5,311 matches
-
a acestei poezii, și ele transpar fie la nivelul imaginii (de factură avangardistă), fie la acela al structurării exterioare a textului poetic. Concepând limbajul poeziei drept „limbă pe cale de a deveni operă”, poetul se autodefinește în raport cu această realitate, ca „un monstru [...] lexicofag”, ca „fiul unui verb ursuz”. Ermetismul este o modalitate de apreciere discretă, neexplozivă a lumii. Poetul, „locuitor de labirint, / Cu tari pereți de alb argint, / Fără ferestre necum prag”, este, la rându-i, „constructorul” unui edificiu care-și validează
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
mizând pe neprevăzutul suitei de aventuri, ca și pe un limbaj cu sugestii de vechime (Cetatea, 1972, Vremea lupilor, 1980, Lăpușneanu și Patrupăcate, 1984). Evocările, cu un aer de poveste (Pădurea Molohului, în care se spune că ar pândi un monstru înfiorător, se mai numește „pădurea cu povești”), așază în cadru o Moldovă pentru care slăvitul Ștefan cel Mare rămâne icoana tutelară. Supusă presiunilor turcești și pătimind din cauza năvălirilor hoardelor de nohai, țara e măcinată pe dinăuntru de veșnicele lupte pentru
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
fiind anii 1945-1984 - fenomenul cultural În desfășurare continuă să fie “modern”. O mediere a acestor monoloage despre post-/modernitate a fost Încercată de către Richard Rorty, care Îi aduce Împreuna pe Lyotard și Habermas, pe Wittgenstein și Heidegger, bref, pe diverși monștri ai gîndirii secolului trecut care n-au prea avut ocazia să stea față-n față, nu În ultimul rînd deoarece fiecare dintre ei considera că scena culturală a propriei evoluții este singura care contează. Așa, de pildă, Wittgenstein și Husserl
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În plan diegetic al strălucitului său strămoș dostoievskian Ivan Karamazov (misterul nu persistă, nici nu se avîntă prea mult, tragedia e nerăbdătoare să se petreacă). Primul așteaptă un avion care Întîrzie. El e victima. Cel de-al doilea, un adevărat monstru - urît, antipatic, ranchiunos dar lucid, ca Epiphane dintr-un alt roman al autoarei, sau ca Bruno al lui Houellebecq - va proceda, printr-un abil discurs și o retorică perfectă la executarea victimei. Dacă la Început Textor Texel este un neavenit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tot mai enervantul companion, se sinucide de fapt; Je vrea să-l elimine pe autre, dar l’autre Îl trage inexorabil pe Je după sine. Una dintre morale este foarte accesibilă: trebuie să ne sustragem unui sistem alienant, care moșește monștri, a cărui ofertă de vid prezentată În ambalaje lucioase Înșală și distruge. A doua, după ce ne gîndim foarte profund, ar putea suna așa: a se evita Însingurarea Îndelungată În incinta nodurilor de transport În comun. Cartea e Însă mai puțin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sonete. Schimbarea de orizont din Sărbătoarea morții (1915) ținea de experiența de front „în țara în care curge sângele fierbinte”, mai pe scurt, în Italia; discursul abrupt, anticipând versurile de război ale lui Camil Petrescu, abundă în canonade de „negri monștri uriași”; film saturat de flăcări cât niște „roșii munți”, de fulgere și bolizi, de tot atâtea elemente de spectacol. Peste câțiva ani (1920), o plachetă, România, pandant la Sărbătoarea morții, se constituia într-o disertație arborescentă, un fel de laudatio
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
sau exegeză biblică, fie de dialogul cu alte universuri ori scene epice. Fiecare lector găsește în Orbitor ce-i place și ce știe. Unul poate să compare satul Tântava cu Macondo-ul marquezian, subteranele Bucureștilor cu subteranele orbilor lui Sábato, lupta monștrilor trimite la dogii și moloșii lui Jünger din Falezele de marmură, fătul și moașa pot evoca Parfumul lui Süskind, teribila scenă a cavoului învie horror-ul romantic gotic, revolta strigoilor, gustul pentru morbidul grotesc și revărsările de macabru e vecin
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
O lume de hârtie, București, 1957; Nuvele italiene din Renaștere, București, 1964; Cesare Pavese, Luna și focurile. Femei singure, București, 1966, Meseria de a trăi, București, 1967; Ketty Daneo, Un băiat și o sută de drumuri, București, 1969; Dino Buzzati, Monstrul Colombre și alte patruzeci și șapte de povestiri, București, 1970; Felix Timmermans, Viața pasionată a lui Breugel, București, 1970; Marcel Brion, Arta abstractă, București, 1972; Elio Vittorini, Simplonul îi face cu ochiul lui Fréjus, București, 1974; Anna Banti, Cămașa arsă
CHIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286211_a_287540]
-
să se schimbe. Imaginea lui, așa cum o au majoritatea liceenilor, este cea a cuiva care nu zâmbește, insul cu sânge rece, de care fetele de liceu sunt îngrozite și cu care nu s-ar căsători. „Să mă căsătoresc cu un monstru care să facă experimente pe copiii mei?” - ar putea gândi ele. Această concepție „americană” despre oamenii de știință face însă loc unei înțelegeri a omului de știință creativ, care există prin experiențele sale culminante. Acesta trăiește pentru „momentul de glorie
