6,603 matches
-
prinți și de eroi pot da unei piese de teatru o anumită emfază și o oarecare majestate; dar nu ajută cu nimic la realizarea emoției. Ceea ce face în mod obișnuit impresia cea mai puternică în sufletul nostru este reprezentat de nefericirea celor a căror condiție se apropie cel mai mult de a noastră; iar regii ne inspiră simpatie în calitatea lor de oameni, și nu în cea de regi. Dacă rangul mărește importanța neșansei lor, nu mărește și interesul nostru. Este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înțelegătoare față de niște prieteni nedemni și atracția exemplului l-au angrenat în capcanele jocului, iar acum geme în închisori, mistuit de remușcare și de rușine? Dacă mă întrebați cine este, vă răspund: A fost un om de bine, iar din nefericire pentru el este soț și tată; soția pe care o iubește și de care este iubit bolește, adusă în starea de extremă sărăcie, și nu poate să ofere decât lacrimi copiilor ei care-i cer pâine. Căutați cât vreți în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a fi demn de Tragedie? Extraordinarul, miraculosul, spui dumneata? Și oare nu poate fi văzut acest miraculos înfricoșător, în trecerea rapidă de la onoare la oprobriu, de la nevinovăție la crimă, de la dulcea speranță la disperare, într-un cuvânt, în excesul de nefericire cauzat de o slăbiciune?" (Seara a 11-a)48 De aceea, Lessing refuză reprezentarea unor personaje stoice pe o scenă de teatru, căci, prea eroice fiind, nu ar putea să impresioneze spectatorul. Stoicul este chiar prin natura lui antiteatral. Citând
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Laocoon mai stoic decât pe Filoctet sau pe Hercule. Tot ceea ce este stoic este antiteatral, și mila noastră este totdeauna direct proporțională cu suferința pe care o manifestă personajul care ne interesează. Este adevărat că, văzându-l cum își suportă nefericirea plin de măreție, îi vom admira nobelețea sufletească, însă admirația este un sentiment rece și uimirea pasivă exclude orice pasiune mai caldă, ca și orice imagine distinctă a obiectului ei." (Capitolul 1) În ciuda acestei poziții afișate fără ambiguitate, Lessing aduce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și lacrimogenă prin dicția sa. Aceste lucrări cărora în Franța li se dă denumirea de drame, își au cu siguranță meritul, este un gen de reprezentare teatrală între comedie și tragedie. Este un amuzament făcut mai mult pentru inimile sensibile; nefericirile eroilor tragici ne interesează de la distanță, dar ale celor egali nouă trebuie să ne impresioneze mai mult. Comedia, care nu este decât o imitație a naturii, nu-și refuză sentimentele virtuoase și patetice, cu condiția să nu fie lipsită de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de la această dedublare în joc pentru a-și elabora teoria "distanțării", cerându-i comediantului să o facă net perceptibilă. 42 Zeuxis, pictor grec din a doua jumătate a secolului al V-lea î.H., este celebru prin realismul său. Din nefericire, niciuna din operele sale nu ne-a parvenit. Nu știm despre el decât din comentariile lăsate nouă de Antici, din cele ale lui Aristotel, în special în Poetica. 43 Diderot se referă aici la Corneille din care citează Cinna și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
paralele" duse de emigranții deposedați tragic de identitate și cei din lumea liberă, de la care se așteaptă zadarnic un ajutor prin fapte și nu prin discursuri, rezoluții sau telegrame de solidaritate. Drama exilaților care "par să fi prins rădăcini în nefericirea lor"56, patriotismul lor, emoționanta omenie, profunzimea sentimentelor, contrastează cu superficialitatea și libertinismul parizienilor, toate puse pe seama unei posibile apocalipse care le-ar justifica dorința de carpe diem concretizată în desfrâu, ignorarea convențiilor, a tradițiilor, a moralei, printr-un comportament
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
formele reținute ale surâsului, ale zâmbetului înțelegător, tolerant. Perspectivele metafizice pe care le deschide, conștiința nimicniciei și a fatalității condiției umane imprimă răsului declanșat de umor o notă aparte de tristețe resemnată. Impura veselie a umorului, germinând din solul intuitei nefericiri, primește o exteriorizare la fel de ambivalentă, condensabilă cel mai bine în oximoronica expresie românească a "râsu'plânsului"200, pusă în circulație și explorată magistral de Nichita Stănescu. Aceste considerații vizează în primul rând umorul propriu-zis, care poate fi numit și "alb
