5,003 matches
-
omul, nu mai e cazul. Treizeci de ani sunt treizeci de ani.“ „Nu și pentru mine“, a zis Vasile B. „Exact ce spuneam“, a încheiat Violeta, care nu era Violeta, ci Caterina. „Problema pe care o ai e că, atunci când nimerești și omul, și locul, și cauza, ești dumneata altul.“ La cel mai înalt nivel Centralista îl anunță pe director, iar directorul, normal, cheamă imediat SRI-ul. De obicei, SRI-ul vine într-o oră, însă de data asta se înființează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și sinistru, nu devine genial peste noapte. Clăpocea primise prin repartiție o vilă cu paisprezece odăi, pe pereții cărora, de jos până în tavan, academicianul trimis să-și ispășească știința în pușcării avea biblioteci. Clăpocea era atât de tâmpit, că nu nimerea niciodată din prima încercare baia ori dormitorul. Dar având, ca mai toți coloneii făcuți „pe puncte“ în anii ’50, mintea odihnită, tot ce citea pe cotoarele cărților rămânea imprimat pe creier. Clăpocea nu reușea, săracul de el, să biruiască o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
S-a făcut, prin urmare, ora 17:32, iar în farfuria de pe masă au mai rămas zece căpșuni. Pe neașteptate, o mașină a Poliției oprește în fața blocului și trei zdrahoni urcă la etajul șapte ca să aresteze pe cine s-o nimeri, deoarece cu o zi în urmă un răufăcător de la etajul șapte i-a spart capul unui coleg cu o sticlă de bere. Persoana care a aruncat cu sticla după sticlete e chiar soția administratorului, pe care, logic, doamna Potcoavă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Oamenii care nu aveau ceas nu-și permiteau să cumpere unul. Prin urmare, românii erau de două feluri: cu ceas și fără ceas. Eu aveam ceas, și asta cu siguranță însemna ceva. La New York, în cartierul chinezesc, unde m-am nimerit chiar din prima zi în fața unor tarabe mizere cu munți de ceasuri pe ele la prețuri pornind de la doi dolari bucata, ideea de valoare pe care o întruchipa robustul meu ceas rusesc Pobeda, s-a confuzionat brusc și pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
venit vreodată - a răspuns Constantin M. - mie îmi venea să trag cu mitraliera în toți hoții. Atât de mult ce-mi venea, încât, dacă mi-ar fi pus cineva o mitralieră în mâini, o descărcam la întâmplare, în cine se nimerea.“ Vasile B. a discutat cu mai mulți colegi de serviciu și câțiva au admis că, în copilărie, simțeau nevoia să sară. Fără nici un motiv. Îi apuca pe neașteptate. „Odată - a zis Brăduț C. -, a venit mama la școală, că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
burlane.“ „Iar după 14 decembrie 1996 te-ai făcut filozof“, l-a completat în bătaie de joc Marinel F. „Nu, nu m-am făcut mai deștept - i-a răspuns cu gândul parcă dus spre acea zi Ovidiu T. -, dar am nimerit un burlan de fontă. Am dat atât de tare, fiindcă nu-mi ieșise o afacere, că mi-a zburat ceasul de la mână și a stat la ora 18:32.“ În tăcerea care s-a lăsat deodată, s-a auzit timid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să înțepi în fund domnișoarele când e înghesuială în metrou, și alte treburi ciudate. Însă nouăzeci și nouă la sută dintre locuitorii întregi la minte ai României înțeleg că le ceri un pix ca să scrii ceva. Se vede treaba că nimerisem exact în ziua când ceilalți unu la sută cu mintea ciobită se adunaseră, chemați de o voce misterioasă din tării, în parcul din preajma blocului meu. Câtorva, care aveau fețe de funcționari, de amploaiați deprinși cu scrisul și socotitul, le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai adîncă, Însă doar atît. Nu mai aveam nici un strop de adrenalină, iar crizele mele de astm se Înrăutățeau din ce În ce mai tare; nu puteam să mănînc decît o mînă de orez și beam doar mate. În ultima zi, aproape de sosire, am nimerit În mijlocul unei furtuni puternice și a trebuit să oprim barca. ȚÎnțarii au năvălit asupra noastră În valuri, mai teribil ca niciodată, ca și cînd s-ar fi răzbunat pe noi pentru faptul că În curînd nu vom mai fi În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
