5,136 matches
-
mare dacă urmărești pe cineva, dar și una periculoasă; după un timp, oamenii chiar simt că sunt urmăriți, mai ales dacă sunt atât de nervoși precum era Simon în acel moment. Din fericire pentru mine, se îndrepta către stația de metrou. Având abonament, îmi puteam permite să rămân mai în spate, lăsându-i destul timp pentru a-și cumpăra bilet și a-l introduce în aparat. M-am îndreptat către aceeași intrare și mi-am introdus cartela. Mașinăria prăpădită a scuipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ajuns la peronul Circle Line; metroul tocmai sosea. Pentru un moment nu l-am mai văzut pe Simon și m-am speriat, dar apoi, în timp ce se deschideau ușile, am văzut un tip blond mai în josul peronului și am țâșnit din metrou, reușind să sar în vagonul alăturat lui exact înainte de a se închide ușile. Stăteam în picioare în vagonul ce se legăna, ținându-mă de bara de deasupra capului meu, sprijinindu-mă de geam pentru nu-l pierde din ochi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
plină de vânătăi. Urma stația Farringdon. La King’s Cross, Simon era tot cu capul în nori; erau mai bine de zece secunde de când ușile erau deschise când s-a uitat liniștit să vadă unde este și a țâșnit din metrou. Înjurându-l, am împins mulțimea de oameni enervați care încercau să intre și am stat un moment pe peron, uitându-mă în jurul meu. Simon era deja la capătul celălalt, introducând biletul în aparat. Am mers repede prin mulțimea din stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nevoia să se uite împrejur decât pentru a verifica panoul cu destinații, care anunța că primul tren mergea la Edgware și că sosea în două minute. Apăreau pe panou încet. Am rămas în spate să văd dacă Simon lua acest metrou sau îl aștepta pe următorul, care era pentru magistrala Mill Hill a liniei. Însă s-a urcat. Am ieșit din magazinul în care stătusem și m-am strecurat discret în vagonul alăturat; din nou, lângă fereastră, unde puteam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mijloacele de transport londoneze, ca să nu mai vorbim de Northern Line, știa că asta nu este o garanție. Dar exact atunci ușile liftului s-au deschis larg. Am intrat, cuprinsă de ușurare. Urcatul parcă dura o veșnicie. La ieșirea de la metrou, nu era nimeni care să verifice biletele, ceea ce mă enerva întotdeauna, însă era unu și jumătate într-o după-amiază însorită și controlorul cu siguranță era un pic mai încolo, stând pe terasa unui pub cu mânecile suflecate și cu chelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
erau niște fantezii generate pe computer, în care figurine argintii săreau și se împrăștiau în mijlocul peisajelor postapocaliptice, au început să se lege pentru mine și nu mai eram în stare să întreb nici o chestie mai complicată decât când pleacă ultimul metrou de la Highbury și Islington. Capitolul 17tc " Capitolul 17" A doua zi m-a trezit telefonul care, din moment ce nu îl pusesem pe robot, suna întruna, țipând la mine ca un disc zgâriat cu o soprană proastă de coloratură, până când, bombănind, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tot ce ne trebuie despre ea. Am început să-i mulțumesc, însă pusese deja receptorul în furcă, așa că am făcut și eu la fel, fixând peretele cu privirea. În momentul acesta, Nicola Walters probabil lua un taxi sau ieșea de la metrou, susținând că are o întâlnire cu un client. Am mai dat un telefon scurt și apoi am început să mă schimb. Nu cred că aș fi impresionat-o prea mult pe Nicola în chimono. Neavând un halat și o pipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
raționament nu l-am Înțeles, iar tata nu s-a ostenit să mi-l explice. Ceva am pătruns mult mai târziu, când am aflat că o poetă ajunsă la Paris declarase că preferă să moară de foame, să cerșească În metrou - decât să lucreze „cu mâinile”... «Fată dragă», Încercase doamna X, «ân primii ani de exil toți am dus-o greu - doamna cutare a lucrat ca femeie de serviciu Într-un spital, domnișoara cutare a fost vânzătoare, bătrâna doamnă cutare plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iau la palme? Lasă-l dracului, e prima mea zi de muncă... Pute în jurul lui a un fel de brânză. O fi de la ciorapi? Ia uite-i și pe ăștia doi. Unul mic-blond și altul înalt-brunet. Când am ieșit din metrou erau într-un chioșc și se uitau la un televizoraș în care erau tot ei. La noi în comună au adus o dată unul din ăsta, un sistem video, c-a vrut primarul să-și pună, cu o cameră de filmat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
