4,739 matches
-
cu Marbé147, este preocupat de acest determinism. El este formulat explicându-l în mai multe lucrări, inclusiv în tratatul publicat cu Golstein, în 1909, și apare ca afirmație pregnantă, în 1913, în raportul prezentat la Gand: Credem că mania și melancolia reunesc, în multe cazuri, o patologie glandulară. Căci în cursul acestor psihoze, se întâlnesc, adesea, tulburări tiroidiene ca hipertrofia acestui organ, exoftalmia, palpitații, valuri de căldură, insomnie sau tulburări ovariene, ca amenoreea. Amintesc, de asemenea, că epoca puberală, menopauza, epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de căldură, insomnie sau tulburări ovariene, ca amenoreea. Amintesc, de asemenea, că epoca puberală, menopauza, epoca menstruală, care sunt de obicei însoțite de o hipertrofie tiroidiană sau de o exagerare funcțională a acestui organ, sunt cele în care mania și melancolia își fac adesea apariția. De asemenea, melancolia se manifestă mai ales la sexul feminin, în proporție de 80%, cifră care amintește pe cea găsită pentru sindromul Basedow (88%). Mai trebuie să adaug că, în cercetările pe care le-am făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
amenoreea. Amintesc, de asemenea, că epoca puberală, menopauza, epoca menstruală, care sunt de obicei însoțite de o hipertrofie tiroidiană sau de o exagerare funcțională a acestui organ, sunt cele în care mania și melancolia își fac adesea apariția. De asemenea, melancolia se manifestă mai ales la sexul feminin, în proporție de 80%, cifră care amintește pe cea găsită pentru sindromul Basedow (88%). Mai trebuie să adaug că, în cercetările pe care le-am făcut asupra modificărilor tiroidei la alienați, am găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
alienați, în Congresul psihiatrilor români, Cluj, 1920, și Revista medicală Sibiu, 1920. 134. C. I. Parhon, Bătrânețea, senilitatea, psihoza vârstei și involuția, demența senilă, demența arteriosclerotică, publicată la Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 135. C. I. Parhon, Psihozele afective. Mania, melancolia, psihozele intermitente sau periodice, circulare, ciclotimia, psihozele alterne. Concepția psihozei manaico-depresive, publicată de Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 136. C. I. Parhon, Par quel mécanisme la musique agit-elle sur notre affectivité?, Bulletin de la Société roumaine de neurologie, psychiatrie, psychologie et
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
adaptări • "Livada cu ... oameni" scenariu după cele cinci mari piese ale lui A.P. Cehov 1997 • "Sub zodia lui Sisif" scenariu după Tragedia antică 1999spectacol cu care s-a efectuat un turneu în Italia. • "Audiență la Caragiale" 2003 • "Îmi voi retrage melancolia" scenariu după volumul de versuri "Donatorul de umbră" de C.Popa • "Stepă...Votcă...și alte suspine" scenarii după piesele lui A.P. Cehov toate scenariile au fost montate pe scena "Studio" al Teatrului Național , cu studenții Facultății de teatru Universitatea "George
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ale lui eleutheoros face parte și sensul de generator, pentru care R.B. Onias 3 aduce ca sprijin pasaje din Iliada (VI, 528) și din Republica lui Platon (562c-d), unde libertatea stă în relație cu faptul de a în Pitoresc și melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Humanitas, București, 1992 (ediția I, 1980), pp. 31-32, 155 ; Despre îngeri, ed. cit., pp. 18-22, 50, 79. bea, interpretabil ca restaurare a puterii generative. Menționînd argumentația lui Onias, R. Muller citează numeroase
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pentru a ieși, la sfîrșitul secolului XX, din discreția sferei private și a se manifesta în spațiul public ca opțiune personală, ca publicizare a unui privat. îndărătul sobrietății lor științifice, analizele filozofului francez lasă să se ghicească o undă de melancolie pricinuită de anemierea unității cetățenești, republicane. în schimb, autorii care lucrează pe terenul anglo-saxon, unde varietatea culturală, etnică, religioasă face de mult parte din logica peisajului public, mizează mult mai ofensiv pe diversitate. în termenii lui Giovanni Sartori, însuși principiul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
au provocat fiecare criză. Gwen identifică unii factori de risc recurenți cum ar fi acela de a se afla singură acasă după cursuri, sau seara în camera ei și, într-o manieră mai generală, izolarea sa socială favorabilă crizelor de melancolie și ruminărilor mentale; senzațiile de foame, de oboseală și de nervozitate; administrarea de alcool; alimentele dulci de care se privează în mod normal; disputele dintre părinții săi în timpul mesei pentru ca Gwen să mănânce împreună cu ei; observarea albumului cu fotografii de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