era chip de găsit vreo cameră. Nu ne rămânea decât să încercăm la Poiană. Obosiți și enervați, am pornit-o pe jos pe vechiul drum al Scheilor ce urca spre Postăvaru... Norocul nostru a fost că și această zi se nimerise deosebit de frumoasă. Incidentul ne indispusese însă și oricum era sfârșit de vacanță, sfârșitul Jocului... O existență cu totul nouă mă aștepta, cu grijile și cu preocupările ei necunoscute, despre care însă nu îndrăzneam să vorbesc cu Mihai, dat fiind că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar totuși deosebit de pregnant, al curiozității care mă stăpânea... Pentru că, deși am fost ținut în acea cameră până spre dimineață, timpul a trecut destul de repede și pe nesimțite. Dimineața am fost dus în beciurile Prefecturii, spre a fi cazat. Am nimerit într-o celulă mică, cu două paturi rabatabile din tablă de fier (deci era prevăzută pentru doi prizonieri), în care ne aflam însă vreo 8-10 ființe omenești, dintre care patru - cei mai vechi sau mai privilegiați - dormeau doi câte doi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să-l fi învățat conștient. Limba maternă este instantaneu și necondiționat prezentă, la fel ca propria-ți piele. și tot atât de vulnerabilă ca aceasta, atunci când alții o nesocotesc, o desconsideră sau chiar o interzic. Nu-i e ușor celui care a nimerit, ca și mine în România, din satul dialectal cu un adaus de precară germană literară de școală, în limba națională a orașului românesc. În cursul primilor doi ani petrecuți la oraș, cel mai adesea mi-era mai simplu să găsesc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lemnul îmbătrânise, devenind murdar, alb-cenușiu și brun închis ca pământul uscat de soare și udat de ploaie. Toate figurile erau crăpate și se clătinau, nici una nu semăna cu alta. Lemnul fiecărei figuri, verde când îl cioplise, se uscase după cum se nimerise. Cei mai strâmbi însă erau regii - burtoși în față și gheboși la spate, de-a dreptul infirmi. Picioarele li se-mpleticeau, deoarece coroana le stătea pieziș pe cap și era mult prea mare. Bunicul a jucat șah la fiecare sfârșit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să lase naibii deoparte chitanțierele lui. Abia când am ajuns la oraș și mă obișnuisem să-mi spun în sinea mea poezii, am priceput că acele chitanțiere ale bunicului sunt nu rugăciunile, ci poeziile sale. Eventual daliile sale. Fiindcă se nimerise să mă apropii de plante pe când mai eram copil în sat, am continuat șimai târziu, la oraș, să le atribui plantelor diverse intenții. Ostili precum porumbul la sat s-au arătat la oraș tuia și brazii. Acestea erau plantele celor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lupta cu fata hămesită și rasă în cap ce fusese ea însăși în timpul deportării, bunica venera geamantanul acordeonului, bunicul nu renunța în ruptul capului la chitanțierele lui. În capul fiecăruia se ciocneau lucruri ce n-ar trebui niciodată să se nimerească laolaltă. N-am înțeles cu adevărat cât de tare se luptau cei din familia mea fiecare cu rănile sale, decât atunci când eu însămi ajunsesem într-o situație fără ieșire. Abia atunci am descoperit că, în urma unei prăbușiri prea adânci, nervii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am vărsat apa ce mai rămăsese în sticlă și-am aruncat la coș paharul gol, fiindcă nu voiam să mai beau niciodată din el. În ziua următoare paharul se afla iarăși pe masa mea. Femeia deserviciu se gândise, pesemne, că nimerise din greșeală la coș. Ca să fiu sigură de data asta că scap de pahar, l-am vârât în poșetă la sfârșitul zilei și pe drumul spre casă l-am zvârlit cu toată forța într-un stâlp de beton. Trecea un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
muzică rock și-și câștiga acum existența oferindu-le nebunilor audiții muzicale. Asta de când autoritățile interziseseră apariția în public a formațiilor rock. Își căra discurile după el la spital și dădea drumul la pick-up: beat, rock, jazz, șansonete, după cum se nimerea. Iar bolnavii se comportau și ei după cum se nimerea. Fredonau, se hâțânau în ritmul muzicii ori rămâneau absenți, într-o încremenire inaccesibilă. Nu știu dacă înțelegeau cu adevărat ceva, sau dacă simțeau nevoia timpului cântător doar pentru a nu fi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nebunilor audiții muzicale. Asta de când autoritățile interziseseră apariția în public a formațiilor rock. Își căra discurile după el la spital și dădea drumul la pick-up: beat, rock, jazz, șansonete, după cum se nimerea. Iar bolnavii se comportau și ei după cum se nimerea. Fredonau, se hâțânau în ritmul muzicii ori rămâneau absenți, într-o încremenire inaccesibilă. Nu știu dacă înțelegeau cu adevărat ceva, sau dacă simțeau nevoia timpului cântător doar pentru a nu fi siliți să audă neîntrerupt croncănitul ciorilor aciuiate în vârful
