5,414 matches
-
continuu, dezastru iubit, Un plus către minus, cerșind infinit, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Din toate se moare, din toate trăim, Aici și acolo, concret, ne iubim, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Venim și ne ducem, zâmbim și forțat, Ce dulce trăire, ce vis repetat, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Eu sunt o nălucă, tu ești ideal
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
din toate trăim, Aici și acolo, concret, ne iubim, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Venim și ne ducem, zâmbim și forțat, Ce dulce trăire, ce vis repetat, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Eu sunt o nălucă, tu ești ideal, Ne doare același ciudat areal, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. 24 iulie 2011 Bulimie din toate durerile omenești
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ducem, zâmbim și forțat, Ce dulce trăire, ce vis repetat, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Eu sunt o nălucă, tu ești ideal, Ne doare același ciudat areal, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. 24 iulie 2011 Bulimie din toate durerile omenești eu mi-am tăiat felia cea mai groasă pe urmă am mușcat din ea cu poftă nu m-am săturat niciodată tot timpul spun mai
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
dă din coate între trecut și viitor s-a stins luminița de la capătul tunelului vecinul de la etajul șase pune murături pe urmă se întreabă de ce îi rămân atâtea borcane goale iar sarea grunjoasă acoperă răni sapă în noi parșivă va ninge cu nimicuri și fulgi debusolați doar moartea împodobește lama coasei cu cristale swarovski 10 septembrie 2011 Popas în pragul cerului am fugit în munți ca să atingem tălpile lui dumnezeu cu buricele degetelor soarele ne picura miere pe suflete veneau urșii
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
nesupus, hăituit de-același dor. 8 octombrie 2011 Anotimpurile aduse de tine într-o zi mi-ai plouat cu gânduri sufletul s-a umplut de tine niciodată nu crezusem în revărsarea concretă a ochilor verzi (diluviu) pe urmă mi-ai nins atunci când m-am umplut de alb eram din nou copil tu îmi spuneai povești gura sobei nici nu exista dar trozneau cuvinte sub flăcări de gând atunci mi-a fost mai cald ca niciodată la fereastră râdeau (de mine) toate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pe trupul unui tânăr flăcău. Căldura îl cufundă pe vrednicul călător într-o plăcută reverie: se visa ca la douăzeci de ani, neînfricat și liber ca pasărea cerului. Un foșnet îl trezi din visare; mantia de purpură îi atinse tâmplele ninse de trecerea anotimpurilor. O preafrumoasă făptură se uita la bătrânul obosit: De ce-ai bătut atâta drum, Staroste? Am căutat să ascult poruncile date, dar durerea inimii nu mi-a dat pace! Legământul trebuia respectat! porunci slăvita Crăiasă. Vei pleca
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ceilalți copii, dar trebuie să-mi promiți că niciodată Mariana nu va afla că eu îi sunt tată adoptiv! Ce să facă bietul țăran, încolțit din toate părțile de datorii, cu trei suflete acasă, fără nevastă, istovit de rănile trupești, nins de durerile sufletului?! Se hotărî să accepte târgul, dar să fie lăsat ca să-și vadă fata, de câte ori va pofti, jurându-se să nu-i spună că-i este tată drept. „Cu banii primiți, poate voi trimite băieții la școală, să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
peștele de mare și codul.În apele din jurul Antarticii trăiesc delfini, balene, foci si alte creaturi marine. Vanturi polare deosebit de reci, bat in regiunile polare tot timpul anului. Adesea ele spulberă zăpada mai fină de la suprafața, provocând viscole puternice .Nu ninge prea mult deoarece e prea frig ca umiditatea să se evapore. Drepturile copilului Toma Diana, Tiriteu Denisa-Maria, S.A.M. Sirețel De multe ori stau și mă gândesc că sunt unul dintre copiii norocoși pentru că îi am pe părinți alături de mine
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