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care s-au petrecut acele fapte incredibile. Prizonerii din subsolul Univeristății Stanford (experimentul lui Philip Zimbardo, 1971) Lynndie England și Charles Grander deasupra piramidei prizonierilor din închisoarea Abu Ghraib (2004) Cum este posibil ca oameni obișnuiți, oameni buni să devină monștri, oameni răi? Aceasta este întrebarea fundamentală pe care și-a pus-o Philip Zimbardo, vorbind despre „Efectul Lucifer”, despre îngerul alungat din Împărăția cerurilor, devenit Satana. Este în discuție natura umană: oamenii se nasc răi sau devin răi? Răul vine
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ierarhiile sociale se alcătuiesc în funcție de rapacitatea animalelor și păsărilor, cele de pradă ocupând prim-planul, iar victimele treapta cea mai de jos. În plus, nu aș spune că lipsește monstruosul din menajeria cantemiriană. Pe de o parte, Crocodilul reprezintă imaginea monstrului absolut, un adevărat Leviathan al cărții, de colții căruia nu reușește să se ferească nici măcar Inorogul. Pe de altă parte, descris cu minuțiozitate, adus aproape, ca sub lupă, Hameleonul însuși capătă dimensiuni înspământătoare, în pofida gabaritului său neimpresionant. El este un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
absolut, un adevărat Leviathan al cărții, de colții căruia nu reușește să se ferească nici măcar Inorogul. Pe de altă parte, descris cu minuțiozitate, adus aproape, ca sub lupă, Hameleonul însuși capătă dimensiuni înspământătoare, în pofida gabaritului său neimpresionant. El este un monstru absolut, un reprezentat eficient al demonului. Cantemir manifestă chiar o preferință barocă pentru grotesc. În spiritul ei, imaginația autorului nu este de sorginte românească și că ea se lasă atrasă, excitată de retorica și figurația "spaimelor" pedagogice occidentale. Dacă multe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în mod nepotrivit. În primul rând, bidiviul împăratului, Bucifal, "iaste roșu și cu corn negru între urechi, de un cot de lung"59. În călătoriile sale prin tot felul de teritorii feerice sau înspăimântătoare, către rai, Alexandru se confruntă cu monștri coborâți din imaginarul medieval: ființe cu chip de om și trup de șarpe, femei-păsări, femei păroase, furnici uriașe, care mănâncă oameni, raci gigantici care au aceeași preferință culinară, canibali, oameni cu șase picioare și șase mâini (câte șapte le atribuie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
XVIII-lea au insistat asupra acestor ființe înspăimântătoare 60. Multe dintre scenele romanului popular au pătruns în pictura bisericească, în folclor chiar, fiind unul dintre ingredientele speciale ale imaginarului zoomorf, și nu numai, românesc 61. Cantemir, cu hibrizii săi, cu monștrii săi nu venea, deci, pe un teren virgin. Rolul Alexandriei este acela de a fi conturat o tradiție nu doar discursivă (rudimentară, dacă o comparăm cu performanețele narative ale Istoriei ieroglifice), ci mai ales una imaginară. O altă carte populară
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
comerciale, având în titlu sintagma "animale fabuloase": Nu este cazul nici să acordăm o importanță prea mare distincției care pare fundamentală între animalele reale și fabuloase: oamenii Evului Mediu nu făceau nici o diferență între animalele reale, familiare sau exotice și monștrii imaginari. Aceeași pasăre, acvila, poate fi reală sau poate deveni himerică atunci când e bicefală. După cum scria Sfântul Augustin, interpretul gândirii creștine pre-științifice, important pentru noi este să medităm la semnificația obiectelor, nu să le discutăm autenticitatea. Dacă aplicăm acest raționament
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
valoarea sa simbolică, decât rolul său pedagogic. Răspunsul nu trebuie căutat cu ajutorul unor practici arheo-zoologice, ci în istoria culturii și a mentalităților. Pe scurt, pentru medievali, ele au existat sau cel puțin ei au pretins mereu că acești hibrizi, acești monștri există. "Imaginare", "fantastice", "fabuloase" au devenit pentru noi, care raportăm totul la experiența directă, pentru care imaginarul nu mai face parte din instrumentele de cunoaștere, pentru care lumea reală nu este decât ceea ce se lasă explicat, catalogat, clasificat, ierarhizat, pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
devine efigia lăcomiei, a iubirii de putere și a prostiei; nevăstuica, simbol al Sfintei Fecioare sau, după caz, al lui Iisus însuși nu este în Istoria ieroglifică decât o soție adulterină, o stricată irezistibil de frumoasă, ce e drept; Crocodilul, monstrul absolut, Leviathanul în unele interpretări, dovedește trăsături raționaliste și cultivă un spirit al dreptății străin altor personaje; Inorogul însuși are certe calități de politician, de intrigant și refuză sistematic să se lase prins, semn că refuză și ipostaza de spiritalis
