7,995 matches
-
ar fi fost neleal față de omul care, printr-un gest, ar putea să înlăture miasmele ce turbură văzduhul, să restabilească încrederea și răbdarea până la o soluție mai trainică. Pleca acuma dezamăgit de sine însuși, nu de Miron Iuga. Își blestema neputința de a-i fi lămurit ceea ce în sufletul său era atât de limpede. Transformate în fraze, lucrurile care-i sângerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță, încît nu încape mirare că Iuga le-a primit fără înțelegere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și învățătorul îi vorbise deunăzi cam la fel. Eu nu cunosc nici un conflict și nici nu admit măcar posibilitatea de conflicte între mine și țărani. Ar însemna că și eu caut să-i exploatez ca alții, sau să profit de neputințele lor. Și tu știi că nu e în obiceiul nostru să ne îngrășăm din stoarcerea țăranului. Discuția se lungi până târziu după miezul nopții. Tânărul Iuga încercă toate argumentele și rugămințile. Insistențele enervară de câteva ori pe bătrânul Miron, precum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
teamă dintâi să nu aprindă casa țăranii și să ardă ca un șoarece. Se gândise să nu miște până va simți el că a trecut orice primejdie, chiar de ar fi să stea o săptămână. Pe urmă, cuprins și de neputință, și de groaza mortului ce zăcea deasupra lui, și-a zis că ar fi mai cuminte să o ia cumva la sănătoasa, mai cu seamă când a văzut că a venit la priveghi Marioara, în care inima lui avea mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a hotărât să facă îndată o înmormîntare simplă, potrivită împrejurărilor, lăsând pentru mai târziu, când se va fi coborât liniștea adevărată, ceremonia cea mare. Și din clipa aceea i s-a risipit tulburarea care-i ținuse sufletul într-o neputință dureroasă de a se orienta, parc-ar fi plutit într-o lume ireală. ― Ascultă, Leonte, după-amiază vom face înmormîntarea... Calm, ca și când ar fi fost vorba despre lucrurile cele mai obișnuite, dădu logofătului dispoziții precise, amănunțite. Câteva generații de ale familiei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dallas aplecându-se către ofițerul științific. ― Am încercat toate tipurile de răspunsuri înscrise în manual plus câteva asociații libere personale. Am lăsat-o pe Mama chiar să încerce un cod de apropiere strict mecanologic. (Scutură din cap în semn de neputință.) Nram primit decât același semnal de naufragiu, repetat la intervale regulate. Toate celelalte canale sunt goale, cu excepția unui sfârâit extrem de slab și constant pe 0-punct-3-3. Mama afirmă că e vorba de emisia caracteristică a stelei centrale din lumea aceasta. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ghetele lor grele. Un vânt furios îi ascultă pe când observau peisajul mohorât și neliniștitor. Încă nu puteau să vadă ce anume le zbura printre ghete foarte repede, în ceața portocalie-brună. Ce locuri deprimante! se gândi Lambert. Nu tocmai înspăimântătoare, deși neputința de a vedea prea departe o descumpănea și o neliniștea. Atmosfera sufocantă care impregna această lume o făcu să se gândească la o baie la miezul nopții în niște ape infestate de rechini. Nu știi ce poate să apară brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o aureola lunară nu prea ademenitoare. Tot mai numeroase, cocoloașele de praf aglomerate striau valul de lumină împrejmuit de noapte. Pe pasarelă, Ripley aștepta, se resemnase să nu mai facă altceva decât să zică " DA" primul lui apel al exploratorilor. Neputința ei de a-i preveni pe cei trei de pri-meidia care-i păștea și misterul destinului lor se risipiseră. Nu mai rămăsese decât o vagă toropeală care-i apăsa pe corp și pe suflet. Nu putea nici măcar să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cocă mare cât sala asta. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla cu circuitele de control care sunt integrate în ea. Nu ne putem permite această nesăbuință. Nu încă. ― Nu încă? se miră Parker. Sentimentul de neputință îl făcu să-și uite o clipă mânia.) Câți dintre noi mai trebuie să moară ca să vă dați seama? Ca să pricepeți că numai așa îi venim de hac bestiei? ― Oricum, nu va merge, Parker. Inginerul se răsuci spre figura impasibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a mai corectat. Mă simt mai sigură în orientarea în spațiu și auzul s-a mai îmbunătățit. Când văd cu ochiul drept, cel sănătos, gura persoanei care vorbește, atunci înțeleg perfect ce spune. Așa am desfășurat lupta cu boala, cu neputința, cu bătrânețea. Așa se manifestă dorința de a fi sănătos pentru a fi util celor din jur și în special, pentru a nu-i deranja. Dacă nu poți ajuta pe cineva, măcar nu-l deranja și nu-l incomoda. După
