6,722 matches
-
am și carismă! Pentru că...toate Vechi ale lumii tratate De pace, dreptate Sau nu, libertate, Coduri de legi, edicte, Letopisețe, pline de fapte, Finalul marilor conflicte, Literatură, știință, idei, Au fost...în fine, Semnate de mine, Prin... reprezentanți valoroși, Străbunici, mătușe și moși ! Ascultând a hârlețului pană, Care muncise o sută de ani, Cu trei generații de țărani, Ca o simplă...șicană, Întrebă insolent: Dar...în prezent, După amarul acesta de ani, Dă cineva pe tine...doi bani? Morala: Când nu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
plasate lângă foc exact În unghiurile cele mai potrivite. Luă o revistă din suport și se prefăcu a citi din ea. — Căsuțele astea de țară nu vă dau o stare de claustrofobie? l-am Întrebat. Oftă ușor iritat, ca o mătușă bătrână Încă nemăritată care simte miros de gin În răsuflarea pastorului. Luați loc, Herr Gunther, zise el. Nu l-am luat În seamă. Pipăind cu degetele cele două bancnote din buzunarul pantalonilor ca să mă ajute să rămân treaz, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de lungă, la tăiatul lemnelor și scoaterea pietrei, cu care moș Vasile dorea să construiască un zid, care să apere așezarea de prădălnicia jivinelor, dar și de dușmănia oamenilor fără frica Domnului. Băieții erau la vârsta însurătorii și, de aceea, mătușa Paraschiva ochea orice fată vrednică de a i fi noră, bătând potecile spre mănăstire și ticluind rugi fierbinți tuturor sfinților, dar mergând, ferindu-se de moș Vasile, și la ghicitoarea Safta, de la marginea pădurii, pentru a pune și ea în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Arunci bunătate de apă și eu mor de sete! spuse cu uimire o femeie înaltă, urâtă, îmbrăcată într-o haină verde, din mușchi, acoperită cu o coroană hidoasă, din ramuri de brad, pe care erau aranjate câteva ferigi. Îndură-te, mătușă, că sunt și eu un biet bătrân neștiutor. Eu sunt Crăiasa Ținutului de Cleștar, și, pe loc te pot transforma într-un mușchi, ca să stai, pe veci, îndrumând drumeții, care s-ar încumeta a trece prin împărăția mea. Îndurare, preaputernică
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
glasuri, bătrâna aprinse lampa mare, întâmpinând feciorii cu mare bucurie: Bine-ați venit sănătoși, dragii mamei copilași! Bine te-am găsit, maică, se bucură Natalița, îmbrățișându-și mama. Bine te-am găsit, iubită soacră, rosti șugubăț Fetea. Bucuroși de oaspeți, mătușă! se bucurară de revedere ceilalți tovarăși. Bucuroasă-i maica, că nu v am văzut de la lăsata secului! lăcrimă fericită bătrâna. Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua strălucește Și lumii vestește... Frumos mai cântă copiii. Se vede că i-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
descătușându-și noianul chinuitoarelor temeri și întrebări fără răspuns. A plecat spre București fericită, căutând, mereu, să ajute toate rudele, creionându-și, prin amintirile lor, meandrele destinului, acoperindu și , numai cu flori, potecile sufletului. A trecut un an de la moartea mătușii Mariana. Privesc cu tristețe o fotografie din tinerețea ei îndepărtată și mă gândesc că s-a întâlnit cu moș Gheorghe, care i-a dăruit mere domnești, s-a îmbrățișat cu mama Safta, l-a ajutat pe fratele Vasile să stivuiască
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu-și dă seama prea bine ce s-a întâmplat, ea e cu mult mai tânără decât frații ei, e din a doua căsătorie a tatălui lor, mama ei a murit de tânără, am venit la Firenze fiindcă are o mătușă aici, soră de-a mamei ei, Fumează pipă Boris, din când în când se oprește și-o îndeasă cu tutun, Îți place casa? Da! Terasa e superbă! Și liniștea acestei seri mă împresoară tainic și totuși nu pot spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văd chipul, gestul lui Boris, o atingere ușoară în părul ei, ca o mângâiere, ar fi putut fi noaptea sau vântul, nu știu, facem planuri pentru ziua de mâine, eu cu Boris vom pleca în oraș, Sabina o așteaptă pe mătușa ei, care vine să vadă copilul, și pentru duminică ne putem duce toți la o mănăstire din împrejurimi, vestită pentru „farmacia” ei, se prepară acolo cele mai fine lichioruri, esențe de parfumuri, toate acestea ni le spune Boris, Sabina îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
