5,091 matches
-
contexte tehnoculturale. Condiția virtualității, ca intersectare dintre ființa umană și mașină (cu regimurile cumulate ale socialului, politicului, ideologicului etc.Ă, este o prelungire a naturii ontologice și epistemologice, o extindere a corpului și a minții individuale, dar și o integrare mutuală a sistemelor hibride și colective. De pildă, pentru o perspectivă antropologică tehnoculturală, cursorul mouse-ului are rolul de a localiza utilizatorul în interfața cu design intuitiv, indicând atât prezența identității acestuia în realitatea fizică, cât și în lumea numeric-simbolică, iar mouse-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
simulează umanul și omul care simulează mașina, prin utilizarea tiparelor darwiniste în programarea computațională. Viața postbiologică, descrisă ca o nouă fază evolutivă, este atât rezultatul cât și inițiatoarea proceselor de supraviețuire prin simulare în conjuncturi în care se înregistrează evoluția mutuală dintre uman și mașinal. Compenetrarea dintre materie și spirit (vezi Weibel, 1990Ă se dovedește a fi dezideratul „ultim” al vieții sintetice: fie că dorește simularea vieții așa cum este aceasta, fie că aspiră la sintetizarea vieții așa cum aceasta ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în continuare „fundamentul” ființei, finit, material și complex, deschis hibridărilor tehnologice. Hayles (1999Ă merge însă mai departe și observă dependența dintre tehnologie și percepție, ambele virtuale: percepția condiției virtuale mijlocește dezvoltarea tehnologiilor virtuale, pe când tehnologiile însele facilitează percepția. Această dependență mutuală, ontologic-cognitivă, nu rămâne fără multiple problematici sociale, morale, politice. Teoreticiana discută problematica subiectivității dispersate în circuitul cibernetic sub forma informației materializate în terminologie ideologizată etic: „Din ce în ce mai mult, întrebarea nu este dacă vom deveni postumani, pentru că postumanitatea este deja aici. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și intimitatea cuplului, preferând varianta omului liber. Partenerul apare mereu sub o înfățișare global feminină, lipsită de atribute convingător individuale. Lamentația lipsește cu desăvârșire datorită existenței unui sentiment al independenței în relația cu partenerul, între membrii cuplului intervine un pact mutual respectat. Iubirea e tratată într-un mod terestru, realist. Eroticul capată o tulburătoare dimensiune afectivă caracteristică raporturilor umane exemplare, evidentă în Creion : „Am mers ca doi tovarași alături, alături și pereche... Azi, fără șovăire ne dezlegăm și mândri, Precum atunci când
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
El poate fi definit ca o relație asimetrică de comunicare, în cadrul căreia asistentul social formulează întrebările, iar clientul oferă informațiile solicitate, necesare construcției proiectului de intervenție. Interviul în asistența socială este o interacțiune comunicațională ce are un scop deliberat și mutual acceptat de participanții la comunicare intervievator (asistentul social) și intervievatul (sistem client și/sau sistem țintă și/sau sisteme relevante). participanții la interacțiunea este interacțiune relaționează structurată într-un mod într-un mod specific specific Conținutul de tip asistență socială
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
Declarația Consiliului Educației în Asistența Socială din Statele Unite ale Americii, care rezumă codul valorilor profesiunii de asistent social după cum urmează: a) relațiile profesionale ale asistenților sociali se bazează pe cultivarea meritului individual și a demnității umane, fiind caracterizate de participare mutuală, toleranță, confidențialitate, onestitate și gestionarea responsabilă a eventualelor conflicte; b) asistenții sociali respectă dreptul oamenilor de a alege, de a stabili contracte pentru anumite servicii și de a participa activ în procesul de intrajutorare; c) asistenții sociali contribuie la crearea
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
frecvent mod, actul suicidar este comis individual, de obicei în condiții discrete, se descriu și cazuri de suicid realizat de două sau chiar mai multe persoane în același timp și în același loc. La baza acestor acte stă o înțelegere mutuală între persoane aflate într-o stare asemănătoare de disperare ori dependență afectivă sau economică. Pentru definirea acestor acte, Cohen a folosit termenul de "pact suicidal". Se întâlnește suicidul părinte-copil, situație în care părintele își ucide copilul urmând ca apoi să
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
vază zile bune, să-și prezerve limba de clevetire și buzele sale să nu spună minciună. Să fugă de rău și să facă binele, să caute pacea și s-o urmeze"; „Dar înainte de toate aveți încontinuu unii pentru alții o mutuală caritate: căci caritatea acoperă mulțimea păcatelor. Dacă cineva vorbește să o facă ca și când Dumnezeu ar vorbi, dacă cineva îndeplinește un minister să fie ca și cum ar întrebuința puterea ce o dă Dumnezeu, astfel ca în toate Dumnezeu să fie slăvit prin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
aceste condiții, înțelegem lesne faptul că politica nu scapă acestei reguli. Dar ce înțelegem prin politic? Definițiile abundă, iar reperarea politicului nu e un exercițiu ușor. Orice grup trebuie să facă față unor situații, să decidă cine suscită proiecte exclusive mutuale vizînd soluții. Politica nu se definește ca un ansamblu de sectoare sau probleme ce pot fi izolate definitiv în societate, pentru că orice problemă, în societate, poate deveni politică. Politica se hrănește din mize economice, sociale, culturale, religioase, etnice, lingvistice etc.