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
tot din această pămînteană și neîntreruptă luciditate care lipsea multor colegi de generație. Nu a fost un militant nici măcar în domeniul său de interes, nu a luptat nici o clipă pentru „salvarea” satului și a țăranului, dar nu din nepăsare sau neputință, ci din aceeași luciditate care îl făcea să vadă realitatea structurală a satului, o realitate pe care alți colegi de generație o înlocuiau prea adesea cu varii convingeri idealiste. Această practică firească a lucidității l-a făcut să evite - și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mesianică. Pe atunci nimeni nu se aștepta ca Mesia să învie din morți, pentru simplul motiv că nimeni nu se aștepta ca Mesia să fie ucis. Era un lucru cu totul nou, care ne determină să reflectăm că e cu neputință să explicăm credința primilor creștini în Isus ca Mesia, fără să fi avut loc un eveniment asemănător învierii. Deseori nu reușim că concepem din punct de vedere istoric această realitate: așa că, să ne îngăduim un scurt moment de reflecție istorică
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în urmă, pe când mă îndepărtam în zbor, l-am văzut pe colosalul Iehova prăbușindu-se spre stânga cu fața în jos. Încetul cu încetul se micșoră și dispăru, și eram iarăși singur în noaptea fără limite. După un timp cu neputință de estimat (dar pe care l-aș numi eternitate), la marginea vederii mele se ridică un alt Dumnezeu enorm, aidoma cu primul. L-am străpuns și pe-acesta și am țâșnit înainte în vid. Apoi, după o altă veșnicie, apăru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fără să știu douăzeci și unu de ani. Ce pui monstruos ar putea ieși din el! Dar nu vreau să mă mai gândesc. Tot ce vreau acum este să am puterea să descriu "realist" această scenă, deși mi se pare aproape cu neputință. Mendebilul parcă înnebunise. Cel puțin asta era părerea celor mai mulți din gașca noastră, care nu își puteau explica momentele din ce în ce mai lungi de aiureală penibilă, de hoinăreală dezorientată a băiatului în spielhosen galben de-a lungul pereților murdari ai Scării Unu. Abia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ginei, întoarsă spre privitor, are înfățișarea tânjitoare, îndurerată. Ochii îi sânt largi și gura zâmbește amar, făcând niște cute care emană sentiment. Am mai văzut fotografii de-ale ei de când era doar o adolescentă. Toate mi s-au părut cu neputință de suportat, ca și când ai vrea să ții mâna pe un fier înroșit. Nici nu știa că exiști când și le-a făcut, iar faptul că ai pierdut momente atât de prețioase din viața ei că a risipit atâta emoție pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ce ciudați erau, zbârciți și galbeni-pal, galbeni-moluscă, pieile prea lungi atârnând pe ei! Ce priviri lenevoase aveau în ochii cu pleoapele jupuite! Păreau înțelepți și oarecum satisfăcuți de faptul că nu apucaseră să trăiască. Ceva între broaște și genii, cu neputință de privit în carnalitatea lor cinică. Și ei ne fixau parcă, ne petreceau cu privirea, fluturîndu-și în lichidul grețos cordoanele ombilicale. Gina îi privea nu cu oroare, ca mine, ci cu un fel de liniște și resemnare, cum ai privi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Lemnul ramelor, putred, era străpuns de mii de găuri de cari. Coborî mai întîi primul rând de icoane, apoi și pe cel de-al doilea, în total cel puțin cincisprezece, șaisprezece. Coborî aproape prăbușindu-se de pe scăunel. Aerul devenea cu neputință de respirat. Râdea în prostie, cu lacrimi mari țâșnind din ochii iritați de eter. După ce stătu o vreme cu spatele proptit de perete, începu să aranjeze icoanele printre cărți, în jurul mobilelor. Totul începea să arate cum trebuie. Mai rămânea șifonierul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oameni - sau, hai să zicem, dintre scriitori - nu vor ajunge totul. Nu vor ajunge nici măcar genii. Nu vor ajunge nimic. Eu... eu sânt unul dintre ei. Dar eu măcar știu asta și prin tot ce scriu încerc să-mi exprim neputința. Știu că nimic nu poate fi spus, ca nimeni nu așteaptă de la tine să spui ceva, dar și că trebuie să spui. Știu că trebuie să te împotrivești cumva nedreptății de a fi orn și de a nu putea să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uriașe se cicatrizase deja și, asemenea unor unghiuțe, mlădițele altor degete începuseră să înmugurească în loc. Profesorul începu să plângă penibil, sughițând și înecîndu-se. Nu se mai simțea în stare de nimic. Lumea i se