obișnuite fiind „cutremurările sfioase” și „armoniile pierdute”, „cântecele de toamnă” ori „conturările fantastice”, cum se intitulează câteva din ciclurile cuprinse în placheta Ispite și biruinți. În fond, acest climat e produs de o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate și care exclude tot ce depășește măsura, exhibarea, disonanța, insolitul. În același sens pledează și fidelitatea față de versificația clasică, grija pentru expresie și recursul intermitent la virtuțile „cugetării”. Astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
În Castelana personajul mijlocește o trăire palpabilă a trecutului, iar în Peregrinări voiajul continuă în lumea artelor plastice și a muzicii, la aceasta contribuind din plin și memoria involuntară. Un amurg pe lagună sau Piața San Marco toamna predispun la melancolie, în timp ce Festa Veneziana ori Zanzara stimulează reveria. Diversitatea este augmentată prin alăturarea unui eseu-meditație asupra destinului unui personaj (Casanova), a relatării unui coșmar trăit în decor venețian și a unei „nuvelete” (Signor Canot). Talentul nu i-a lipsit lui N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
ș.a. În 1969 publică primul volum, studiul Anton Pann. După un lung interval în care s-a dedicat activității de editor, revine cu o lucrare intitulată Tudor Vianu și lumea culturii (1998) și cu o importantă exegeză a poeziei eminesciene, Melancolia lui Eminescu (2002). A scris prefețe la o serie de volume de Vasile Alecsandri, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Georgeta Mircea Cancicov, G. Ciprian, Lucian Blaga. Adevărata vocație, de editor, a probat-o în ediția Opere de Tudor Vianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
istoricului culturii.” Exegetul tinde să contureze portretul complet al proteicului om de cultură. Cercetându-i poezia, el descoperă „fenomenul originar” al personalității acestuia, și anume dualismul: „Nu există autor român care să gândească atât de consecvent în termeni polari.” Prin Melancolia lui Eminescu, G. finalizează, într-un studiu semnificativ pentru profilul său de critic literar, cercetări minuțioase de ani de zile. Cartea îmbină cronologia cu abordarea tematică a subiectului, fiecare capitol având drept titlu un vers eminescian: „Natura este singurul absolut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
singurul absolut”, „Și te-ai dus, dulce minune...”, „Gândirea mea în versuri trecute-noată”, „Lume ce gândea în basme” ș.a. Înșiruirea este oarecum didactică; de altfel, volumul are la bază un curs universitar. Autorul încearcă, mai întâi, o definire a melancoliei, reținând formula poetului însuși: „Melancolia - cântecul sufletului și-al gândurilor.” Schițează o istorie a noțiunii, devenită o adevărată categorie culturală, începând de la Aristotel, trecând prin Renaștere până la filosofia lui Schopenhauer și afirmând că punctul culminant al melancoliei este de găsit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
dus, dulce minune...”, „Gândirea mea în versuri trecute-noată”, „Lume ce gândea în basme” ș.a. Înșiruirea este oarecum didactică; de altfel, volumul are la bază un curs universitar. Autorul încearcă, mai întâi, o definire a melancoliei, reținând formula poetului însuși: „Melancolia - cântecul sufletului și-al gândurilor.” Schițează o istorie a noțiunii, devenită o adevărată categorie culturală, începând de la Aristotel, trecând prin Renaștere până la filosofia lui Schopenhauer și afirmând că punctul culminant al melancoliei este de găsit în romantism, datorită slăbirii credinței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
o definire a melancoliei, reținând formula poetului însuși: „Melancolia - cântecul sufletului și-al gândurilor.” Schițează o istorie a noțiunii, devenită o adevărată categorie culturală, începând de la Aristotel, trecând prin Renaștere până la filosofia lui Schopenhauer și afirmând că punctul culminant al melancoliei este de găsit în romantism, datorită slăbirii credinței. „Eminescu împinge orizontul ontologic al melancoliei până la ultima limită, aceea unde se află creatorul însuși: «De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și».” Istoricul literar este interesat și de receptarea lui Eminescu în funcție de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
Schițează o istorie a noțiunii, devenită o adevărată categorie culturală, începând de la Aristotel, trecând prin Renaștere până la filosofia lui Schopenhauer și afirmând că punctul culminant al melancoliei este de găsit în romantism, datorită slăbirii credinței. „Eminescu împinge orizontul ontologic al melancoliei până la ultima limită, aceea unde se află creatorul însuși: «De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și».” Istoricul literar este interesat și de receptarea lui Eminescu în funcție de conceptele melancolie și pesimism, urmărind imaginea poetului în opera lui G. Ibrăileanu, N. Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
de găsit în romantism, datorită slăbirii credinței. „Eminescu împinge orizontul ontologic al melancoliei până la ultima limită, aceea unde se află creatorul însuși: «De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și».” Istoricul literar este interesat și de receptarea lui Eminescu în funcție de conceptele melancolie și pesimism, urmărind imaginea poetului în opera lui G. Ibrăileanu, N. Iorga, G. Călinescu și Tudor Vianu. SCRIERI: Anton Pann, București, 1969; Opera literară a lui Lucian Blaga, București, 1976; Tudor Vianu și lumea culturii, București, 1998; Melancolia lui Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