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale, care are nevoie de dovezi irelevante, pe baza cărora se produc catastrofale schimbări de destin. Ca și Dragomir, Anca este simultan victima și călăul, iar ambii sunt ilustrări dramatice ale eternilor candidați la nefericire. Așa cum se va întâmpla în unele farse tragice (Vizita bătrânei doamne de Fr. Dürrenmatt), motivul "păcălitorului păcălit", în esență de factură comică, primește valențe tragic-grotești și în drama caragialiană, tocmai prin lipsa de verticalitate spirituală a înșelătorului. Practic, Anca se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramcar, în vagon, în restaurant, la Gambrinus în fine, pretutindeni"33. Deși vidul lăuntric și marionetizarea sunt aspecte comune ambelor lumi, fauna lui Caragiale, chiar și atunci când apare surprinsă în ipostaze absurde, este, din nefericire, cea naturală, iar a lui Urmuz este compusă "prin syntheză"34, înregistrând subspecii umanoide absurd-fantastice, de neconceput pentru cititor. Așadar, în ceea ce privește gradul sau modalitatea în care realitatea se reflectă în operă, ceea ce îl apropie pe Urmuz de Caragiale este procedeul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
câmpiile pustiite o altă stăpână ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei hidos și uscat, chinuit de neliniști, cu ochi rătăcitori și bolnavi ca de friguri... Ea poartă, în sufletul ei negru, toată nefericirea lumii; sub haina ei cernită se ascunde bucuria neprihănită, a celor ce-au visat alte vremuri... CAPITOLUL III Domnica nuca, încă de la naștere, a fost sortită să trăiască și să crească orfană de mamă. Primele două luni a fost alăptată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
holbă la ea. Ai furat munca altuia! Fii serioasă, zise Nieve, pierzându-și răbdarea. Jerome ar fi trebuit să-mi dea și-așa dosarul, ca acesta să ajungă la Max. I-am luat-o înainte, atâta tot. Numai că, din nefericire, exista o eroare în nenorocitele alea de calcule! Ar fi trebuit să le verific cu tine înainte, Darce! Max a observat greșeala, dar nu asta a fost problema. Problema e că Jer l-a întâlnit în dimineața aceea în lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în total, ceea ce însemna că foarte puțini lipseau de la această seară de distracție. Darcey comandă o bere și apoi își căută coechipierii. Își găsiră o masă așezată strategic, astfel încât erau aproape și de bar, și de tabelul cu scorul. Din nefericire, John nu o putuse lua pe Sally, care fusese abordată înainte de o echipă rivală. O înlocuise cu Thelma, care lucra la departamentul de informatică și care, spunea el, era aproape tot atât de bună. —Cum adică „aproape“? întrebă Thelma așezându-se. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ești nebună, știi? Probabil că și-a închipuit că te bucuri nespus să-l vezi întors. Dacă așa a crezut, i-am arătat imediat că se înșela, o asigură Minette. Dar nu prea cred. Era prea frământat de propria lui nefericire ca să îi pese. Tot e un egoist nenorocit, zise Darcey. Minette ridică din umeri. —Mai bine să plece de aici măcar cu un plan de viitor și cu optimism, decât să fie un egoist nenorocit și deprimat pe deasupra, nu? Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că, cel mai probabil, Robin nu făcea pe nebunul vrând să renunțe la o parte din concediul de paternitate. Din experiență, știa că bărbații nu gândeau așa. Și atunci îi dădu prin minte că poate era fan al cântărețului! Din nefericire, întâlnirea nu avu loc la conacul starului de lângă lac, ci în birourile moderne cu aer condiționat ale consilierilor lui financiari, care o descusură în amănunt asupra produselor InvestorCorp și ale căror întrebări erau mult mai sfredelitoare decât ale unor clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Că nu mai sunt marea-ți iubire Și că năframa visului frumos, Azi cârpă-i de spălat pe jos! EȘTI CEA MAI BUNĂ... Frumoasă ești -nimic de spus-! Dar ce folos că tu ades, Ești cea mai bună la produs Nefericire, nervi și stres! VERIȘOARA La margine de morală, O iubesc intens din școală! Și nu-mi pot scoate din minte Lunga mea vară...fierbinte! OPTIMISM DE ...UMORIST Cert, cu-aceste epigrame, La necazuri griji, nevoi, Vom scăpa țara de foame
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
