5,303 matches
-
nedumerirea imprimată pe chip îi oferea acea iluminare în fața uluitoarelor porți ale templului morții. Seara, cădea frântă în patul ei, pe perne mari și pufoase, în care se afunda până a doua zi, în somn vizitând palate imense, toate din marmură cu statui de aur, șobolancele îmbrăcate în haine de purpură, cu ochi de smarald și gheare de argint și șobolanii, cu haine de paradă pe care luceau decorațiile de clan, în centrul lor luminând muzica tristă a speciei, concentrată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
impozitelor pentru buna funcționare a țării și alte prostii de genul ăsta. Nu m-a interesat prea mult pentru că nu mă privește. La sfârșitul conferinței de presă, sala se eliberează și pe ecran apare doar masa albastră în fața peretelui de marmură maro. "Aceasta a fost conferința de presă a Ministrului, în care s-au anunțat schimbări radicale în sistemul de învățământ. Eu sunt Mihai Protopopescu și vă urez o noapte cât mai plăcută!" Cam atât a fost. Ah! Ce nervos sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în sacoșe... nu știu. Poate haine de schimb. Nu erau grăbiți. Mergeau chiar încet. Nu cred că știau de situația în care se aflau deja. Unul câte unul, dispăreau după colțul din dreapta al clădirii și le auzeam ecourile pașilor pe marmura holurilor. Nu ai bagaj! observase Dutrumof. Își sculase capul din mâinile alea pline de grăsime și fălcile i se mișcau asemeni unui buldog care mănâncă ceva. De ce nu ai bagaj? Bună dimineața și ție! spusei ironic. De ce nu ai bagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dinadinsul să intre și să invadeze holurile late. Pașii noștri creau ecouri pe coridoarele goale. Aici, la etajul unu, nu era nici un elev. Toți erau fie la parter, fie la etajele doi și trei. Îi auziserăm pe când coboram scările din marmură. În spatele nostru veneau alți elevi pe care-i chemasem. Nu îi văzusem, dar îi auzeam. Nu eram nervos. Nici supărat. Într-un fel, eram iritat și foarte nemulțumit și pot să spun chiar... curios. Cine convocase întrunirea și de ce? Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oboseală. Pe măsură ce eu devin mai puternic, tu slăbești! M-am apropiat de el cu pași mărunți, netemători, m-am suit pe prima și singura treaptă a tronului și aplecându-mă i-am pus mâna mea rece pe obrazul său de marmură. Biostir! Stră-strănepotul meu... Stând așezat pe tron își ridică tremurând o mână și o puse la rândul său pe obrazul meu de gheață. Și-a pironit privirea în a mea și am rămas așa multă vreme, înțelegându-ne din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
naibii culcați!" "N-avem grenade?" Oare ce se întâmpla acolo? Se omorau unul pe altul? Începând cu etajul doi se puteau auzi focurile de armă! E nasol! Trecând de jumătatea etajului secundar, mâncând pământul spre al treilea, am plonjat spre marmura de pe jos, mai mult din greșeală, căci mă împiedicasem, când pe lângă urechi îmi șuieră un glonț! Acolo era capul meu cu o fracțiune de secundă înainte! M-am târât până la baricada cea mai apropiată. În aer plutea un praf fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de dom, cu pereții cenușii de piatră prelucrați într-o anumită măsură. Peste tot se găseau cutii și saci plini aruncați fără noimă. Astea trebuiau să fie proviziile duse pe Perir! Podeaua pe care stăteau ele zvârlite era făcută din marmură maronie îmbinată neregulat. Eram prea în adânc ca să ne dăm seama de ceea ce se petrecea deasupra cu colegiul. La vreo treizeci de metri distanță de intrare se ghicea un gol în pardoseală. M-am apropiat de margine și lumina lămpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
