5,648 matches
-
arici ? strigă Betty din mașină. Ken nu răspunse nici de această dată, reveni la volan, răsuci cheia în contact ca să stingă motorul lăsînd însă farurile aprinse. Căută în buzunarul portierei și extrase o pereche de mănuși de cauciuc. își puse mănușa dreaptă și se duse din nou în fața vietății nemișcate din mijlocul șoselei. Betty ieși și ea din mașină, respiră de cîteva ori profund aerul răcoros al nopții, își mișcă brațele de parcă ar fi avut niște aripi nefolosite de mult și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe străzi, le sortează. tone de poșete, tone de genți de voiaj, tone de pălării, tone de papuci de casă, tone de pantofi cu toc (de damă), tone de ziare umede, sute de kilograme de ochelari, tone de eșarfe și mănuși... Un munte de biciclete, de landouri, de cărucioare pentru handicapați, de cîrje, de bastoane și de proteze. Lucrează ca un robot, cu îndîrjire, fără să se plîngă de nimic, fără să schimbe un singur cuvînt cu Vocea. munca îi face
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un atenian despre poezie și provincii. Mărturisesc abia acum că la Început chipul Închis la culoare, mai curând Înnegurat, al tânărului premiant al mașinilor de gătit Vulcan nu m-a atras. Din pricina ochelarilor-bicicletă, a cravatei cu nod și elastic, a mănușilor de culoarea smântânii, m-am crezut În fața unui pedagog din noianul pe care ni l-a pus la dispoziție Sarmiento, profetul genial, de la care e absurd să cerem pedestrele virtuți ale prevederii. Dar plăcerea negrăită cu care a ascultat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a-i demonstra că făcuse un faux pas care nu afectase nestrămutata cordialitate a legăturilor noastre, i-am propus o Avanti de la Goliadkin și mi-am făcut gustul să i-o aprind. Ce mai, i-am dat o palmă cu mănușa albă! În noaptea aceea, a treia a voiajului meu, tânărul Bibiloni m-a dezamăgit. Chibzuisem să-i istorisesc unele aventuri galante pe care nu obișnuiesc să le Încredințez primului venit; dar el nu se afla În cușetă. Nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lume. Bref: o momeală de zile mari pentru editorii pirați și transandini. II O săptămână mai târziu, un Cadillac lung a oprit pe strada Las Heras, În fața Penitenciarului Național. S-a deschis o portieră. Un domn - sacou cenușiu, pantalon fantezi, mănuși de culoare deschisă și baston cu măciulia de forma unui cap de câine - a coborât cu o eleganță oarecum surannée și și-a făcut intrarea cu pas hotărât, prin grădină. Subcomisarul Grondona l-a primit slugarnic. Domnul a acceptat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trec vremea prin otobuze, schimonosindu-mă, ca să mă ia drept altu. Zarlenga ie un animal Înhăinat, n-a avut de-a face cu oameni, ie un gagiu, iar ceilanți tot ca iel. Io ce să zic, cu subsemnatu umblă cu mănuși, fincă decât o dată a ridicat iel mâna la măndel, da iera matol și io n-am răspuns când s-a luat dă mine, care iera ziua mea. Da cleveteala și-a băgat coada neagră: lu Juana Musante i să pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă parcă i-ar fi refuzat o carbonada. De m-ar fi bunghit, doar ce-ar fi ginit doctoru trufandaua aia dă nap șucărit, că mă și trimitea fără somație la Villa María. Da nici Musante n-a umblat cu mănuși; i-a zis lu rusticanu să să ocupe dă famelia lui, dac-o avea, și i-a zis că, de-și băga râtu dân nou, o să i-l facă bucăți-bucățele ca la concasor. Ca să stingă sămânța dă zâzanie, Zarlenga a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
poate, tragediile banale sau grotești, dar incontestabil omenești, ale exoticului personaj. Să păstrăm neretușat portretul lui Fang She, de a cărui Înfățișare Îmi aduc perfect aminte, ale cărui urechi au găzduit sfatul meu părintesc și ale cărui mâini au strâns mănușa mea de șevro. Comparați: În al patrulea medalion din galeria mea se ițește un personaj oriental. Nici nu l-am chemat, nici nu-l rog să zăbovească: e străinul, evreul care pândește din fundul Înnegurat al poveștii mele, așa cum pândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
izbutea să ascundă dubla buză subțire, guler palomita și cravată cu nod, costum alb cu nasturi de import, manșete cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau statura poate mediocră, mâna dreaptă cu bastonul Împletit, stânga prelungită Într-o mănușă de culoare deschisă, unduind fără grabă, dar fără răgaz, sub briza Atlanticului. Conversația lui, plină de bonomie, aducea libații În cele mai diverse locuri comune, dar se Îndrepta În cele din urmă spre tot ce avea atingere cu blănurile, umerașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
