7,150 matches
-
un șarpe cu model În zig- zag cu puncte, sau pentru că putea să rezolve orice problemă complicată de fizică, din al cărei enunț eu nu Înțele- geam o iotă și, nu În ultimul rând, pentru că Îmi dăduse să citesc Zenobia, Nostalgia și Iarna bărbaților. Însă de cele mai multe ori, mai ales când Îmi vorbea de tot ce era Înrudit cu sechestrarea mea Într-un corp de femeie, nu puteam să-l sufăr. Îngrozită că ar putea bate la ușă târziu și ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bulelor de aer din vremea furiei fermenților. El, inefabilul, transformă definitiv realitatea așa cum fermenții din brânză Îi schimbă acesteia permanent gustul și consistența. Tânjești după ruperea de materie prin topirea și curgerea spre alte Înțelesuri, dar ai În același timp nostalgia neatingerii ei, a păcii și a comuniunii. Înălțând, separând ine- fabilul de materia grea, Poezia creează polaritate : nu e o stare energetică stabilă. Prin urmare, topirea materiei, saltul de la o formă de agregare la alta nu pot fi scopuri ultime
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vremea comunismului, Îmi fusese inoculat adânc În minte un model utopic, romantic, al existenței, În care patriotismul, curajul și dragostea de țară fuseseră valorile pri‑ mordiale. Și, cu toate că, crescând, am realizat neconcordanța Între teorie și practică, am rămas Întotdeauna cu nostalgia unor fapte mărețe pe care urma să le Îndeplinesc când voi fi crescut. Pe măsură ce cunoșteam mai bine lumea, Îmi dădeam seama că ea nu era deloc populată cu eroi și fapte de curaj, ci de indivizi care Își târâie zilele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
păsĂrilor În timp ce stai pe budă ar putea la o adică să stimuleze peristaltismul. Cu părul Înfășurat Într- unul dintre prosoapele de un alb imaculat pe care le-am găsit În baie m-am tolănit În așternutul impecabil, nu fărĂ oarecare nostalgie după această ultimă seară burgheză de dinaintea marii aventuri, care, iată, era pe sfârșite. Însă cum am Început să mă uit pe hărțile și instrucțiunile pe care ni le dăduse Tukalaq, nostalgia s-a risipit, lăsând loc celui mai viu interes
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
m-am tolănit În așternutul impecabil, nu fărĂ oarecare nostalgie după această ultimă seară burgheză de dinaintea marii aventuri, care, iată, era pe sfârșite. Însă cum am Început să mă uit pe hărțile și instrucțiunile pe care ni le dăduse Tukalaq, nostalgia s-a risipit, lăsând loc celui mai viu interes amestecat cu entuziasm, deși nelipsit de un oarecare gol În stomac. la urma urmei, Începeam Adina Dabija 196 o nouă viață, și nici nu se putea loc mai potrivit decât tărâmul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
desena un șarpe cu model în zig- zag cu puncte, sau pentru că putea să rezolve orice problemă complicată de fizică, din al cărei enunț eu nu înțelegeam o iotă și, nu în ultimul rând, pentru că îmi dăduse să citesc Zenobia, Nostalgia și Iarna bărbaților. Însă de cele mai multe ori, mai ales când îmi vorbea de tot ce era înrudit cu sechestrarea mea într-un corp de femeie, nu puteam să-l sufăr. Îngrozită că ar putea bate la ușă târziu și ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bulelor de aer din vremea furiei fermenților. El, inefabilul, transformă definitiv realitatea așa cum fermenții din brânză îi schimbă acesteia permanent gustul și consistența. Tânjești după ruperea de materie prin topirea și curgerea spre alte înțelesuri, dar ai în același timp nostalgia neatingerii ei, a păcii și a comuniunii. Înălțând, separând inefabilul de materia grea, Poezia creează polaritate : nu e o stare energetică stabilă. Prin urmare, topirea materiei, saltul de la o formă de agregare la alta nu pot fi scopuri ultime, ci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în vremea comunismului, îmi fusese inoculat adânc în minte un model utopic, romantic, al existenței, în care patriotismul, curajul și dragostea de țară fuseseră valorile primordiale. Și, cu toate că, crescând, am realizat neconcordanța între teorie și practică, am rămas întotdeauna cu nostalgia unor fapte mărețe pe care urma să le îndeplinesc când voi fi crescut. Pe măsură ce cunoșteam mai bine lumea, îmi dădeam seama că ea nu era deloc populată cu eroi și fapte de curaj, ci de indivizi care își târâie zilele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
păsărilor în timp ce stai pe budă ar putea la o adică să stimuleze peristaltismul. Cu părul înfășurat într- unul dintre prosoapele de un alb imaculat pe care le-am găsit în baie m-am tolănit în așternutul impecabil, nu fără oarecare nostalgie după această ultimă seară burgheză de dinaintea marii aventuri, care, iată, era pe sfârșite. Însă cum am început să mă uit pe hărțile și instrucțiunile pe care ni le dăduse Tukalaq, nostalgia s-a risipit, lăsând loc celui mai viu interes