particulară se înțelegeau bine. Ei nu-i plăcea deloc că el fuma țigări în pat. — Se îndreaptă spre hol, spuse Dolly. Nu, se întorc. Holul principal era un pasaj oval uriaș, cu un tavan aurit înalt, lumini blânde, coloane de marmură. Făcea ca oamenii care treceau prin el să pară niște pitici. Vasco rămase în urmă. — S-au răzgândit? Sau ne-au văzut? — Cred că sunt prudenți. — Ei bine, acum e momentul cel mare. Pentru că, mai mult decât prinderea fugarului, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mulțumesc ! spun râzând relaxată, cu ochii cercetând holul. Nu-l văd nicăieri. OK. O să fie bine. Probabil că Încă n-a venit. Probabil că nici nu vine azi. Îmi arunc părul spre spate sigură pe mine, traversez cu pași iuți marmura din hol și pornesc pe scări. — Jack ! aud În clipa În care mă apropii de etajul Întâi. Ai un minut ? — Sigur. E glasul lui. Unde naiba... Mă Întorc nedumerită și Îl zăresc pe palier, la etajul de deasupra, vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ar vedea. De ce naiba trebuie să stea chiar aici ? N-are un birou impozant care-l așteaptă ? Oricum. Nu contează. Am să... schimb traseul. Cobor Încet cele câteva trepte, mergând cu spatele, Încercând să nu fac zgomot cu călcâiele pe marmură și să nu fac mișcări bruște, ca să nu-i atrag atenția. În clipa În care trec pe lângă ea, Moira de la contabilitate Îmi aruncă o privire ciudată, dar nu-mi pasă. Trebuie să scap de aici cât mai repede. Imediat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
duc, Îmi spun. Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze, n-am găsit dosarul Leopold“ și totul s-ar termina aici. Șovăi o clipă pe scările de marmură, cu degetele Încleștate pe mapă. Apoi pornesc mai departe. *** Când mă apropii de ușa biroului lui, văd că aceasta nu e păzită de una dintre secretarele lui, ci de Sven. O, Doamne. Știu că mi-a zis că e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apartamentul nostru, Îmi dau pentru prima oară În viață seama cât de Înguste sunt scările, cum vopseaua crem de pe pereți s-a scorojit de tot, și cum covorul miroase a varză. Jack locuiește, probabil, În ditamai căsoiul. Cu balustradă de marmură și tot tacâmul. Și ce dacă ? Nu putem avea cu toții marmură. Oricum, probabil că e groaznic să stai acolo. E rece și amplifică orice zgomot. Și probabil că aluneci tot timpul și se ciobește destul de ușor... — Emma, dacă, vrei, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de Înguste sunt scările, cum vopseaua crem de pe pereți s-a scorojit de tot, și cum covorul miroase a varză. Jack locuiește, probabil, În ditamai căsoiul. Cu balustradă de marmură și tot tacâmul. Și ce dacă ? Nu putem avea cu toții marmură. Oricum, probabil că e groaznic să stai acolo. E rece și amplifică orice zgomot. Și probabil că aluneci tot timpul și se ciobește destul de ușor... — Emma, dacă, vrei, până te pregătești tu, eu Îi ofer lui Jack ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
niciodată rușine cu corpul tău. Bucură-te de el ! Mama natură ți l-a dat ! Dacă vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sâmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strânsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de mâna a doua te duci tu ? E o fată pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mulți oameni sunt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă În pace, toți ! Sprintez spre ieșire, urmărită de toate aceste voci, care reverberează În holul de marmură. Împing disperată ușile grele de sticlă, În timp ce bodyguardul Dave se ridică repede În picioare, cu ochii țintă la sânii mei. — Mie mi se par În regulă, scumpo, spune Încurajator. Reușesc În fine să deschid ușa și pornesc În fugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai palpitant. Precis că toată lumea va vorbi despre... fotbal. Sau despre politică sau chestii din astea. Exact. Împing ușa de sticlă cu optimism și intru, cu capul sus. — ... o cuvertură Barbie ! aud imediat În jurul meu, din partea opusă a holului de marmură. Un tip de la contabilitate se Întreține cu o femeie cu ecuson de vizitator, care Îl ascultă avidă. — ... și-o punea tot timpul ăsta cu Jack Harper ? aud o voce de deasupra și, În clipa În care ridic ochii, văd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
i a Întrecut toate așteptările. Hotelul El Minzah era cotat la cinci stele veritabile iar arhitectura, peisajul, luxul, curățenia, modernul Împletit cu tradiționalul, simplitatea cu opulența, l-au copleșit. Peste tot covoare În care pașii se afundau silențios, totul era marmură, inox și sticlă, candelabrele imense, porțelanurile și cristalurile confereau o notă de noblețe și elitism, totul răspândea căldură și dorința ca oaspeții să fie perfect satisfăcuți. Nimic nu lipsea iar, pe deasupra la toate, verdele și culorile studiate ale mulțimii florale