capitulat imediat, dezamăgindu-și fidelii. Adevărul s-a impus concret. Între 1923 și 1931, Bradford, cavalerul de pe rambla, a umblat despuiat prin Necochea. Pălăria, ochelarii cu ramă de baga, mustața, gulerul, cravata, lanțul de ceas, costumul și nasturii, bastonul Împletit, mănușile, batista, gheata cu toc militar nu erau decât un desen aplicat tabula rasa pe epidermei sale. În clipe atât de amare, oportuna influență a unor prieteni situați strategic ar fi constituit un sprijin, dar a ieșit la lumină o circumstanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
neliniștitoarele perspective deschise de ele În fața activității croitoricești. Restricțiile și refuzurile expozantului n-au Întârziat să suscite vestita Plângere a lui Anglada: „Chiar și după ce-i postum Îl calomniază!“ Nemulțumit de chestiune, Anglada l-a provocat pe Montenegro să Încrucișeze mănușile În orice ring și, foarte nerăbdător să-l ajungă o riposte, a plecat cu un Jet la Boulogne sur Mer. Între timp, Secta Pictaților crescuse. Cei mai Îndrăzneți și mai recenți Înfruntau riscurile inerente, cârpăcindu-l cu precizie pe Pionierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
le recomandăm celor interesați să viziteze fără a se angaja cu nimic modernul local al numiților comercianți, care le vor acorda atenția de rigoare. Personalul expert le va Îngădui să-și satisfacă necesitățile la prețuri modice, dotându-i cu brevetata Mănușă Maestră, ale cărei două piese (care corespund riguros celor două mâini) comportă următoarele prelungodegete: poanson, tirbușon, stilou, sigiliu artistic de cauciuc, stilet, sulă, ciocan, șperaclu, umbrelă-baston și lampă pentru sudură autogenă. Poate că alți clienți vor prefera Pălăria-Magazin, care asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atâta căldură omenească, le-a mers la suflet. M-am pregătit ca pentru noaptea nunții; Înghițituri dă răsuflătură, retezat dă coamă, spălat cu săpun galben, lenjerie oferită d-a-dreptu dă personalu dân Popolare, o namilă dă sacou pă măsura lu bucătaru, mănuși galben ca paiu ș-o pereche dă pezzutos În caraiman, ca să Înfrunt orce ventualitate. Și p-ormă, opa sus În omnibuz! În S.U.P.A. aia iera Persky, Farfarello, Băiatu dă la Centru și Rubicante Însuș. Și Fata Fux, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
petrecut în ziua când am terminat cu montatul tuburilor și racordul la rețea. Lucram la instalarea contorului și a siguranțelor. Afară ploua și trăsnea, uite-așa alergau fulgerele în jurul casei, ca niște șerpi de foc. Eu lucram pe viu, fără mănuși și fără cizme de cauciuc. Trece curentul prin mine și eu nu simt nimic. La școala de maiștri demontam întrerupătorul de lângă ușă, puneam două degete pe fire și când intra cineva, hai noroc, mă, îi spuneam, și îi întindeam mâna
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de la Tanacu. A treia impresie Programul la care-i supune Andrei Șerban pe actori are grații și rigori benedictine: ora et labora sunt cuvintele de ordine subînțelese, fără să devină niciodată constrângeri explicite. Subiectul cărții mele se potrivea ca o mănușă acestei abordări în care efortul fizic și emoțional al actorilor se întâlnea cu neliniștile și căutările dramaturgice și metafizice ale regizorului. Îmi dădeam seama că actorii erau cu atât mai plăcut contrariați de acest atelier cu cât fuseseră obișnuiți cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
rarele ocazii când era folosită, Phyllis pierdea atâta timp clătind vasele înainte de-a le pune în mașină, încât ar fi durat mai puțin dacă le spăla de mână. Îmi fac griji pentru taică-tău, o anunță Phyllis, punându-și mănușile de cauciuc cu finețea unui chirurg pe cale să intre în operație. De-abia dacă iese din birou. Mai ales acum, de când și-a pus pacostea asta de televiziune prin cablu. Fran îl înțelegea și pe el. Dacă ar fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
relația cu Laurence, medită Fran câteva săptămâni mai târziu, pe când tăia legumele pentru curry în bucătăria lui, era cât de ușor și de firesc i se părea totul. Avea senzația că găsiseră un ritm care li se potrivea ca o mănușă. Amândoi își puneau profesia pe primul plan și se delectau cu aceleași lucruri în timpul liber. Fiecare carte pe care o lua din biblioteca lui era una care îi trezea interesul. Gusturile lor în materie de muzică și film erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
