4,801 matches
-
celulele care au suferit o transformare malignă. 1.3.6.2.1. Clasificarea leucocitelor. Leucocitele sau globulele albe sunt celule nucleate (spre deosebire de eritrocite și trombocite) care pot fi clasificate după mai multe criterii morfologice sau funcționale. Din punct de vedere morfologic există granulocitele polimorfonucleare (neutrofile, eozinofile și bazofile) și mononuclearele care cuprind monocitele și limfocitele. Dacă se iau în considerare originea și funcțiile leucocitelor acestea se pot clasifica în fagocite (granulocite și monocite/macrofage care au origine comună) și imunocite celulele
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
leucocite (7-8 µm) au un nucleu mare, rotund si citoplasmă puțină dispusă deobicei excentric. Se formează din celula omnipotentă urmând linii separate pentru diferitele tipuri de limfocite. Există 2 tipuri principale de limfocite care nu pot fi diferențiate pe criterii morfologice, ci doar după prezența unor receptori membranari specifici: limfocitele B și T. Se mai dscrie și o altă clasă de limfocite care au o funcție citolitică spontană fiind denumite din această cauză celule “natural killer” (NK). Limfocitele B (LB) se
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
a consfințit, practic, reincluderea literei "â" în alfabetul modern al limbii române, folosită însă exclusiv pentru notarea cuvintelor având rădăcina "român", precum și a numelor proprii, în funcție de dorința purtătorilor lor. În 1982 s-a consfințit prin publicarea "Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM)", includerea literelor "q, w, y". Astfel, alfabetul modern al limbii române a ajuns să aibă 31 de litere. În continuare, însă, literele q, w și y își păstrează caracterul de litere „aparte”, fiind folosite numai în
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
se pronunță [gz], sînt uneori rostite cu [ks]. Ca o formă de hipercorectitudine, formele verbului "a fi" și pronumele personale care încep cu litera "e" sînt adesea pronunțate fără preiotare (fără un "i" semivocalic anterior): [eu], [este], [era]. O greșeală morfologică frecventă este forma hibridă de imperfect a verbelor "a vrea" și "a voi": ', ' etc. De asemenea conjunctivul verbului "a avea" devine la unii vorbitori "să " în loc de "să aibă". Verbul "a trebui" este uneori conjugat la persoana a III-a plural
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
și culoarul Branului și Valea Ialomiței la vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei și spre sud, până la contactul cu Subcarpații de curbură. Se întinde pe teritoriul județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov. Fiind de o mare complexitate structurală și morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 - 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice. Unele denumiri toponimice întâlnite în acești munți ridică interesante probleme de filologie. Numele de Bucegi are o formă arhaică de Buceci. Forma Buceci
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
la "Laboratorul de zoologie descriptivă al Facultății de științe la Universitatea din București. În 1940-1944 - Conferențiar universitar la Facultatea de Agronomie din București. Din 1955 - Membru al Academiei Române. Cercetări asupra insectelor dăunătoare, în special asupra tizanopterelor („Thysanoptere din România. Studii morfologice”, „Insectele vătămătoare din România și mijloacele de combatere a lor”). Fondator al școlii de entomologie agricolă din România („Rolul stațiunilor entomologice”). A publicat 65 de lucrări științifice în diverse reviste din țară și străinătate. Publică monografia „Thysanoptere din România. Studii
Wilhelm Karl W. Knechtel () [Corola-website/Science/307116_a_308445]
-
Insectele vătămătoare din România și mijloacele de combatere a lor”). Fondator al școlii de entomologie agricolă din România („Rolul stațiunilor entomologice”). A publicat 65 de lucrări științifice în diverse reviste din țară și străinătate. Publică monografia „Thysanoptere din România. Studii morfologice”, și descrie 14 specii noi pentru știință. Alte lucrări importante
Wilhelm Karl W. Knechtel () [Corola-website/Science/307116_a_308445]
-
Membru corespondent al Academiei Române (din 1 noiembrie 1948). A studiat izopodele terestre din România și a descoperit glandele tegumentare la aceste nevertebrate și spiralația traheolelor de la insecte. A studiat citologia canalului aferent al izopodelor cu ajutorul microscopului electronic. A cercetat constituenții morfologici ai citoplasmei, evoluția glandei suprarenale la vertebrate, structura funcțională electronomicroscopică a glandei androgene etc. A făcut investigații originale în citologia și embriologia experimentală și a inițiat tehnica culturilor în țesuturi. A promovat cercetările faunistice în România și ecologia terestră. Rezultatele
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