în mine a găsit mereu un colț umbrit unde și-a putut legăna păpușa și că jos, pe locul unde tivul rochiei ei atinge pulpa cu pieliță dulce și transparentă am găsit acum un furuncul mizerabil care se numește Lulu? Ninge acum pe marile și sclipitoarele ferestre ale vilei. N-am aprins Heloc lumina în hol. Privesc cum amurgul își interpune filtrele fotografice între mine și crengile înzăpezite de pin care respiră lângă geam, care tac acolo, care răspândesc liniște cenușie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și m-am simțit deodată nerăbdător și excitat. Am intrat în vilă, am descuiat ușa camerei mele și-am lăsat-o să intre pe lângă mine în căldura sufocantă, în întunericul diluat doar de dreptunghiul mai deschis al ferestrei. Continua să ningă abia sesizabil, cu steluțe ce luceau o clipă în noapte ca apoi să se stingă în stratul anonim depus pe pământ. Pe cât de aspră mi se păruse la început, pe atât de dulce și tandră, de parcă oasele i se topiseră
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
țintă, pe scările și pe culoarele conacului. Unele uși de la dormitoare erau întredeschise, lăsând să se vadă mai mulți inși așezați față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii bătîndu-se cu perne... Din tavane ningea tencuiala umflată și cojită, tocurile ușilor aveau nenumărate înțepături, prin care se vedea lemnul putred. Aerul, în conac, părea întotdeauna albăstrui ca un fum de țigară. Eram absolut singur, un nechemat, un strigoi. Ca să mai pot respira 101 , în monstruoasa
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
capul în pământ am luat-o peste câmp până la valea plină de flori. Cerul albastru deschis, fulgerat de fluturi colorați, se arcuia peste vale ca un clopot de sticlă. Totul era feeric, ca într-unui dintre acele globuri în care ninge, și la fel de neverosimil. M-am lungit în fața dâmbului pe iarba înțepătoare. Am mângâiat cu o ciudată voluptate, trecîndu-mi mâna prin gramineele și trifoiul de deasupra, cocoașa aceea ciudată. O râmă groasă și umedă, cu 103 vinișoare de sânge în pielea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ceară vreo gumă ori vreun echer, era învățătoarea 155 cu negul ei de pe gât și Strinu la tablă, scriind ceva pe un rând care se ridica tot mai sus. îi știam pe toți, știam mai ales atmosfera care-i înconjura, ningea pe marile ferestre și, privind zăpada care cădea oblic, aveai senzația că sala de clasă zboară spre cer ca o rachetă. După a treia ușă era o fată doar în chiloți, tolănită pe o sofa într-o cameră necunoscută și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
el... El carne din carnea mea, eu text din textul lui... S-a întîmplat aseară, la o săptămână de când bâjbâi printre tenebre. Diminețile, prin materia sinistră a scrisului meu; serile, prin tăcerea neagră a holului imens, pe ferestrele căruia a nins tot timpul, ușor, ca-ntr-un glob de celuloid. De două nopți nu mai auzisem de sub podea nici un zgomot, deși uneori mă lungeam pe scândurile reci și lipeam urechea de lemnul murdar. Amintirea corpului femeii mângâiate, strânse în brațe, fecundate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
printre troienele de zăpadă. Piatra de râu a zidurilor răspândea frig și singurătate. Căzuse noaptea. Foarte departe, pe muchea unui câmp, se vedeau ferestrele aprinse ale unei case. Nimic altceva nu mai dădea lumină. M-am aflat iarăși, tremurând și nins, în fața ușii stacojii, umflate de umezeală. Un lacăt mare, ruginit, pe care nu-l văzusem înainte, atârna pe ușă, prins în inele șubrede. Mi-am lipit urechea de lemnul ud. Pe scorojeala vopselei înnegrite fluturau fulgi răzleți de zăpadă. La
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
masă, tac, neputincios să-i spun adevărul, Scrie să ne trecă timpul, din fericire Theo e-n stare să răspundă unei atât de complicate întrebări, Cum adică? Nemulțumită Ileana de răspunsul primit la repezeală, Așa cum ploaia plouă, vântul vântuiește, neaua ninge, soarele însorește, vremea vremuiește, așa și mâna care mânuiește stiloul nu se mai oprește odată pornită, și Theo zâmbește, Ca și roata de la căruță?! neștiutoare întreabă Ileana, Întocmai! Ești o fată deșteaptă, Ileana, frumoasă și cuminte, Și Daniel va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
