 în vremea lui Alexandru Voievod: „Dă domnia mea această poruncă cinstitului și primului sfetnic al domniei mele Dobromir, mare ban al Craiovei, ca să-i fie ocină la Lipovu...”. Evidențierea în același document a unei mânăstiri confirmă popularea acestui ținut cu mult timp înaintea atestării. Documentele cercetate dau informații, în secolele XVI-XVIII, mai mult despre mânăstire decât despre viața locuitorilor din acest cătun. Ascendența activității monahale a făcut posibil ca în anul 1670 mânăstirea, independentă, să
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
al domniei mele Dobromir, mare ban al Craiovei, ca să-i fie ocină la Lipovu...”. Evidențierea în același document a unei mânăstiri confirmă popularea acestui ținut cu mult timp înaintea atestării. Documentele cercetate dau informații, în secolele XVI-XVIII, mai mult despre mânăstire decât despre viața locuitorilor din acest cătun. Ascendența activității monahale a făcut posibil ca în anul 1670 mânăstirea, independentă, să fie renumită în sudul Câmpiei Băileștilor. Apoi, subordonată Patriarhiei de la Ierusalim, prin reprezentanța acesteia Sf. Gheorghe din București și ulterior
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
a unei mânăstiri confirmă popularea acestui ținut cu mult timp înaintea atestării. Documentele cercetate dau informații, în secolele XVI-XVIII, mai mult despre mânăstire decât despre viața locuitorilor din acest cătun. Ascendența activității monahale a făcut posibil ca în anul 1670 mânăstirea, independentă, să fie renumită în sudul Câmpiei Băileștilor. Apoi, subordonată Patriarhiei de la Ierusalim, prin reprezentanța acesteia Sf. Gheorghe din București și ulterior ca metoh al mânăstirii Căluiu, dar și datorită luptelor de acaparare din partea boierilor locali, mânăstirea Lipovu a început
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
locuitorilor din acest cătun. Ascendența activității monahale a făcut posibil ca în anul 1670 mânăstirea, independentă, să fie renumită în sudul Câmpiei Băileștilor. Apoi, subordonată Patriarhiei de la Ierusalim, prin reprezentanța acesteia Sf. Gheorghe din București și ulterior ca metoh al mânăstirii Căluiu, dar și datorită luptelor de acaparare din partea boierilor locali, mânăstirea Lipovu a început să decadă devenind schit. Ultimul călugar, Rafail, adus la schit în anul 1715 a murit necuminecat. Sub ocupația austriacă, între anii 1718-1739 cătunul Lipovu a fost
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
în anul 1670 mânăstirea, independentă, să fie renumită în sudul Câmpiei Băileștilor. Apoi, subordonată Patriarhiei de la Ierusalim, prin reprezentanța acesteia Sf. Gheorghe din București și ulterior ca metoh al mânăstirii Căluiu, dar și datorită luptelor de acaparare din partea boierilor locali, mânăstirea Lipovu a început să decadă devenind schit. Ultimul călugar, Rafail, adus la schit în anul 1715 a murit necuminecat. Sub ocupația austriacă, între anii 1718-1739 cătunul Lipovu a fost depopulat, prilej pentru constituirea unuia nou prin reașezarea unei părți din
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
fiind cunoscut sub numele de Lipovu Rumâni, Lipovu Români, Lipovu Românesc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea populația a fost obligată să se strămute de pe moșiile proprietarilor Zătreanu (Lipovu Românesc) și Vlădăianu (Lipovu Țuțuroaie) pe cea a Mânăstirii Căluiu. Satul nou format s-a numit Lipovu Români. La începutul secolului al XIX-lea a apărut pe harta țării, peste Desnațui, un alt sat care s-a numit Lipovu Ungureni, în prezent, alias Satul Vechi. Cei ce s-au
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
numea Petreștii Scurtului, pe timpul lui Matei Basarab. Matei Vodă printr-un Crisov al său dat la Târgoviște după 20 aprilie 1645 confirmă eliberarea din romanie a unor locuitori din Petreștii Scurtului, de către Miloș Logofatu nepotul lui Stochiță Răiășanu și de către Mânăstirea Strâmba deoarece s-au răscumpărat cu 28 de mii de aspri. In 18 octombrie 1604 satul intreg fusese dăruit mânăstirii Strâmba. Despre satul Musculești se știe că purta numele de Sărăcinești și tocmai în sec.XIX a luat numele de
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
1645 confirmă eliberarea din romanie a unor locuitori din Petreștii Scurtului, de către Miloș Logofatu nepotul lui Stochiță Răiășanu și de către Mânăstirea Strâmba deoarece s-au răscumpărat cu 28 de mii de aspri. In 18 octombrie 1604 satul intreg fusese dăruit mânăstirii Strâmba. Despre satul Musculești se știe că purta numele de Sărăcinești și tocmai în sec.XIX a luat numele de Musculești după numele proprietarului Moscu. Din jalba lui Constantin Moscu bivtreti armaș cu data de 17 iulie 1707 se vede
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
populară tradițională (cusături - țesături, sculptură în lemn, cioplitură în lemn, împletituri), exploatarea și prelucrarea lemnului. Creșterea ovinelor și bovinelor continuă să reprezinte emblema locului. De asemenea trebuie remarcată poziția privilegiată din nordul Olteniei unde există cea mai mare concentrare de mânăstiri din țară, majoritatea din ele aflându-se în aproprierea Polovragiului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Polovragi se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (84,47
Comuna Polovragi, Gorj () [Corola-website/Science/300466_a_301795]
-