luni cu chirie, cum nu cunosc prea bine franceza reușesc să-l enervez pe bietul om tot încercând să aflu mai multe de la el, unde s-au dus, au Sud! Où?! Je ne sais pas, m’sieur! Plouă! avea o mătușă undeva prin împrejurimile Parisului, unde?! am s-o sun în țară pe bunica ei, n-am altă soluție, Theo, dacă spui că o iubești, las-o în pace, îi merge bine acum! cum să nu trântesc telefonul la aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
familie de români stabiliți la Paris, fac parte din prima emigrație și l-au ajutat foarte mult pe Marius de când se află aici, accept invitația și cu gândul tainic că acești oameni ar putea din întâmplare s-o cunoască pe mătușa Anei, ea însăși rămasă în străinătate imediat după încheierea războiului, îi dau bătrânei doamne foarte multe detalii despre familia Anei, dar n-am noroc, n-o cunoaște, se consultă și cu soțul ei, monsieur Philip, Nion, moi non plus! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine, Nu ești urât, Marius! Ba da! Sunt un șoarece de bibliotecă, o spune cu amărăciune, dar și cu mândrie, oricum am trecut pe aici ca să-ți spun că madame Claire s-ar fi putut să fi dat de urma mătușii Anei tale, privirea mea alunecând peste el, dacă te mai interesează firește, se fâstâcește lăsându-și ochii în jos, Pentru asta am venit aici, Marius, el scoate din buzunarul pantalonilor o hârtie mototolită, se scuză, nu, nu-i asta, caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care corespundea oarecum descrierilor tale, Mulțumesc, Marius! Voi pleca mâine dimineață, Trebuie să iei trenul din Gare de l’Est, Pe unde vine? Dacă vrei vin cu tine la gară, mâine n-am ore! Perfect! îți mulțumesc! 31 martie, presupusa mătușă s-a dovedit a nu fi mătușa Anei, nefericit mă întorc de la gară, aflu pe masă un bilet de la Anne, e prima oară când îi văd scrisul, m-am întors! am contemplat minute în șir Autoportretul, unde ești? te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Voi pleca mâine dimineață, Trebuie să iei trenul din Gare de l’Est, Pe unde vine? Dacă vrei vin cu tine la gară, mâine n-am ore! Perfect! îți mulțumesc! 31 martie, presupusa mătușă s-a dovedit a nu fi mătușa Anei, nefericit mă întorc de la gară, aflu pe masă un bilet de la Anne, e prima oară când îi văd scrisul, m-am întors! am contemplat minute în șir Autoportretul, unde ești? te văd mâine la cinci jumătate la Café Regis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întrebarea a fost pusă, O caut pe Ana! Care Ana? Îi dau în câteva cuvinte reperele genealogice ale familiei ei în timp ce mă străduiesc nu fără greutate să surprind privirea de gălbenuș ce se sparge a lui Casian, O cunosc pe mătușa ei! Adevărat?! Da! Nu frecventează prea mulți români, fiind și greco-catolică a trecut firesc la catolicism și nu vine niciodată la biserica ortodoxă, am întâlnit-o doar de câteva ori, am o prietenă bună aici care o vizitează mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pentru două ore, ca să treacă timpul. (sâmbătă) Nu știu nici acum de ce E. m-a invitat la ea acasă Înainte de bacalaureat. Locuia singură Într-o Încăpere mică din fundul acelei curți, unde se ridicau mai multe case ale numeroaselor ei mătuși. Totdeauna, curtea aceea mi se părea Înflorită; miresme de sezon Îmbălsămau aerul până În stradă. Trecusem adesea prin fața casei sale, numai pentru a arunca o privire spre acel cuib secret și a trage În piept miresmele grele ale curții Înflorite. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tot timpul ca pe o amuletă, având grijă să nu-l rătăcesc. Mă și mir că se mai află În bibliotecă după atâtea mutări și furturi. M-a dus pe aleea plină de flori, ținându-mă de mână. Cred că mătușile ei nu erau acasă. A căutat cheia Între glastrele colorate și a deschis, Împingându-mă să trec pragul primul. M-am trezit În semiobscuritatea unei camere galbene; tot ce se afla acolo avea această culoare sau o nuanță apropiată, perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îmi spuneam eu lăuntric, ce-ar trebui să fac acum, poate ea așteaptă de la mine ceva foarte precis și eu sunt incapabil, sunt nepregătit să răspund la nivelul așteptărilor ei. Pe acest sentiment penibil de neputință, a venit una dintre mătuși, a bătut În geam cu discreție: „Ce faceți pe Întuneric? De ce nu aprindeți lumina?