jos din lucruri, fără prea mare legătură cu soarele de afară și cu atât mai mult îmi place să-mi amintesc de soare cu cât acum pe fereastră, încet, se întunecă, deși e-abia trecut de ora trei, probabil va ninge, și poate n-aș fi deschis acest caiet dacă mi-aș fi găsit un remediu mai bun să scap de dor de Ana, E plecată din toamnă la Paris și am năpraznicul sentiment că ar fi trebuit să fiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lucruri, de pildă ceea ce face Theo, adică pictura, deasupra cărora puterea lui Dumnezeu așteaptă, în lumea copilăriei mele, ce nu trecea pe atunci dincolo de mănăstire și de satul în care mă duceam la școală, Dumnezeu rânduia totul, Dumnezeu ploua, Dumnezeu ningea, Dumnezeu dădea soarele, Dumnezeu se înnopta peste lume, Dumnezeu creștea iarba, mă făcea pe mine mare și trimitea îngerul la căpătâiul meu înainte de culcare, mă ferea de cel rău, învățasem la școală că lumea e cu mult mai mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o poză veche de viața mea din alt timp și care am impresia că se duce undeva în lume, fără știrea mea, scrisoarea mamei, tata e tot neînduplecat în ceea ce mă privește, încă nu m-a iertat, Noiembrie, întâia ninsoare, ninge cu fulgi mari, cărnoși, până mâine dimineață totul va fi acoperit de zăpadă, Daniel e încântat de ninsoare, nu știu cum vom ajunge mâine la școală, îmi cobor sania din pod, râde el către ninsoare, îmi fac pârtie, Unde, Daniel? De sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
despre lume și despre alte feluri de oameni, deși podișul Transilvaniei, asta era lecția de la clasă, nu avea nimic de a face cu Tibetul și cu, Mâine cum ajungem la școală, se întreabă Daniel cu nasul pe geamul îngust, tot ninge! îmi ridic și eu ochii de la masă pe fereastră, călugării au ieșit să facă cale spre biserică, spre chilii, ar trebui să ies și eu să-i ajut, Iernile trecute, vorbește Daniel, eu rămâneam în sat la părintele Dumitru, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar eu, nepăsător, mă întorc spre Aida, ce face acum tanti Nora? E puțin mai bine, amândouă ne-am temut întotdeauna pentru tata și nici nu m-am așteptat ca ea să fie mai bolnavă ca el, A început să ningă afară, văd la farurile mașinii lui Octavian, ștergătoarele de parbriz aleargă fără să se ajungă una pe alta de la un capăt la altul al, ne apropiem de blocul Aidei, La care scară? întreabă șoferul, ultima scară, răspunde Aida ușor aplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
altul al, ne apropiem de blocul Aidei, La care scară? întreabă șoferul, ultima scară, răspunde Aida ușor aplecată înainte și Octavian își face cu greu loc printre copiii ieșiți deja cu săniile printre blocuri, chiar dacă zăpada abia s-a pus, ninge cu fulgi tot mai mari, oprește șoferul mașina la ultima scară, Aida vrea să plătească, dar eu o împiedic, îi fac semn lui Octavian că nu acum, n-am bani la mine și ne luăm rămas-bun de la el, eu promițându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din scaun, nu știu ce să fac cu desenul colorat de pe ecran, îl las acolo și mă strecor spre ieșire, nu mă voi mai îmbăta în seara asta, femeile n-au pic de rușine, năvălesc așa în viața ta! afară plouă sau ninge, n-am nimic pe cap, n-am umbrelă, haina de piele numai și umblu prin ploaia-lapovița-ninsoarea asta până îmi reglez cu precizie de ceasornic bătăile inimii, apoi 13 decembrie, febră mare, o răceală cumplită, l-am sunat pe Radu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apoi 13 decembrie, febră mare, o răceală cumplită, l-am sunat pe Radu să-l rog să-mi cumpere din oraș ceva medicamente, înfofolit în pat desenez, 15 decembrie, știam că are ore până la douăsprezece, o aștept în fața liceului, e nins orașul și eu o aștept pe Ana, când se face douăsprezece jumătate sunt convins că am fost indus în eroare la telefon, vocea aceea grăbită nu s-a uitat ca lumea pe orar, sau, ies pâlcuri de elevi, mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nou. — Adunătură de clovni afurisiți: exact asta sunt. Îți zic eu: cinci minute singur cu ticălosul ăla bolnav. Mi-ar ajunge. Am nepoți de vârsta aia. Logan plăti ziarul și plecă fără să zică un cuvânt. Începuse din nou să ningă. Fulgi mari cădeau din cerul Întunecat, iar norii erau luminați În portocaliu murdar, reflectând luminile de pe stradă. Pe tot Union Street, cele douăsprezece zile de Crăciun sclipeau și străluceau, dar Logan nu vedea nimic din toate astea. Stătea În fața chioșcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]