4,987 matches
-
Căuta focul, apuca repede cu un clește câțiva cărbuni, stingîndu-i într-o căldărușă, și bolborosea cu capul în piept: Fugi, deochi, Dintre ochi, Peste nouă țări și nouă mări, Unde popa nu toacă, Câinii nu latră, Fata mare nu se mărită, Că acolo te-așteaptă, Cu mese-ntinse, Cu făclii aprinse... i . Să rămfie cutare Curat, Luminat Ca steaua din cer, Ca rouă din cfmp, Ca sfânta tămfie! Da apoi copiilor să bea de trei ori din apa descântată și ieșea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nici fericirii domnului de Lauzun, dar nu acționați decât după ce v-ați gândit bine”. Însemna că e de acord. Întreaga curte a aflat uluitoarea veste: căsătoria Domnișoarei! Lauzun, cu aerul modest, aproape roșind, a zis, ca o fecioară care se mărită: „Am nevoie de toată rațiunea din mine ca să nu-mi pierd capul”. Atunci când contractul de căsătorie a fost Întocmit, gata de ceremonie, Lauzun, mereu același Lauzun, cu o insuportabilă logică a umilinței, i-a mai spus Domnișoarei: „Dacă atunci când veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cel mai mic abia un pic mai răsărit decât mine. — Am venit să-mi iau rămas-bun. M-am hotărât în cele din urmă să plec. Mâine în zori pleacă o caravană spre Portugalia; o să mă alătur și eu. Mi-am măritat ieri cele două fete mai mari, în vârstă de paisprezece și treisprezece ani, ca să aibă grijă de ele niște soți, și mi-am vândut casa unui soldat al regelui în schimbul a patru catârce. Adăugă apoi în chip de scuză: — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintâi printre cetățenii de vază din Fès, mândria granadinilor, un apropiat al sultanului, un binefăcător al școlilor și al moscheilor... Ca să pecetluim înțelegerea, urmă Zeruali, ce poate fi mai bun decât o alianță de sânge? N-ai o fată de măritat? Pe loc, Mohamed îi făgădui comanditarului său mâna lui Mariam. Cu totul din întâmplare am aflat, câteva zile mai târziu, conținutul acestei discuții ce avea să schimbe multe lucruri în viața mea. Sara cea Bălțată se dusese la haremul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părea infam. — Mă pot adresa lui Khâli, el va găsi argumentele care să-l convingă pe tata. — Deschide bine ochii, nu pe tatăl tău trebuie să-l convingi. — Totuși, nu Mariam ar fi cea care ar putea refuza să se mărite! Dacă ar cuteza să scoată fie și un sunet, i-ar rupe oasele! — Rămâne logodnicul! Nu pricepeam. Cu siguranță nu mă deșteptasem bine. — Zeruali? — Da’ cine altcineva, și nu te mai uita la mine cu ochii ăștia! Scoală-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
drum. La capătul fundăturii, se adunseră destui gură-cască. Am strigat, am amenințat, am gesticulat. Dar Warda a venit după mine, imploratoare: — Întoarce-te acasă, pentru Dumnezeu! Nu trebuie să ațâțăm toți vecinii. Sora ta ar putea să nu se mai mărite niciodată. M-am întors în casă, am trântit ușa și am început să izbesc cu pumnii în pereți, nesimțitor la durere. Warda s-a apropiat de mine. Plângea cu sughițuri, dar mintea ei rămânea limpede. Așteaptă să se îndepărteze, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pierdut. Ziad scoase arma din toc și ieși în holul principal, de unde avea vizibilitate directă spre ușă. Văzu cum gardianul se uită în sus și nu îl observă pe el sau pe ceilalți, ci umbrele lor uriașe, proiectate pe pereți, mărite chiar de lanterna sa. Fără să ezite, Ziad ținti cu pistolul său Jericho și trimise un glonț de nouă milimetri prin sticlă, direct în capul bărbatului. Zgomotul sticlei spulberate și al creierului bărbatului împroșcând totul în jur determinară o schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spre oraș, unde ne stabileam iarna. De fiecare dată, pieptul ei părea ceva mai plin, antebrațele ei ceva mai puternice și o dată sau de două ori, am deslușit, exact Înainte de a o pierde din vedere (la șaisprezece ani s-a măritat cu un fierar dintr-un sat Îndepărtat) o licărire de blândă ironie În ochii ei căprui, distanțați unul de celălalt. Este ciudat, dar ea a fost prima care a avut o mare putere asupra mea, prin simplul gest de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