care citesc viața fără intonație fiecare zi a scenariului lor este lipsită de sare sau piper nu reușesc să o condimenteze absența aplauzelor la scenă deschisă îi deprimă apoi mor iar slujba lor de îngropăciune devine spectacolul suprem însă din nefericire nu pot împărți autografe nici atunci 8 mai 2011 Pădurea din vise, pădurea din mine Atunci când te simt adormită profund Pătrund în pădure, cu dragoste mare, Iar luna, pe umeri, zâmbește rotund Și-mi fac dintr-un vis, către tine
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Dansează disperarea, rânjește neputința, Netrebnicia însăși te rupe în bucăți, Te-nghit de viu orgoliul și nerecunoștința, Iar tu jertfești tristeții valori sau judecăți. În teorie-i bine și mai avem speranță, Trăiască Ieremia care ne duce-n gard, Trăim nefericirea de-a nu avea substanță Și-n noi, ca în coșmaruri, tumori maligne ard. Lovim, constant, pereții, cu capete mahmure, Cucuiele acestea nu mai transmit nimic, Din când în când vin oaspeți, să ceară sau să fure, Eventual să lase
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Herr Gunther, probabil că nu e nevoie să ți se reamintească faptul că Ilse este cea de-a doua soție a mea. M-am căsătorit cu prima mea soție, Lisa, În 1910, iar În anul următor a rămas Însărcinată. Din nefericire, lucrurile au mers rău și copilul nostru s-a născut mort. Mai mult de-atât, ea nu mai putea avea alți copii. În același spital, era o fată nemăritată care dăduse naștere unui copilaș sănătos cam În același timp. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
răspunse el. Ei bine, Herr Six e În arest la domiciliu. Nu e acuzat de nimic, deocamdată. E Încă mult prea șocat de Învierea și apoi de moartea fiicei sale, ca să răspundă la orice Întrebări. Un caz foarte tragic. Din nefericire, Herr Haupthändler a murit În spital alaltăieri, fără să-și mai fi recăpătat cunoștința. În ce-l privește pe criminalul cunoscut sub numele de Dieter Roșcovanul, a fost decapitat la lacul Plotzen la ora 6 În această dimineață, iar Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
astea de răni să se infecteze. Vocea lui era plină, sonoră, ca a unui actor de comedie. A adăugat: — Ești norocos. Pe tine pot să te repar. Aș vrea să pot spune același lucru și despre restul nenorociților ăștia. Din nefericire, și asta e tot ce se poate face cu un dispensar care a fost furat dintr-o bucătărie. M-am uitat În sus la patul de deasupra mea și la Încheietura mâinii care se ițea În jos de marginea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aerul, focul, pământul din formula lui Empedocle. Azi, știu că în lumină există și umbre și că fericirea e uneori dureroasă. Dar nici azi nu pricep cum poate fi cineva mizantrop sub un soare arzător, pe o plajă. Probabil, adevărata nefericire nu e să nu fii iubit, ci să nu poți iubi. E ideea cu care mă despart și de Mexic. Această țară care nu pare atrasă în nici un fel de oceanele ce o scaldă și care se retrage de pe țărm
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Mă complăceam în cea mai ieftină melodramă până când, deodată, îmi luam seama, și sub țeasta mea începea din nou delirul: eu nu aveam dreptul să mă irosesc în rituri sexuale, pentru că trebuia să ajung scriitor, trebuia să-mi trăiesc intens nefericirea, mă aștepta mansarda cu un scaun, o masă și un pat și cu o sută cincizeci de cărți de citit pe an. Până la treizeci de ani trebuia să ajung ori totul, ori nimic. Prețul era, știam și ruminam ore-n
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Maturitatea mă chinuie și mă scârbește. Sigur, eram pe atunci un puștan care avea în cap doar literatură înghițită pe nemestecate, dar vroiam să mă înalț deasupra umanului. Scriam, ca în transă, versuri lăbărțate în caiete, îmi inventam motive de nefericire și de damnare, împingeam izolarea până la schizofrenie, dar aveam în minte imaginea orbitoare a ceea ce aveam să fiu odată, omul complet și perfect, scriitorul total... Deși petreceam, singur în patul îngălbenit de transpirație, ore oribile, când frica și excitația, frica
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
umflată și cojită, tocurile ușilor aveau nenumărate înțepături, prin care se vedea lemnul putred. Aerul, în conac, părea întotdeauna albăstrui ca un fum de țigară. Eram absolut singur, un nechemat, un strigoi. Ca să mai pot respira 101 , în monstruoasa mea nefericire, o clipă și încă o clipă, făceam un efort care altuia i-ar fi fost suficient ca să scrie o epopee, ca să scrie Cartea cea mare. Conacul, ca un ghioc huitor năpădit de furnici, mă respingea cu o putere de neînțeles
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]