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
asupra sistemului de informare: transparența, condiție a democrației; instantaneitatea, posibilă din punct de vedere tehnic, îndeamnă la căutarea știrilor în exclusivitate și a ecourilor știrilor; redundanța, care ține de difuzarea publică a informației și de transmiterea ei circulară prin supravegherea mutuală efectuată de mijloacele media; în sfîrșit, simbolizarea informației prin dramatizare și spectacol. Combinarea acestor constrîngeri prezintă trei riscuri principale pentru acțiunea politică. Mai întîi, viteza de circulație a informației și caracterul ei efemer încurajează mai degrabă, în cazul factorului de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
un al doilea pol de observare. În încercarea de profesionalizare a celor dintîi (publicitate, marketing politic și relații publice) și în încercarea celorlalți de a deveni vedete, cel puțin în cîmpul audiovizual, aceste grupări par a fi interesate, colectiv și mutual, prin promovarea încrederii în puterea sferei lor de competențe. Astfel, ei par a fi auxiliari în jocul politic, la care pot participa prin secretul, prin proximitatea puterii sau chiar dobîndind o notorietate pe care încearcă să o convertească în poziție
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
sau organisme cu caracter statal, juridice, politice, administrative etc.) și cultural (obiceiuri, moravuri, convenții, cutume, tradiții etc.) f. după metodele folosite în raport cu conduitele deviante (tipurile de sancțiuni): control socia 1 penal (pedepsele), compensator (plata unor daune), conciliator (negocieri și înțelegeri mutuale) și terapeutic (resocializare, tratament, terapie ș.a.). Perioada de tranziție pe care o străbate România a multiplicat problemele sociale (șomajul, sărăcia, creșterea infracționalității, prostituția, consumul de droguri ș.a.) generate de transformările social-economice și acest lucru impune concentrarea cercetărilor și eforturilor practice
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
între viziunea explicit naționalistă și concepția critică asupra trecutului național. Înainte de a scruta prefacerile aduse de interbelic în gestionarea politică a trecutului românesc, considerăm oportună zăbovirea prilejuită de întocmirea, în acest punct al analizei, unui bilanț provizoriu privitor la raporturile mutuale dintre educație și naționalism în context european, respectiv autohton românesc. Suita de analize pe care le-am detaliat până în acest moment al argumentației suportă ideea, dominantă în literatura sociologiei educației, cum că reacția unanimă a statelor europene la provocările antamate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al marxismului radical a fost diluat. Însă acceptarea ideii naționale s-a realizat doar ca o concesiune tactică, înțeleasă ca o necesitate practică în vederea atingerii idealului comunist al societății post- naționale. În formulele lor ideologice pure, naționalismul și comunismul sunt mutual exclusive, fiind fundamentate pe principii de viziune și diviziune inerent antitetice. În practica politică însă, compromisurile nu pot fi ocolite, astfel că ideologii pragmatici au fost forțați de împrejurări să împreuneze antinomiile doctrinare. Doctrina patriotismului socialist este rezultatul direct al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rămas nefructificată didactic. Programul... a evidențiat "procesul de înrîurire reciprocă" dintre civilizația traco-dacică și "civilizațiile cele mai avansate ale antichității - greacă, romană, persană și altele" (1975, p. 27). Manualul care tratează "istoria antică a României" prelucrează teza programatică a influenței mutuale, arătând că "daco- geții au intrat de timpuriu în contact cu civilizațiile străine (persană, scitică, greacă, mai tîrziu celtică și romană), preluând de la ele o serie de elemente avansate, dar exercitînd, în același timp, o influență asupra lor" (Daicoviciu et
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de la ele o serie de elemente avansate, dar exercitînd, în același timp, o influență asupra lor" (Daicoviciu et al., 1984, p. 31). Este adăugată precizarea care lămurește egalitatea de statut civilizațional de pe care s-au realizat aceste schimburi și tranzacții mutual benefice: "contactul cu marile civilizații ale antichității a îmbogățit civilizația daco-getică fără a-i răpi originalitatea" (ibidem). Ambele elemente distinctive ale paradigmei rolleriane cu privire la chestiunea originii (slavizarea etnogeniei românești și antagonizarea clasială daco-romană) sunt revizuite. Schimbarea de paradigmă este observabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trad. n.) 24 dexteritate să le cânte, să le danseze, mai trebuia să poată face față unei conversații spirituale și fermecătoare.28 Îndrăgostitul devenea vasal al doamnei sale, dragostea presupunând și suferință. O astfel de dragoste romantică nu era întotdeauna mutuală sau nu se consuma de fiecare dată, deși era mai adecvat să fie prezentată ca reciprocă sau cel puțin compatibilă cu căsătoria.29 Convențiile iubirii curtenești sunt întâlnite la Geoffrey Chaucer în Povestirea răzeșului (Arveragus, pentru a câștiga mâna soției