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
decad și dispar. Atunci când una dintre monarhii nu se dezvoltă conform legilor naturii, impuse de Dumnezeu, ea strică un echilibru și seamănă cu un "avorton": Când ceva străin împiedică dezvoltarea normală, în acest caz se naște un avorton, fie un monstru cu un caracter respingătorsau care crește contrar legilor și ideii naturii."8 Sigur, îmboldit de interesul său de a-și recăpăta tronul, dorind ca Petru să redeschidă conflictul cu turcii, principele identifică acest monstru care păcătuiește prin neconformitatea cu natura
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se naște un avorton, fie un monstru cu un caracter respingătorsau care crește contrar legilor și ideii naturii."8 Sigur, îmboldit de interesul său de a-și recăpăta tronul, dorind ca Petru să redeschidă conflictul cu turcii, principele identifică acest monstru care păcătuiește prin neconformitatea cu natura cu Imperiul Otoman. Dar ceea ce ne interesează este modul în care vede el lucrurile. Teoria sa continuă în aceeași direcție: "Există și o altă lege adevărată a naturii, care spune că ceea ce este natural
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
erotică, a unicornului prins cu ajutorul unei fecioare? Există în carte un episod esențial din acest punct de vedere. În partea a opta, încrâncenarea Hameleonului de a-l prinde la Inorog stârnește până și nedumerirea Crocodilului, prototip, în toate bestiarele, de monstru absolut, lipsit de sentimente. Justificarea ticălosului trădător aduce în discuție un aspect esențial al Inorogului, simbol al perfecțiunii, mască auctorială nedisimulată. Autorul are însă grijă să își avertizeze, din start, cititorul: "îndată minciuna zămisli și spurcata basnă născu".44 Ceea ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să-l poată face bună nedejde au, dzicea. Adecă glasul și aripile Corbului dându-i, și cea din moșie a Pardosului pestriciune lăsându-i, cu bună samă Pardos-Corb sau Corb pestriț să va înformui"4. Jumătate corb, jumătate pardos, noul monstru nu are același statut precum alți hibrizi din carte: Liliacul, Brebul, Vidra, Bâtlanul (ființe totuși legitime din punctul de vedere al alcătuirii lor fizice, încadrabile într-un sistem al naturii), ci răstoarnă cu totul echilibrul firii, el plasându-se în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
inorogului adaosă și mai cu de-adins cu ascuțit și nebiruit cornul a monocherului într-armându-să, într-o luptă numai toată biruința asupra leului dobândi, în carile îndată și fără nici o împiedecare să și mută"17. Și iată ființa perfectă, hibridul-sinteză, "monstrul totalizant (sau "angelic")", "personajul cu două nume și șase suflete", cum îl numește Gabriel Mihăilescu 18. El adună calitățile animalelor pe care le învinge în căutarea sa inițiatică. Căutare de sine, trebuie să adaug. Iată rezultatul ultim, dincolo de care nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor și emigrărilor".47 Practicile războinice, cazurile de licantropie, de identificare a omului cu fiara pe care eruditul român le studiază au cunoscut reminiscențe și în epoci mult mai târzii. Lupul stătea la originea unor monștri care bântuiau imaginația populară până nu de mult: pricolicii și tricolicii, ipostaze ale "carnasierului în starea lui demonică" ori ale "lupului infernal", după cum scrie Romulus Vulcănescu 48. Oricum ar fi, omul-lup nu avea cum să reprezinte o prezență benefică. Pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acestui animal scrie și Diodor din Sicilia, în a sa Bibliotecă istorică (I, LXXXIX), fără a aduce multe informații în plus, dar insistând asupra faptului că aceste fiare "mănâncă oameni și au porniri sălbatice".2 Deja se configurează ipostaza de monstru a reptilei. Așa se face că Plinius (VIII, 37-38), și, după el, cam toți ceilalți, de la Aelian la Isidor din Sevilla ori, mai târziu, Damaschin Studitul, preiau fidel elemente din această descriere obiectivă a lui Herodot. Doar că imaginea reptilei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
elemente din această descriere obiectivă a lui Herodot. Doar că imaginea reptilei va câștiga, în sistemul medieval de reprezentări, atribute fantastice. Sigur, pentru europeanul medieval, obișnuit cu animale terestre, pe care le putea stăpâni, ba chiar domestici, crocodilul părea un monstru prin excelență. Așa s-a și impus animalul în imaginarul zoomorf, simbolic: ca o mașină de ucis, ca un devorator. Jean-Paul Clébert chiar atrage atenția asupra acestui aspect: "Pentru mitolog, marele crocodil este, înainte de toate, Devoratorul care, din zorii zilei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]