în funcție de conceptele melancolie și pesimism, urmărind imaginea poetului în opera lui G. Ibrăileanu, N. Iorga, G. Călinescu și Tudor Vianu. SCRIERI: Anton Pann, București, 1969; Opera literară a lui Lucian Blaga, București, 1976; Tudor Vianu și lumea culturii, București, 1998; Melancolia lui Eminescu, București, 2002. Ediții: Lucian Blaga, Poezii. Teatru. Proză autobiografică, I-II, pref. edit., București, 1972, Elanul insulei, pref. edit., Cluj-Napoca, 1977 (în colaborare cu Dorli Blaga), Opere, I-VI, introd. edit., 1982-1997, Teatru, I-II, pref. edit., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
exegeză, ST, 1976, 12; Al. Piru, Lucian Blaga, poet și dramaturg, LCF, 1977, 20; Zaciu, Alte lecturi, 161-166; Cornea, Semnele, 193-197; Constantin Cubleșan, Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997, 167-171; Dicț. scriit. rom., II, 326-328; Cristea-Enache, Concert, 547-556; Mircea Anghelescu, „Melancolia lui Eminescu”, ALA, 2003, 670. S.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
îngrozitoare spovedanii sub teroarea morții implacabile, un ins regenerat sufletește. Frământările lui rămân însă insesizabile. Șarja e aceea care primează. Inspirată de primele grefe de cord, Transplantarea inimii necunoscute pare, curios, dominată de blazare, de scepticism, pe un fond de melancolie, pe când Primarul Lunii și iubita sa, scrisă nu mult după prima aselenizare, e o încercare de meditație, în spirit umoristic, asupra relelor de pe pământ. Despre unele lipsuri, deficiențe și neajunsuri în domeniul dragostei, o comedie cu un umor ca la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
Amado Alonso, Materie și formă în poezie, București, 1982; Georges Poulet, Metamorfozele cercului, introd. Mircea Martin, București, 1987 (în colaborare cu Irina Bădescu); Juan Valera, Juanita, București, 1988; Eduardo Mendoza, Orașul minunilor, București, 1988, Anul Potopului, București, 1997; Jean Starobinski, Melancolie, nostalgie, ironie, pref. Mircea Martin, București, 1993; Jaap Lintvelt, Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă, București, 1994; Denis de Rougement, Elveția sau Istoria unui popor fericit, București, 1996 (în colaborare cu Luminița Brăileanu); Maurice Puinguet, Moartea voluntară în Japonia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
ș. a. Congener prin formație cu optzeciștii, iar prin manifestare cu nouăzeciștii, V. sfidează atât livrescul programatic al primilor, cât și directețea brutală a celorlalți. Fără a cunoaște rupturi sau metamorfoze majore, formula sa lirică - dezvoltată în Exil în orașul imperial, Melancolii retorice (1994) și în ciclurile Grădina gutuiului singur și Jelna din antologia Ritualul melancoliei (2002) - pare a avea mai multe afinități cu cea de-a treia direcție dominantă a epocii, subsumabilă neoexpresionismului ardelean. De altfel, experiența originară a poeziei lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
livrescul programatic al primilor, cât și directețea brutală a celorlalți. Fără a cunoaște rupturi sau metamorfoze majore, formula sa lirică - dezvoltată în Exil în orașul imperial, Melancolii retorice (1994) și în ciclurile Grădina gutuiului singur și Jelna din antologia Ritualul melancoliei (2002) - pare a avea mai multe afinități cu cea de-a treia direcție dominantă a epocii, subsumabilă neoexpresionismului ardelean. De altfel, experiența originară a poeziei lui o constituie exilul, resimțit deopotrivă în plan poetic și existențial, iar modalitatea de surmontare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
suprarealiste, iar pe de altă parte, alienarea nu mai este asumată la nivel metafizic sau visceral, ci exclusiv în planul conștiinței și, prin urmare, compensată printr-o exacerbare a sensibilității și a senzorialității. În consecință, temele cardinale sunt erosul și melancolia, iar modelele se află în erotica postumelor lui Lucian Blaga și în baladescul lui Radu Stanca, toate acestea plasând lirismul lui V. sub zodia unui romantism trecut prin filtrul reflexivității ori chiar al autoironiei. Sub aspect retoric, poemele cunosc două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
înaltă înlemnită în acest loc golit de suflet și creștetul meu arde cu flacără subțire și albastră” (Răspuns). Fără a dubla într-o manieră redundantă viziunea poemelor, schițele și povestirile din volumul Un sat numit România (2003) provin din aceeași melancolie constitutivă: văzând în personaje sau în evenimente aparent banale semnele unei mentalități sau chiar ale unei epoci, naratorul înregistrează mutațiile survenite în lumea „satului” românesc de-a lungul „tranziției”. Totuși punctul forte al prozatorului nu e atât observația, cât evocarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]