prim preot pe Radu Duhovnicul. După alte date, Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elenă", ar fi fost construită în 1669, conform pisaniei. Biserică a mai fost renovată la 1885 iar în anul 1935 o găsim menționată într-o publicație despre mânăstirile și bisericile din județul Ilfov ca fiind construită din lemn. Despre biserică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” citam „pe locul celei vechi în 1825 s-a construit o altă biserică” noiembrie 1844 spune primul preot Radu Duhovnicul care „dice” pe
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
fii de boieri. La 27 ianuarie 1689 în vârstă de 17 ani se căsătorește cu Evdokia Lopuhina, o fată de 20 de ani, frumușică, de rang mijlociu. La 6 octombrie 1689 pleacă la Moscova, după ce țarevna Sofia este trimisă la mânăstirea Novodevicie iar la 19 februarie 1690 se naște fiul său, țareviciul Aleksei. În ciuda multelor și feluritelor îndeletniciri -manevre pe uscat și pe apă, petreceri și iubiri- Petru știe că lucrurile merg în țară din ce în ce mai rău. Boierii și oamenii de rând
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
și matematice, unelte și un crocodil împăiat. A recrutat un număr mare de experți tehnici și militari care aveau să împărtășească rușilor cunoștințele lor. Întors acasă omoară streliții, taie bărbile boierilor săi, își trimite soția să se retragă într-o mânăstire, dă un ucaz prin care interzice tuturor bărbațiilor să-și lase barbă în afară de slujitorii Bisericii. Cei care vor dori să-și păstreze barba vor fi nevoiți să plătească un bir. După ce s-a războit cu bărbile, Petru începe bătălia cu
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
o decizie. În lipsa tatălui, țareviciul împreună cu iubita sa, Eufrosina, trăiesc fără griji, într-o neîncetată sărbătoare O scrisoare a țarului din 26 august 1716 prin care îi cere fie să se întâlnească la Copenhaga fie să îi spună la ce mânăstire va intra, îl trezește pe Aleksei. Fuge din Rusia împreună cu iubita lui la Viena, se ascunde de tatăl său. Într-un final pentru a-și întâlni tatăl, Aleksei sosește la Moscova la 31 ianuarie 1718, seara târziu. Țarul nu-l
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
și monede cu numele lui Dan și Mircea ca domni asociați. Dan I este voievodul care termină lucrările la Mănăstirea Tismana căci „[...] la începutul domniei dăruite mie de Dumnezeu am aflat în țara domniei mele, la locul numit Tismana, o mânăstire nu întru toate terminată, pe care sfântrăposatul, binecinstitorul voievod Radul, părintele domniei mele, a ridicat-o din temelie, dar n-a sfârșit-o din pricina scurtimii vieții[...]“, așa cum sună actul de danie din 3 octombrie 1385. Relațiile cu Ungaria sunt încordate
Dan I () [Corola-website/Science/298643_a_299972]
-
din Capitală, demolări prin care au fost distruse nu numai clădiri grav avariate și fără o valoare istorico-culturală, dar și monumente de o mare importanță istorică sau bijuterii arhitectonice precum Mănăstirea Văcărești (1722), Bisericile Sfânta Vineri (1645) și Enei (1611), Mânăstirile Cotroceni (1679) și Pantelimon (1750), Stadionul Republica (Stadionul ANEF, 1926). Chiar și Palatul de Justiție, opera unuia dintre cei mai faimoși arhitecți români, Ion Mincu, era programată pentru demolare la începutul anului 1990, după cum arătau planurile de sistematizare. S-a
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
expuse în temple. Se organizau pinacoteci, galerii de pictură. Muzeul coexista cu bibliotecă, bibliotecile fiind decorate cu statui inscripționate. Mării patricieni dețineau colecții de artă expuse în piețe, grădini, temple și teatre. Și în evul mediu s-a menținut tezaurizarea, mânăstirile colecționând piese valoroase în clisiarnite, iar marile catedrale păstrau tezaure. Erau indivizi ce dețineau colecții particuare, mai ales in Italia, cănd cardinalul Giordano Orsini din Romă a creat un cabinet de antichități. Lorenzo Magnificul deținea o colecție de manuscrise și
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
la zugrăvirea ei. Aceștia au făcut parte din școala de zugravi de biserici din secolul al XVIII-lea din care se remarcă Ioan și Gheorghe Zugrav, popa Radu Man și fii săi, Stan și Iacob, care au pictat și biserica mânăstirii Curtea de Argeș. În exterior între turn și acoperișul bisericii se vede săpată în piatră: „"Leatu bisericii vechi anii Domnului de la Hristos 420, iar cea nouă 1755"”. Pe turnul bisericii, de asemenea se vede săpată în piatră: „"Leatu bisericii vechi anii Domnului
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
septembrie 1940, sub presiunea opiniei publice (o mare demonstrație a avut loc la București, manipulată de agitatori legionari), Carol al II-lea l-a chemat la putere pe generalul Ion Antonescu, demisionat din armată și aflat cu domiciliu forțat la mânăstirea Bistrița cu condiția să formeze un guvern de uniune națională. Horia Sima a încheiat o alianță cu Antonescu pentru constituirea unui guvern legionar și a unui „Stat Național-Legionar”. Partidele politice "istorice" au refuzat să participe oficial la guvernare alături de legionari
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
28 octombrie 1910, la ora șase dimineața, Tolstoi a plecat de acasă însoțit de secretara sa. Fiica Alexandra i s-a alăturat două zile mai târziu. De teamă să nu fie urmărit, scriitorul a decis să se îndrepte către o mânăstire, însă la mijlocul drumului a abandonat traseul rămânând într-o stație de tren. Grăbindu-se să i se alăture, la auzul înrăutățirii stării sale de sănătate, copiii i-au stat la căpătâi până în zorii zilei de 7 noiembrie (20 noiembrie pe
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]