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de două săptămâni am fost educatoare într-o grădiniță și am putut observa că imitarea lui Ceaușescu era vădită chiar și la copiii de cinci ani. Erau nebuni după poezii cu Partidul și cântece patriotice, ca și după imnul țării. Nimerisem la această grădiniță după o mai lungă perioadă de șomaj, fiind concediată din fabrică și din câteva școli care nu mai voiau să aibă de-a face cu mine pe motivul că eram o „individualistă, neadaptată la colectiv, îi lipsește
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
declarație. Dar mai întâi veți răspunde la întrebarea mea: De câte ori ați mai furat salcâmi din plantație? Aud? Nimic? Ei, vă arăt eu vouă, pui de legionari! A pus mâna pe bastonul cauciucat și a început să ne lovească pe unde nimerea. Spune mă, de câte ori, spune mă, spuneeeee! Și ne-a lovit în neștire până când, nemaiputând suporta loviturile primite, am căzut la podea toți patru. S-a oprit și el, mirat și foarte dezamăgit și revoltat de faptul că dispăruse "obiectul" cercetărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
precizie momentul culcării, precum și cel al trezirii. Dar de când cu AVICOLA, cu halele astea mari și luminate "à giorno", li s-a stricat și lor sistemul genetic natural și umblă bezmetice și împiedicate de colo-colo, scăpând ouăle pe unde se nimerește și moțăind de-an-picioarelea precum gâștele ajunse în stare avansată de euforie, după ce-au introdus în stomacul lor un polonic de dude coapte, intrând în comă alcoolică. Vai și-amar de capul lor! Vă spuneam mai sus că lampa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să vă spun că bătrânul era sărac de tot. Avea într-adevăr un hectar de pământ, însă fiind bolnav și înaintat în vârstă nu l-a mai putut lucra așa că l-a arendat vecinului de hat din câmp, care se nimerise a fi tocmai găzdoiul unde-l dusese pe tata la muncă. Acesta îi dădea te miri ce și mai nimic, fiind un om fără suflet, insensibil și lacom. Chichineața moșului nu era racordată la sistemul de electrificare. Sursa de lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Danilov având același obiectiv. Până la urmă, tot el ne-a procurat cel de-al doilea adăpost temporar care din păcate s-a dovedit a fi mult mai rău decât cel precedent, încât, pe bună dreptate, se poate spune că "am nimerit din lac în puț". Alături se afla hambarul de porumb, sursă excelentă de hrană pentru șobolani. Erau puternici și obraznici. Tata a lipit găurile, blocând accesul lor în casă, dar acțiunea s-a dovedit a fi ineficientă. Erau mari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se duceau naibii și somnul, și odihna și liniștea noastră. Soluția se impunea de la sine. Și iarăși a început căutarea unei noi locuințe. Ultima locuință... Moș Danilov se împrietenise cu tata și acum ne însoțea până la noua locuință, care se nimerise să fie tocmai căsuța martor care participase la trei evenimente importante din viața familiei Aciocîrlănoaiei. De aici l-au arestat pe tata pentru o perioadă de nouă ani pentru simplu fapt că a fost polițist în regimul burghezo-moșieresc; aici a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
când am intrat în conflict cu doamna profesoară Aurelia Andreescu, care a găsit clasa goală, iar noi toti am plecat pe stadion, în acest fel s-a declanșat așa zisă “grevă de la română”. Numai colegul nostru Bucescu Dragoș s-a nimerit să fie atunci pe hol, cănd profesoară pleca din clasă, el din greșeală nu a fost informat la timp, fiind plecat în pauza și astfel a căzut ca musca în lapte. A fost dispusă o anchetă cu mari amenințări, sub
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
cu el o căldare cu apă și care intră fără să vrea în filmările unei agenții de publicitate, acolo unde niște rusoaice superbe pozau semi-dezbrăcate, acoperite doar de blănuri opulente, în fața unei case în ruină, foarte pitorească dealfel, unde se nimerise să locuiască acest bătrân. El spune apoi cu o voce mândră, cu ultimele urme de demnitate: "Eu sunt Rusia"... Celebrul circ elvețian KNIE a sosit în Geneva. Căldură mare, elefanții sunt spălați direct cu furtunul. Fac tot soiul de giumbușlucuri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]