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ale Atlanticului și plaja care se golea Încet-Încet. Ștefan Își mută privirea către curtea interioară, unde un lac În miniatură scânteia În lumina apusului de soare. Era lac, pentru că piscină nu se putea numi, era foarte Întins, numai malurile din marmură și aleile cu mozaic aminteau de piscină. Ieși din cameră, răsfoi câteva reviste turistice de pe holul fastuos și plimbându-se printre arbori și flori analiză totul prin prisma românului din Vaslui și fără să vrea făcu o paralelă dureroasă finalizată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu știi orașul, riști să cobori o stradă doar pentru a urca o altă, spre dreapta sau stânga... Biroul este chiar în Centru, în zona Administrativă, la doi pași de Mall și Pyke Market. O cladire din 1900, still, cu marmură și dale de gresie, coloane aurite și tavane pictate... Asta în lobby, mai sus sunt birouri nu atât elegante, cât funcționale. Ferestrele de la birou dau spre o intersecție foarte aglomerată. De acolo am urmărit demonstrațiile anti- Globalizare. Cei mai simpatici
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
capătul ei sunt zidurile de piatră ale unei mici cetăți.Bărbatul bate cu inelul fixat în gura unui cap de leu pe auriu.Ecoul preia sunetul metalic.Poarta se deschise larg.Străbat curtea interioara printre fântâni arteziene.Urcă treptele de marmură și se opresc în fața unei uși de lemn masiv.Deasupra portalului este o inscriptie încrustata în piatră. „Du-te la prieteni mai curând când au nevoie de tine,nu când sunt fericiți”.(Chilion). Deschid cea de-a doua ușa.Un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
trebuie să uităm aforismul prof.N.S.Dumitru : ”Dacă-ți iubești soția,trebuie să-i iubești și pe prietenii ei”. -Eu apreciez celălalt aforism: Soția prietenului meu e mai bună decât prietenii soției mele”. Luna de sidef lumina palid cavoul placat cu marmură.Era neîngrijit. Nu se distingea niciun nume,doar o placă cu litere aurii: ”Luna stăpânește marea ca și pe femeie”. (Hemingway). Aprinseră o lumină.Indepărtară vegetația din jur.Ridicară lespedea.Era ușoară.In criptă nu era nimeni.Exista un minisubmarin
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pod însă s-a aruncat și o tânără, sinucigându-se. Inainte de gestul necugetat a lăsat scrise următoarele cuvinte: ”Inima celor puternici este plină de cicatrice. Eu nu am reușit”. Ultimele ei cuvinte sunt acum gravate pe o placă de marmură neagră lângă bisericuța menționată. Citindu-le, mi-am amintit zicala: Ce nu te distruge, te întărește. Ea, sărmana, nu a reușit să iasă mai puternică din criza ei interioară. Cred că este bine să-i aplicăm dictonul: ”Să nu-l
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Gellone, vale unde el a dus o viață eremitică și de mărturisitor al lui Cristos, și după un sfârșit fericit, se odihnește înconjurat de onoare. Sărbătoarea lui se celebrează pe 28 mai”. Acest text se găsește pe o placă de marmură pe peretele din partea dreaptă cum intri în biserică. In cripta bisericii se păstrează o relicvie a lui și sarcofagul în care a fost depus trupul său, care acum nu se știe unde este. Am asistat în seara aceasta la rugăciunea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fiecare săptămână cu scrisori de la persoanele triste sau singure din Kilburn care nu au nimic mai bun de făcut decât să pună întrebări de genul „Care este cel mai bun mod de a curăța o podea de linoleum de culoarea marmurei albe, care a devenit galbenă?“ sau „Am o pereche de sfeșnice de argint moștenite de la bunica mea. Argintul și-a pierdut acum luciul, vreo sugestie?“. Și în fiecare săptămână stau ore întregi la afurisitul de telefon, sunându-i pe fabricanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
te bucuri de ceva de băut? În mod normal aș cere un cappuccino și aș lua ciocolata de la vârf, după care aș adăuga trei pliculețe de zahăr, dar lucrurile sunt pe cale să se schimbe, așa că-mi găsesc o măsuță de marmură din fața unei patiserii și comand o apă minerală plină de bule. Deși n-are nimic de citit, și nici n-are cu cine vorbi, Jemima se simte atât de fericită cum nu s-a mai simțit de mult timp. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]