iau la palme? Lasă-l dracului, e prima mea zi de muncă... Pute în jurul lui a un fel de brânză. O fi de la ciorapi? Ia uite-i și pe ăștia doi. Unul mic-blond și altul înalt-brunet. Când am ieșit din metrou erau într-un chioșc și se uitau la un televizoraș în care erau tot ei. La noi în comună au adus o dată unul din ăsta, un sistem video, c-a vrut primarul să-și pună, cu o cameră de filmat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
12 februarie, ora 9.40. Am făcut cercetări cu privire la originea cutiei de chibrituri. Cam la douăzeci de minute de mers pe jos de la casa clientei mele, În direcția stației S, pe drumul principal și privind spre dreapta din stația de metrou de la poalele dîmbului, am văzut În stînga o parcare În aer liber. În diagonală privind, se zărea o firmă pe care scria Camelia exact ca pe cutia de chibrituri. Era o cafenea obișnuită cu o capacitate de vreo optsprezece locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
luat-o, cu inima grea, pe cărarea pe care venisem. O cărare Întunecată... chiar prea Întunecată. M-am mai Întors o dată ca să privesc acel model cu dungi, total nepotrivit și neatrăgător, și apoi am coborît panta lunînd-o spre stația de metrou. Am trecut pe lîngă un cuplu Între două vîrste, care mergea În direcție opusă. Își vîrÎseră gîturile În gulerele paltoanelor ca să se apere de frig și erau puțin cam aduși de spate. Băiețelul Îmbrăcat În uniformă care se afla Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ființe umane: un muc de țigară la marginea trotuarului, de exemplu. După lungimea scrumului, putea deduce că a fost aruncat acolo doar cu cîteva secunde urmă Mai Întîi am luat-o la fugă spre dreapta. Am zărit o gură de metrou, de unde am tras concluzia că partea principală a orașului era În direcția aceea. Intersecția cu semafoare ar trebui să fie centrul. Se mai zărea o clădire ce găzduia o societate de asigurări, o librărie și niște magazine mici de unde-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mașini circulînd. Cu toate acestea, mirosul de gaz de eșapament din aer nu era cu nimic deosebit față de alte dați. După toate probabilitățile, și oamenii și mașinile dispăruseră doar cu o clipă În urmă. Am aruncat o privire gurii de metrou. Aceeași liniște de moarte. Nu se auzea nici măcar ecoul curentului de aer reverbera În tunelul lung. Prin apropiere am dat de un bufet expres și mi-am băgat capul pe ușa pe jumătate deschisă. Nu era nimeni nici acolo... pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să creadă o asemenea absurditate ? Imposibil ca un om normal să știe ceva despre un loc necunoscut! Asta se putea Întîmpla numai unuia Închis ca mine În lumea sa mică, familiară. Dar triunghiul format de spațiul dinaintea curbei, intrarea la metrou și cafenea nu avea cum să fie mare. Era mult prea mic. Dar dacă Îl măreai de zece ori? Ce diferență putea fi Între un decagon și un triunghi? Să presupunem că eu sînt capabil să realizez că acest decagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nou capitol glorios în lumea festivalului elvețian. Pentru câtă vreme, dat fiind boala grea de care suferă maestrul italian, este însă greu de spus. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Impresii de călătorie: Londra BOBO » Rețeaua de metrou are 10-12 magistrale și se întinde până hăt departe la aeroport săpând întruna ca o cârtiță (flămândă de parcele subterane). Stațiile de legătură între magistrale sunt structurate pe cel puțin 3 nivele. Metroul în sine e un pic mai îngust
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