văd prin fața căminului, să stau uneori lângă tine sau în spatele tău, seara, la televizorul din hol, să te întâlnesc prin cantină, pe aleile dintre blocuri, să te închipui în tot restul zilei și să-mi pară rău că te-ai măritat. — Mă căsătorisem atunci? Am dat din cap, aprobând-o. Atunci îl cunoscusem și pe soțul ei. Era un fel de trepăduș pe la studențime. Se tot agita să ajungă prin prezidii de tot felul. Doar pentru a se foi urzicat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceva, apoi ridică din umeri. — La mine nu mai vii. — Nici nu vreau. Nici nu-mi trecuse prin gând să mă duc la ea. De mai bine de un an hotărâsem să nu mai trec pe la ea. Voia să se mărite „bine“, avea un milițian de la scara vecină pe care pusese ochii și nu mai voia să fie văzută cu alții. — Dă-mi o votcă și niște bani. De-asta am venit. Altfel nici nu intram. N-am nici măcar o fisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce ni-i dată contează, ce a fost nu are rost să ne mai amintim, iar despre ceea ce ar fi putut fi sau va să fie degeaba vorbim, căci numai unul Dumnezeu le rânduiește pe toate. Știam doar că se măritase cu un tehnician de la „Grivița Roșie“ și când a fost trimis într-o echipă să preia un lot de piese din Germania acela a făcut ce a făcut și a rămas la Düsseldorf. Apoi a aflat că a ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aciuase pe lângă o actriță în vârstă căreia-i făcea menajul. Când am revăzut-o tocmai termina divorțul. Apoi, după vreun an, mi-a spus să nu o mai sun. Actrița îi trecuse casa pe numele ei. Mai apoi s-a măritat cu un strănepot al acelei actrițe, mai tânăr decât ea. O cam obligase bătrâna să-l ia, să rămână totuși casa în familie. Nu ne mai întâlneam decât rar de tot. Mă suna ea de astă dată și-mi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gestul de a întoarce paginile, umezindu-și din când în când degetele cu un scuipat. „Murmansk“, a șoptit în cele din urmă, neîncrezător, totuși. „Sau poate Vladivostok...“ „Nu, Matvei. De la Chișinău. La școala aceea din Ordjonikidze era o profesoară basarabeancă, măritată cu un rus care făcuse armata la Chișinău și pe care, când s-a liberat, l-au trimis telefonist în Osetia.“ Matvei aproba fiecare vorbă a mea. Apoi a mai cerut două ginuri. Le-am sorbit tăcuți, eu foindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
grupă cu ea. Îl trimiseseră înapoi la Moscova chiar în vacanța de iarnă a acelui an. Făcuse ceva urât la ambasadă, dar nimeni nu știa sau nu voia să spună ce. Ester râdea. „Se dădea la mine. Spunea să mă mărit cu el și să cerem azil politic apoi în Israel. Că dacă e cu mine îl primește și pe el în Kibuț.“ I-am spus și eu de sfatul lui să mă însor cu Ania și s-o aduc aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vorbea la cursuri până și despre literatura homosexualilor și ne aducea să frunzărim ultime publicații culturale primite din Franța. Nu-l mai văzusem de ani buni. Auzisem că se apucase de băut, după ce-i fugise fata în Zanzibar, să se mărite cu șeful reprezentanței Rank-Xerox de acolo. Bumbu fusese de câteva ori și la dezalcoolizare, tratamente fără succes, profesorul reluându-și băutul după fiecare reîntoarcere de acolo cu și mai multă dăruire și entuziasm. Îl lăsase și soția și trăia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din primele zile. — Ți-au venit mințile la cap, soldățelule? Îmi veniseră cu vârf și îndesat. Mă căuta la Bibliotecă. Mergeam sus, în sălile de la istorie și ne hârjoneam, îmbrățișați, până la epuizare. Coboram amețiți iarăși în sala de lectură. Se măritase în vara aceea. Soțul era inspector școlar în Bucații din Vale. Spunea că ține la el. Voia să-i rămână credincioasă. Stătea cu mine dintr-un fel de vină pentru că n-a știut să se apropie odinioară, la timp, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scrisese și, din când în când, Camil îi răspundea. „Am pierdut toate scrisorile, totul, la bombardamentul din patrușpatru, când au venit americanii cu bombele și a ars «Cartea Românească».