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înaltă organizare, de principii și de lege, de o armonie arhitectonică a echilibrului psihic, de corectitudine și de dreptate, de acceptare reciprocă și de integrare a individualității în grup. Ea are nevoie de o atmosferă reciproc suportivă bazată pe atitudini mutuale pozitive. Bogăția. Este valoarea care se referă la ridicata diferențiere și complexitate a ființei omenești. Nimic nu-i lipsește sau nimic nu se găsește în stadiul subdezvoltat. Totul este important pentru om și poate fi satisfacut din plin. Pe acest
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
influențare reciprocă a partenerilor implicați într-o interacțiune distingem (Milcu, 2005): Relații interpersonale bazate pe modificarea caracteristicilor partenerilor de interacțiune. În acest context, vorbim despre: • acomodarea cu partenerul: avem de-a face cu un proces de adaptare sau de ajustare mutuală a partenerilor aflați într-un proces de interacțiune; • asimilarea: reprezintă finalitatea interacțiunii sociale; este un proces de fuziune, de transfer mutual al unor idei, credințe, mentalități între persoane; este etapa superioară a acomodării și apare ca urmare a acțiunii îndelungate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acest context, vorbim despre: • acomodarea cu partenerul: avem de-a face cu un proces de adaptare sau de ajustare mutuală a partenerilor aflați într-un proces de interacțiune; • asimilarea: reprezintă finalitatea interacțiunii sociale; este un proces de fuziune, de transfer mutual al unor idei, credințe, mentalități între persoane; este etapa superioară a acomodării și apare ca urmare a acțiunii îndelungate a acesteia; • alienarea: este procesul opus asimilării. Un individ se îndepărtează, se separă de celălalt, ca expresie a unor relații dizarmonice
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în mod esențial. Este vorba despre raporturile de cooperare/parteneriat, relațiile de competiție/concurențiale și relațiile conflictuale. • relațiile de cooperare reprezintă coordonarea eforturilor și a acțiunilor îndreptate spre atingerea unui scop comun. Este o interacțiune de susținere și de participare mutuale orientată spre un obiectiv care nu poate fi atins decât prin angajarea unor eforturi individuale. Avantajele cooperării sunt: motivație superioară din partea partenerilor pentru rezolvarea sarcinii, considerarea și respectul celorlalți colegi, o comunicare mai pronunțat simpatetică, având ca efect interstimularea, discuțiile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
respectul celorlalți colegi, o comunicare mai pronunțat simpatetică, având ca efect interstimularea, discuțiile, consfătuirea, intercunoașterea, prietenia. Ca dezavantaje s-ar putea menționa: participarea (uneori) inegală a partenerilor, pretexte de nemulțumire/insatisfacție (Golu, P., 2003) • relațiile concurențiale se referă la rivalitatea mutuală sau la confruntarea între două sau mai multe persoane în vederea atingerii unui scop indivizibil (sau în vederea obținerii unui beneficiu) ele au ca efecte pozitive: creșterea cantitativă și calitativă a producției de bunuri și servicii, iar ca efecte negative: creșterea ostilității
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a cooperări și a competiției. În situația competitivă accentul cade pe datele și pe cunoștințele individului pentru rezolvarea problemei. În situația cooperării devin dominante aspectele socio-emoționale (participarea, comunicarea interpersonală, inițiativa, sugestia, corelarea, acceptarea etc.). • relațiile conflictuale reprezintă raporturi de opoziție mutuală sau o agresiune raportată întotdeauna la o țintă indivizibilă, legată de prestigiu sau de o recompensă oarecare. Posibilitatea conflictelor există oriunde. Oricând pot să apară diferențe de opinie, dezacorduri (mai mult sau mai puțin acute) între diferite idei, trebuințe, impulsuri
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se deschide calea conflictului interpersonal. În planul comunicării, știm și recunoaștem faptul că actul comunicării afectează percepțiile, atitudinile, credințele, motivațiile și stările noastre afective. Comportamentele și relațiile concurențiale ce provoacă percepții ostile determină atitudini de apărare, de autoprotejare, de retragere mutuală. Toate într-o măsură mai mare sau mai mică au drept consecință o alterare și/sau o retragere a comunicării intenționate, voluntare. Participanții devin din ce în ce mai îndepărtați, mai diferiți, mai egocentrici, mai prudenți. Ceea ce poate amorsa conflictul (Milcu, 2005, p. 75
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la rândul ei este mai profitabilă decât faptul de a fi exploatat/trădat de către celălalt". În principiu, în situațiile cu motive mixte (cum este și dilema prizonierului) există două forțe distincte: • pe de o parte, tendința de a maximiza câștigul mutual prin cooperare; • pe de altă parte, tendința de a maximiza câștigul personal prin competiție (de fapt, de a maximiza diferența dintre scorul propriu și scorul celuilalt). În această situație, cei mai mulți adoptă soluția dictată de prima reacție și cea percepută ca
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]