sprachbund (zonă lingvistică) paleo-balcan timpuriu, care face dificilă delimitarea exactă a granițelor dintre limbile individuale. Reprezentarea caracteristic grecească a laringealelor de la începutul cuvintelor prin vocale protetice este împărtășită și de limba armeană, care mai împărtășește și alte trăsături fonetice și morfologice caracteristic grecești. Strânsa legătură a armenei cu greaca aruncă lumină asupra naturii parafiletice a izoglosei Centum-Satem. Strânse asemănări ale limbii grecești vechi cu limba sanscrită vedică sugerează că atât protogreaca, cât și proto-indo-iraniana erau încă foarte similare ori cu proto-indo-europeana
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
a unei specii, animale sau vegetale, este procesul prin care sunt câștigate, pierdute sau dezvoltate caractere morfologice, fiziologice sau comportamentale, transmise ereditar, proces rezultat din interacțiunea prelungită, controlul sau selecția deliberată din partea unei comunității umane. a este un proces îndelungat, efectuat sub controlul omului, de transformare a animalelor sălbatice în animale domestice și de modificare a caracteristicilor
Domesticire () [Corola-website/Science/308671_a_310000]
-
oblic în raport cu marea sa vecină. M32, o galaxie eliptică pitică „compactă”, este mai discretă, însă totuși vizibilă ca un mic disc cu contururi ușor flu la marginea discului Galaxiei Andromeda; M32 se află foarte probabil la originea unor anumite perturbări morfologice în interiorul discului Galaxiei Andromeda, în urma traversării cvasiortogonale de către aceasta acum vreo de ani. Celelalte formațiuni galactice satelitare sunt galaxii eliptice pitice sau galaxii pitice sferoidale. Tabelul de mai jos rezumă formațiunile galactice identificate ca fiind satelite ale galaxiei Andromeda și
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
este o insectă parazită hematofagă, de talie mică, de culoare cafenie-închisă, având membrele posterioare adaptate pentru sărit. Puricii sunt paraziți externi, care se hrănesc prin hematofagie, adică extrag substanțele nutritive din sângele supt al mamiferelor și păsărilor. Dovezi genetice și morfologice arată că puricii sunt descendenți ai familiei Boreidae, ai cărei reprezentanți sunt de asemenea nezburători; în consecință, este posibil ca ei să fie reclasificați ca subordin în Mecoptera. În trecut, se presupunea că puricii au evoluat din Diptera, această ipoteză
Purice () [Corola-website/Science/308458_a_309787]
-
Definiție : reprezintă un ansamblu de țesuturi și organe, diferite din punct de vedere anatomic, dar care sunt armonizate morfologic în scopul îndeplinirii funcțiilor de masticație, deglutiție, fonație și fizionomie. Elementele constitutive ale aparatului dento-maxilar (A.D.M.) sunt : oasele maxilare; articulațiile temporo-mandibulare (A.T.M): stângă și dreaptă; musculatura aparatului dento-maxilar, din care fac parte mușchii mobilizatori ai mandibulei, mușchii
Aparatul dento-maxilar () [Corola-website/Science/303044_a_304373]
-
se acumulează prin aceleași procese: selecție naturală, mutații, drift genetic, migrație. Macroevoluția reprezintă acumularea de modificări, pe parcursul a numeroase episoade minore de speciație, care în final duc la transformări evolutive majore. Teoria darwinistă poate fi extinsă pentru a explica transformările morfologice majore. În majoritatea cazurilor, structurile complexe au evoluat din versiuni mai simple care îndeplineau aceeași funcție. De exemplu, ochiul uman, este un organ complex, format din numeroase părți componente care conlucrează pentru formarea imaginii și transmiterea informației la creier. Întrebarea
Macroevoluție () [Corola-website/Science/303189_a_304518]
-
construită din București a fost afectată. La Chișinău, cutremurul a făcut 78 victime și a afectat 2.795 de clădiri (172 distruse). La sud, în Bulgaria, 15 persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale. Cutremurul a cauzat și importante efecte morfologice la nivelul scoarței terestre, în special în regiunile subcarpatice din Muntenia și Moldova; aceste efecte s-au manifestat prin alunecări de teren, fisuri, tasări, formarea de crăpături în straturile superficiale ale scoarței, țâșniri de apă din crăpăturile formate paralel cu
Cutremurul din 1940 (România) () [Corola-website/Science/302066_a_303395]
-
hibridarea naturală, contopește varietăți diferite într-o populație unică). În cele mai multe cazuri, evoluția biologică este un proces complex prin care organismele complexe rezultă din precursori mai simpli, deși există și fenomenul invers de simplificare, mai ales în domeniul paraziților. Evoluția morfologică și etologică a populațiilor, observabilă pe planul macroscopic în succesiunea generațiilor, se traduce în domeniul microscopic prin modificarea informațiilor codate genetic în ADN-ul organismelor. Evoluția biologică poate fi explicată în mai multe moduri, dar, pentru a surprinde cele două
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
admitea că în unele împrejurări poate avea loc tansformarea unei specii în alta, așa numita transmutație a speciilor. Exemplele date de el nu sunt însă elocvente. Subspecie, rasă, formă În natură există unități de viețuitoare cu descendență comună, având particularități morfologice, fiziologice, biochimice, ecologice, cu o stabilitate relativ ridicată și mai slab variabile în decursul unui șir de generații. Asemenea unități naturale au fost numite specii. În biologie specia este unitatea de bază a biodiversității. Bazele teoriei moderne a speciilor (numele