“ Locuia pe atunci în blocul unde era acum „Romarta Copiilor“. Se măritase, avea și o fată. Soțul lucrase la Prefectura Poliției, un fel de agent sau comisar. În 1946 l-au arestat și, după doi ani, au ridicat-o și pe ea. „Nimic n-a mai rămas“, parcă se bucura bătrânica. „Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a Îndrăgostit de un alb și a rugat-o pe Elegbá s-o facă albă și pe ea. Atîta a implorat-o și atîția cocoși a sacrificat, că zeița i-a ascultat ruga și În felul ăsta s-a putut mărita cu iubitul ei, care a dus-o În Franța fără să știe care era adevărata ei obîrșie. Însă odată ajunsă acolo, după cîțiva ani fericiți, fata a dat naștere unui copil leit bunică-su, negru și vînjos, și În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai mulți bărbați, nici care să trezească, prin simpla ei apariție, pasiuni mai Înflăcărate. Pentru toate acestea, după cum era de așteptat, la optsprezece ani, Carmen de Ibarra Îl alese pe unul dintre multiplii ei admiratori și se hotărî să se mărite cu Rodrigo de San Antonio, cel mai chipeș, arogant, simpatic, generos, nobil și inteligent dintre bogații moștenitori din regiune, al cărui tată avea vaste haciendas În Ambato, Loja și Zamora. Nunta, plină de fast, Îi atrase pe toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
socoteala, veni răspunsul. Două sau trei luni, presupun... — Și eu am pierdut socoteala - chilianul păru să se adîncească În gînduri amare. Acasă probabil că m-au crezut mort cînd s-a Întors vaporul meu și nevasta mea poate s-a măritat cu altul... Dumnezeule! exclamă. Neputința face și mai Îngrozitor acest supliciu. Curînd se va sfîrși. O spuse cu convingere, ca și cum ar fi știut ceva ce metisul ignora sau ca și cum propriile ei planuri s-ar fi conturat cu claritate, dar celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să nu rămână paharele goale nici pentru un moment, tot îndemnându-l să mai cinstească din vinul său cel bun. Moș Ion aștepta cu nerăbdare momentul în care i se va spune care era zestrea fetei, după ce urma să se mărite. Pentru el era foarte important acest lucru. Tatăl fetei nu se lăsă așteptat mult, nu întârziase în a-i spune tot. Tânărul rămase destul de mulțumit. Acuma aveau toate motivele pentru a închina paharele cu vin, care mereu erau pline. Mirele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la ei, dar bătrânul, fiind mai șmecher ca el, îl luă cu binișorul zicându-i: - Ascultă, Ionică, ce vreau să-ți spun. N-am putut să-ți dau pe Ileana, deoarece Catinca e mai mare ca ea și, dacă se mărită cealaltă înainte, aceasta rămâne nemăritată. Nu te supăra așa, cu ce este mai rea Catinca decât Ileana? E doar cu doi ani mai mare, dar e și ea tânără și frumoasă. Dacă te căsătorești cu dânsa, eu vă mai dau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Dacă intenționează să te privească, va veni cu cel mult o jumătate de oră înainte. Tu îți vei petrece vremea închinîndu-te Sfântului Anton de Padua. Oricine își va imagina că te rogi pentru ca nepoata, sau chiar fiica ta să se mărite." Pătrunse în catedrala aproape pustie. Cineva exersa la orgă pe un motiv de Bach. Melania Lupu își muie degetele în apa sfințită și se închină. " Desigur, acesta este un obicei catolic, dar e bine, draga mea, să-ți asiguri prieteni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zgomotele din casă apoi începu un joc ciudat. Manevre tainice, precipitate. Deschise cuptorul unui aragaz băgând mâna în oala încă fierbinte. Degetele alunecară în sosul gras dibuind o bucată de carne. " Aha, tocană... Nenorocita gătește bine. Normal, vrea să se mărite..." Intră cu brațul mai adânc până la subsuoară: "Un șnițel nu se cunoaște. Puse totul într-o farfurie și trecu indiferent pe lângă aragazul lui Panaitescu: "Asta mănâncă parizer la jurnal..." Ridică un capac: "Vîlcu! Iepure cu ciuperci. Chestii fine! Șnapanul e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe urmă îmi revine destul de ieftin. ― Și ceilalți? ― Ceilalți! Melania Lupu, presupun, gândește ca și mine. Motanul, o prăjitură și televizorul îi ajung. N-are copii, la ce să-și mai caute o altă casă? Valerica Scurtu așteaptă să se mărite. Așteaptă cam de multișor... Poate speră că nenorocitul o să aibă apartament, poate strânge bani... Nu poți să știi. Sculptorul are gărgăuni. La vârsta lui, capul ți-e la altele. Femei, petreceri... Iar Panaiteștii, ați văzut și dumneavoastră! Nu i-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]