“. Cu mirare, ne-am dat seama că se făcuse atât de târziu, se Întunericise, iar noi stăm fără a face altceva decât să ne uităm muți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se amestecase printre ei, dar păstrase hieratismul gesturilor și paloarea ce mă chema amețitor către o aventură neînscrisă În gena ființei mele; de aici și biografia secretă cu care se Înconjura: nu se știe dacă avea părinți, stătea la niște mătuși scăpătate, profesoare la pensie, Într-o casă boierească cu geamlâc, În fundul unei curți cu iarbă și flori laolaltă, nu prea plivite; vara pleca din orașul nostru, mergea undeva În Apuseni, de unde Îmi scria o epistolă de o pagină și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noastră Întâlnire Într-un cadru intim; de obicei, ne Întâlneam În parc, pe aleea Oltului etc.; dar acum era vorba despre violarea spațiului ei de intimitate, acel spațiu securizant În care nu are voie să intre nimeni; În acea zi, mătușile lipseau, cine știe dacă ea nu a pândit special această zi, mă Întreb de ce lipseau, dacă ea n-ar fi pus la cale ceva, dacă n-ar fi avut În gând un anumit lucru, desigur că n-ar fi lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singurul moment în care bea dimineața, și stătea acolo cu un pahar de sherry și mânca bomboane de ciocolată, comentând la deschiderea fiecărui pachet- și chiar ne făcea să râdem. Anul ăsta, când Sally l-a deschis pe cel de la mătușa Cherry și era aceeași cutie veche de biscuiți pe care o trimitea mereu, a urmat o tăcere îngrozitoare și-ți puteai da seama că încercam cu toții să ne gândim la genul de glumă pe care ar fi scornit-o tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și ea prin curierat un tricou pentru câini — special pentru rasele de câini de talie mică, dar adresat lui Otis — pe care scria MUȘC DACĂ MĂ MÂNGÂIE OAMENI URÂȚI. Emmy ridică tricoul să se uite la el. — CEA MAI BUNĂ MĂTUȘĂ DIN LUME? citi ea cu voce tare. Nu pricep. Ce-i așa amuzant — Schimbul de priviri dintre Izzie și Kevin o făcu să se oprească la mijlocul propoziției. — Oh, nu se poate! Izzie se mulțumi să zâmbească și să clatine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu să caute cele mai noi, mai haioase și mai frumoase lucrușoare. Da, n-avea încotro. Dacă vroia să arate ce poate, atunci acesta era momentul. S-ar ridica la înălțimea inscripției de pe tricou și ar fi cea mai bună mătușă din câte există. Și cine știe? Poate că într-o zi va folosi aceste lucrușoare și pentru copilul ei; copiii ei și copiii lui Izzie ar putea să folosească aceleași hăinuțe și jucării, așa cum făcuseră și mamele lor toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
șiroiască pe obrajii surorii ei. Ezită o clipă din cauza lui Kevin, după care, aducându-și aminte că practic e ca și fratele ei, Emmy își scoase bluza de pe ea și-și puse noul tricou pe care scria CEA MAI BUNĂ MĂTUȘĂ DIN LUME. — Uite, zise ea întorcându-se spre Izzie să-i arate și observând că, din politețe, Kevin își ferise privirea. Îmi place. Mă bucur că o să ai un copil! Îmi place mult, mult, mult felul în care mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nici măcar un băiat cu care să-i facă plăcere să comunice pe e-mail, îl izgoni iute din minte. Astfel de gânduri egoiste nu-și aveau locul, nu atunci când doreai să fii alături de sora ta și să fii cea mai bună mătușă din lume. Nu, pur și simplu nu-și va îngădui să gândească așa ceva, punct. Kevin le zgâlțîi ușor pe amândouă să se trezească. — Nu cumva voi două trebuia să mă treziți pe mine? întrebă el, aprinzând o veioză. Izzie își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
drace, dar chiar era bucuroasă! — dar poate faptul că era târziu în combinație cu apa aceea caldă și șocul veștii lui Izzie o obosiseră pe Emmy. Se bucura din tot sufletul pentru Izzie și o încânta ideea că va deveni mătușă, dar tot nu putea scăpa de senzația că-i venea să plângă. — Emmy, este bine? S-a întâmplat ceva? Îngrijorarea și compasiunea din glasul lui Leigh declanșară ceva în sufletul ei: în câteva clipe lacrimile îi șiroiau pe obraji. — Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]