Specie (biologie) () [Corola-website/Science/302649_a_303978]
-
încrucișa între ei și nu pot da descendenți fertili. În acest caz este vorba despre două specii diferite. Dacă se pot încrucișa între ei și pot da descendenți fertili, este cazul unei singure specii, cu două subspecii (dacă există diferențe morfologice, anatomice și fiziologice semnificative între cei doi indivizi). Conform unor estimări, pe Terra ar putea fi între 30 de milioane și 50 de milioane de specii, incluzând aici și virușii și bacteriile, cea mai mare parte dintre ele, aproximativ 90
Specie (biologie) () [Corola-website/Science/302649_a_303978]
-
Bacteriile au o structură celulară relativ simplă, insă destul de bine dezvoltată care se compune din: Este un element morfologic distinct, cu o grosime variabilă, între 15 și 35 nm alcătuit din peptidoglicani. La celulele mai tinere peretele celular este evident mai subțire decât peretele celular al bacteriilor bătrâne unde acesta trece uneori de dimensiunea de 35 nm. Este o
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
cu flori mari, solitare, hermafrodite (bisexuate) și cu fructe nucule, bace sau capsule (ex. nufărul alb, nufărul galben, lotusul, drețele). Familia cuprinde 6 genuri cu 55-60 specii hidrofite. Cele mai multe nimfeacee sunt plante de origine tropicală, ierboase (erbacee), acvatice, prezentând adaptări morfologice și anatomice speciale la viața acvatică. Dau un aspect feeric bălților liniștite prin frunzele mari și florile lor bogate și mari. le este o familie cosmopolită de plante acvatice cu flori mari, răspândită în toată lumea prin habitatele cu apă dulce
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
distinge mai multe zone: În funcție de geneza și dispoziția radicelelor, se disting la rădăcină două tipuri fundamentale de ramificație: "dicotomică" și "monopodială" care se deosebesc fundamental între ele prin faptul că ramificația monopodială prezintă o succesiune de rădăcini de aceeași valoare morfologică, pe când în cazul ramificației dicotomice, fiecare radicelă reprezintă numai o parte din rădăcina principală. Ramificația dicotomică este caracteristică rădăcinilor de plante din familia "Lycopodiaceae", "Selaginellaceae" și "Isoetaceae". Vârful vegetativ al rădăcinii acestora se bifurcă în două ramuri identice, (fiecare cu
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
către celulele din interior. Aceste substanțe nutritive ajung în vasele lemnoase de unde sunt purtate către restul structurilor plantei, până la frunze. Aici au loc procese biochimice complexe în urma cărora rezultă compuși nutritivi care sunt transportați prin vasele liberiene către celelalte structuri morfologice ale plantei, a căror creștere și dezvoltare depinde de aceștia. Toate rădăcinile au o creștere primară sau o creștere în lungime. Rădăcinile multor plante vasculare, mai ales dicotiledonate sau gimnosperme, adesea prezintă creștere secundară, care este, în fapt, o creștere
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
înnobilat permanent conceptul. Încă de la începuturile creației, a crezut în desen că rigoare a artei și studiile succesive n-au urmărit doar glosele pe un motiv esențial, ci a încercat spiritualizarea unei forme ideale prin viziune și tratament plastic. Astfel, morfologicul s-a convertit în sintaxe aplicate și expresive, fiecare nouă lucrare fiind, de fapt, o originală ipoteza asupra viului. Studiile libere de artă au avut avantajul de a nu-i bloca imaginarul în formule impuse de autoritatea unor maeștri ci
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
Mendel în 1865, care a descoperit modul în care la plante, caracterele ereditare trec de la părinți. Dezvoltarea biotehnologiei este legată de revoluția biologiei moleculare, care a urmat anilor ’50 și a permis înțelegerea profundă a legăturilor dintre structura moleculară, cea morfologică și capacitatea de funcționare, creștere și multiplicare a diferitelor sisteme biologice. Biotehnologia este aplicată in diverse domenii : agricultură, industria alimentară, farmaceutică, producție industrială, mediu (depoluare), medicină, medical-veterinar etc. Sfera domeniilor de aplicabilitate a biotehnologiilor este foarte mare, dată fiind varietatea
Biotehnologie () [Corola-website/Science/303414_a_304743]
-
este diferită de toate celelalte specii. Autorul este de părere că modelul fiecărei culturi poate fi descris prin analiza artei, a muzicii și a arhitecturii fiecărei culturi în parte și prin descoperirea analogiilor. Spengler a propus în "Declinul Occidentului" metoda morfologică ca metodă în măsură să descrie raporturile dintre diferitele manifestări ale ființei istorice. Influența lui Spengler asupra contemporanilor săi a fost puternică, dar de scurtă durată. Cartea "Declinul Occidentului" a avut o influență semnificativă asupra membrilor fondatori ai "Generației Beat
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]