băiat neascultător?“. După acest ritual, bănuia ea, aveau să meargă sus pentru o partidă pe cinste. Căsnicia avea, la urma urmei, și părțile ei bune. Maică-sa era în grădină, curățând trandafirii de frunze uscate, purtând un șorț înflorat și mănuși de cauciuc de un galben strălucitor. Fără îndoială și-ar fi cumpărat și mănuși înflorate dacă ar fi existat. Contrastul dintre cauciucul galben și florile delicate, înmiresmate, era derutant. — Unde e tata? În birou? întrebă Fran. Phyllis continuă să taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe cinste. Căsnicia avea, la urma urmei, și părțile ei bune. Maică-sa era în grădină, curățând trandafirii de frunze uscate, purtând un șorț înflorat și mănuși de cauciuc de un galben strălucitor. Fără îndoială și-ar fi cumpărat și mănuși înflorate dacă ar fi existat. Contrastul dintre cauciucul galben și florile delicate, înmiresmate, era derutant. — Unde e tata? În birou? întrebă Fran. Phyllis continuă să taie uscăturile. — A plecat la plimbare acum câteva ore bune. Știi cum e, pleacă întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
De ce n-ai urcat? — Pentru că ceea ce vreau să-ți spun nu poate fi spus decât între patru ochi. Cățea egoistă! Fără vreun avertisment își îndreptă pumnul înmănușat spre Fran. Fran fu atât de surprinsă, încât nici măcar nu se clinti și mănușa o lovi în plin. — Cum ai putut să-mi umilești fiul în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred că ai vrut vreodată să te căsătorești. N-ai arătat nici pic de interes pentru nuntă. Nu-ți pasă decât de ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dintre palele late ale gulerului, ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. Ochii mititei cercetară împrejuru-i. Care a băgat de samă la cal și la lăicere?... întrebă el c-o voce gâlgâită de om gras, cu gâtul scurt. Își scoase mănușile groase de lână c-un singur deget, își înălță căciula de pe sprâncenele roșcate și-și dădu pe umeri gulerul. — Ce vânt te-aduce pe la noi, domnule primar? întrebă Faliboga. Slujbașul stăpânirii se întoarse; buzele groase i se întinseră a zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu admirația. Dar trebuia să storc din mine ultimele rămășițe de compasiune și de tact. Nu aveam nevoie de ele. Nu trebuia să mă gândesc decât la mine însumi, îmi repetam. Celorlalți, să le arunc, ca Martei, o cioară moartă. Mănușa mea, provocarea mea. Așa procedează cei care sânt adevărați vânători și vor să nu devină niciodată vînat! O clipă de ezitare și-ți smulge altul pușca din mână; apoi te împinge înainte și-ți lipește țeava de ceafă. Îmi venea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-a împiedicat la prima noastră întâlnire. Furculițele pe care le fura din res tau rantele cu ospătari enervanți. Scrisoarea pentru tatăl lui, al cărei timbru încă e vizibil. Bilețele de dragoste din clasa a treia. A patra. A șasea. Mănușa lui Mike Tyson, cumpărată cu trei dolari, după negocieri aprige cu vân zătoarea care jura că este adevărata mănușă a lui Mike Tyson. Figurinele cu familia Simpson și... aha, afurisitul. Știam eu că nu l-am pierdut. Talismanul meu norocos
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Scrisoarea pentru tatăl lui, al cărei timbru încă e vizibil. Bilețele de dragoste din clasa a treia. A patra. A șasea. Mănușa lui Mike Tyson, cumpărată cu trei dolari, după negocieri aprige cu vân zătoarea care jura că este adevărata mănușă a lui Mike Tyson. Figurinele cu familia Simpson și... aha, afurisitul. Știam eu că nu l-am pierdut. Talismanul meu norocos. Nu există noroc, îmi zicea printre dinții albi, perfecți, e o tâmpenie. Mă ridic, iar ochii mei sunt îndreptați
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de septembrie. Nu ne pasă de nimic și nu ne e teamă de nimic. Parcă lumea întreagă are, ca noi, paișpe ani. Mădălin-Eugen Popa Alpinist și cerșetor Din când în când mă opresc și mă întorc cu spatele la vânt, îmi scot mănușile și-mi acopăr ochii și nasul cu mâinile calde. Aici orice lacrimă se preface în sigiliu de gheață într-o clipă. Deși mustața și barba îmi sunt înghețate, fața îmi arde spasmodic. Ghicesc în urmă linia crestei pe care am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]