părea un infern de cenușă, cu neputință de suportat. Tânjea din răsputeri după acele câteva acorduri pe care le ascultase noaptea trecută. Timp de vreo opt ore suferi îngrozitor, îi era rău, fizic și sufletește în același timp. Un delir paranoid i se dezvolta sub țeastă, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din toate părțile lumii pe unde a umblat. Cutia e de lemn parfumat și i-a fost dată de poet acum doi ani, împreună cu o șuviță din părul lui... (Ce cabotin dezgustător, gândeam eu ars de gelozie, de furie, de neputință. Cs corupător, ce misticism carnal, ce amestec hidos de devoție și fraudă. Cum am putut crede că fecioara aceasta a fost pură? Cum am putut crede că eu sunt cel dintâi care îi atinge trupul?) Totuși, niciodată n-a sărutat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și ei calculatoarele electronice... Fără nici un rezultat. - Și totuși, începu Pantazi mestecând calm un rest de scobitoare, totuși, afacerea nu poate fi decât internațională. Noi suntem o țară mică, și dușmanii noștri interni au fost demult anihilați sau reduși la neputință. Este imposibil de închipuit că, sub ochii noștri, s-a putut organiza în ultimele trei, patru luni, o acțiune subversivă de asemenea proporții și dispunând de mijloace tehnice pe care le-ar invidia multe țări... Ghibercea îl ascultase privind triumfător
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
experienței și creației artistice? Calmul acestei așteptări se aseamănă cu liniștea premergătoare furtunii. Este vorba despre acea așezare la sine pregătitoare, acea retragere din multiplicitatea răsfirării ființei spre unitatea tensiunii interioare. În mijlocul naturii, fiecare prezență, odată cu apropierea furtunii, încearcă convertirea neputinței de a se ascunde în fermitatea înfruntării nervozității vijelioase. Aici asistăm la o neglijare eficientă a exteriorității, la un abandon temporar al formelor de suprafață în tihna inactivului. Însă, dincolo de aceste forme, freamătă esențele ce-și consolidează temeiul pentru înfruntarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în proiecția spre piscurile transcendentului. Astfel, omul ancorat cotidianului se confruntă cu multiple înfrângeri, scăderi ale potențelor și cumulului său dezvoltat prin conflict și ambiția depășirii celorlalți. Aceste cedări din propria posesie sunt împlinite sub presiunea constrângerii exterioare și a neputințelor ce cuprind interioritatea. Aici nimic nu este oferit, dăruit de la sine spre sacrificare. Iubirea lipsește în acest context. În locul ei pulsează tensiunea nestăvilită a urii. Gândul, la rândul său, este centrat doar spre concretizarea ideii de recuperare a ceea ce a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
obsesia împlinirii posesiei lor arzătoare, obsesie pe care o numesc într-un mod naiv și eronat dragoste. De asemenea, neatingerea sau pierderea unor astfel de himerice dar voluptoase zeități determină în sufletul lor înclinat grosier spre corporalitate erupția unei profunde neputințe răutăcioase pe care o numesc, tot într-un mod autoînșelător suferință. Una dintre stările în care pot fi prezente în realitatea lor tulburătoare, sacrificiul și suferința nefiind evocate doar numele fără substrat al acestora este trăirea mistică ce și-a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ceea ce orgoliul fermentând în adâncuri îi dictează să observe. Acest eu este sclavul energiilor negative cumulate în profunzimea sinelui dar primește imaginea unei structuri proprii libere întru răutate. Acest eu este subjugat în impulsiunea unui complex de inferioritate existențială, de neputință și frustrare, de închistare și schimonosire metafizică dar se vede drept purtător al unei vibrații necruțătoare, al unei superiorități nocturne prin forța de eclipsare a binelui din ceilalți. O astfel de falsă imagine despre sine opturează privirea celui corupt care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
corporalitatea nu este intermediar al suferinței sufletești ci stânca ce se fragmentează întru ruinare sub eroziunea pulsațiilor negative care reverberează dinspre spirit. Aceste suferințe ale sufletului ce sunt numai de ordin spiritual reflectă poate, cel mai fidel, dramaticul paradox de neputință și totodată mereu înălțare ce caracterizează destinul sufletului uman ancorat în potirul de materii active denumit trup. Neputința de a împlini visul dar și impulsiunea ascendentă până la speranța și crezul realizării lui, incapacitatea de a controla menținerea spre o veritabilă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]