își arată picioarele îmbătrânite în ultimul videoclip. E imposibil ca mulți negri să nu fie prezenți, țopăind, gesticulând, dând din fund etc. O supraponderală (grăsană) negresă liniștește o bandă de albi, care dorea să agreseze câțiva negri mititei, într-un metrou new-yorkez. Cred că există niște reguli bine definite, cum se face un videoclip comme il faut, corect politic. Îmi e scârbă de efectele acestei (in)corectitudini politice, bună pentru tipii branșati (cum zici tu). Dacă ăsta e branșamentul prefer să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pentru că nu mai zburasem niciodată. Și atunci a apărut de după un bloc Lucian Pintilie, care a început să-mi explice cum că ar fi mult mai avantajos să ajung cu metroul, și-mi tot spunea o groază de chestii despre metrou. Îmi dădea tot felul de indicații, și mi-am dat seama că, de fapt, Lucian Pintilie îmi regiza viața. Și făcea asta de mult timp, dar a apărut de abia acum pentru că era un moment crucial din viața mea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
din 1880, la treisprezece ani după inventarea lui în Franța, mai întâi în producția de mașini-unelte. Apoi, pe la 1890, el este folosit pentru ceea ce se va numi automobilul, dar și pentru primele aeroplane. La Boston se inaugurează, în 1897, primul metrou din America de Nord. în 1898 există deja în Statele Unite 50 de mărci de automobile. Din 1904 până în 1908 sunt create alte 241 de mărci, între care cea a lui Henry Ford, în iunie 1903, la Detroit. Acest inginer, angajat mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
lui Naoko. Uneori mai ieșeam cu Midori la restaurant, la grădina zoologică sau la vreun film. Librăria Kobayashi s-a vândut conform planului, iar Midori și sora ei s-au mutat într-un apartament cu două camere lângă stația de metrou Myogadani. Midori spunea că se va muta, singură, când se va căsători sora ei. M-au invitat și pe mine o dată la masa de prânz ca să le văd apartamentul. Fiind luminos și frumos, lui Midori îi plăcea mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pixul pe o foaie de hârtie liniată. — Ce scrii? am întrebat-o. — Nimic, zise ea. La ora trei și jumătate m-a anunțat că trebuie să se întâlnească cu sora ei în Ginza. Ne-am dus împreună până la stația de metrou și acolo ne-am despărțit. Înainte de a ne despărți, Midori mi-a strecurat în buzunarul hainei foaia de hârtie care era împăturită în patru și mi-a spus să o citesc acasă. Am citit-o în tren. Îți scriu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Patru stații mai Încolo, tramvaiul coti spre piața mare unde secția de poliție se Învecinează cu hălile pieței și cu stația Stadtbahn-ului. Omul Înhăță sacul de cartofi. Dar am coborât doar eu. De când au Început lucrările la noua stație de metrou cu câțiva ani În urmă, haosul se instalase În acestă parte a orașului. Totuși, oamenii reușeau cumva să evite gropile din stradă, munții de moloz, mormanele de cărămizi și grinzile de lemn, gri și prăfuite, Îngrămădite de-a lungul fațadelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toate - mă rog, aproape toate - la loc, cum le-am găsit, am vârât servieta sub pat și am aranjat perna sub cap. Cu doar patru zile În urmă m-am dat jos de pe Torpedo-ul meu la trei stații de metrou de unde mă aflam acum. Aveam impresia că s-a Întâmplat acum o sută de ani; și chiar s-a Întâmplat acum o sută de ani. Dacă n-aș fi acceptat invitația Dorei și n-aș fi străbătut orașul cu bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
practic un fel de precampanie electorală înaintea celei legale, sub ochii unui CNA binevoitor, care abia ce ieșise onorabil din alegerile locale. Pe ecrane defila un PSD nou, modern, în care avea loc schimbul de generații: tinerii urcau scara de la metrou spre noi culmi, în timp ce bătrânii predau ștafeta și coborau demni în pământ, cu datoria împlinită. Înălțător, tovarăși! Ce imagini! Dar ce departe de realitate. Rezultatul alegerilor interne arată ca și când n-ar fi fost. Tot Mitrea la Vrancea, tot Năstase la
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
seara, rece o ceață luminoasă. Criza-mi zvâcnește-n unghii, adusă de acasă. / Stau la taifas cu zeii teraselor, îi rog / Să-mi dea să trag din pipa cețoasă-a lui Van Gogh. / Mă-mpiedic și mă bâlbâi. Ies din metrou în piață. / Vopseaua Estului, slinoasă, mi-e umedă pe față. / Sus, ca-ntr-un rug lasciv (fardat oricum cu ruj), / Suflu-n elicea roză-a spumoasei Moulin Rouge. / Frumos chiar și urâtu-i. (Dar frumusețea ce e? / O doamnă stafidită iubită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]