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
m-am tolănit în așternutul impecabil, nu fără oarecare nostalgie după această ultimă seară burgheză de dinaintea marii aventuri, care, iată, era pe sfârșite. Însă cum am început să mă uit pe hărțile și instrucțiunile pe care ni le dăduse Tukalaq, nostalgia s-a risipit, lăsând loc celui mai viu interes amestecat cu entuziasm, deși nelipsit de un oarecare gol în stomac. La urma urmei, începeam o nouă viață, și nici nu se putea loc mai potrivit decât tărâmul virgin al Nunavikului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și-n dreapta În timpul Încăierărilor; avusese doi dinți sparți, Își pusese alții, fusese operat, stătuse În ghips, revenise; se dovedise, ani buni, un bandit de nădejde; se vorbise mult despre plecarea lui. Ar fi putut să revină, Îl ajungea uneori nostalgia; Își proba, atunci, costumul din piele, Încă Îl cuprindea, mai era vreme; mai avea motocicleta, dar, tot mai mult, gîndul Îl ducea la o bicicletă, ce-ar mai fi rîs motorizații, de l ar fi văzut Încălecat pe una! Bicicleta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în curînd întreaga noastră bibliotecă de începuturi de roman va putea fi concentrată pe zece stick-uri (așa numește ea aceste chei USB în care poți îndesa în mod sinistru tone de informație). Uneori mă cuprinde un fel de teamă, de nostalgie, de nervozitate chiar cînd mă gîndesc la acest lucru : un milion de începuturi de roman îndesate în zece stick-uri ! Oare este bine ce facem ? Trebuia să ne adaptăm cu atîta supușenie tehnicii moderne ? Aștept să te întorci la Paris pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
buburuzele ? Și cărăbușii ? Și gîndacii de Colorado ? Și fluturii ? De ce nu mai sunt fluturi în anotimpul cînd trebuie să apară fluturii ? Chiar nu-ți mai amintești cît de colorați erau fluturii ? De ce nu răspunzi ? „nimic mai nociv pentru înviere decît nostalgia.” Cum de au putut dispărea animalele din grădina zoologică ? Știi bine că am controlat toate cuștile. niciuna nu fusese deschisă în ziua cînd a izbucnit absența. animalele nu aveau cum să iasă din cuștile lor. animalele astea trebuie să fie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Biserică paralelă, ci sunt cu adevărat în Biserică, deși sunt prezenți în ea și în sânul istoriei «în mod profetic». În multe privințe sunt bărbați și femei ai «pământului de mijloc», de hotar. Deci, sunt locuitorii acelui tărâm brăzdat de nostalgia a ceea ce lasă în urmă, de imboldurile față de ceea ce este de dorit și de nesfârșite deplasări dintr-un spațiu în altul, căci în orice loc ne simțim ca acasă și oriunde ne simțim înstrăinați. Haideți să clarificăm lucrurile. Biserica, încă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să putem accepta cu «onestitate» propriul adevăr, fără a ne simți condamnați și fără a încerca să ne ascundem, așa cum se întâmplă, de multe ori, din cauza rușinii și a fricii. Este imperios necesar să acceptăm, fără tânguieli zadarnice și banale nostalgii, revoluția antropologică în desfășurare, pe zi ce trece tot mai rapidă, fără a cădea în ceea ce papa Francisc a definit drept «reducționism antropologic». Unul dintre serviciile cele mai importante ale consacraților, spre folosul întregului trup mistic al lui Cristos și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
număr - mama și sora, Cristi Popescu își abandonează trupul în ghearele unei aberații nervoase. Spiritul său hălăduiește pe tărâmuri secrete, unde deprinde cuvinte care fac metalele să crească, precum plantele. Cuvinte care vindecă bolnavii de amețeala pe care o dă nostalgia. Și cuvinte care însuflețesc manechinele și statuile, momindu-le și încurajîndu-le să se ridice și să se plimbe prin afara orașelor... La întoarcere însă, spiritul lui Cristi găsește locul ocupat de cirezile de gunoaie care începuseră să i se reverse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după ce se învredniceau să dea peste tine colegii. Căci, o dată descoperit, colegii-l salvară, ei îl înnobilară în duh și tot ei dădură de lucru banului popii, domnișori de neînchipuit, neîncrezuți și instruiți, apăruți când ți-era mai greu, mîngîindu-ți nostalgiile cu mir de la Scorburi, dând sufletului tău ghies spre cârciumile universitare Coviltir, Nu mă mai îndrăgești, Țața Țenea, Zamparaua, Valtrap, Amorțica, împingîndu-te să intri la cursuri negândite la Zi-mi pe nume, Hai-hui, Trei în pat, Două lulele și programîndu-ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
convenabilă ungerii", gândi Pinky, simțindu-se deja emoționat. Cocondy bătu din nou, cu grație de fetișcană, pleoapa. - Când am revenit în țară și am observat că toți oamenii de pe-aici își spuneau "Pa", eram convinsă că se gândeau, cu nostalgie, la Paris!... - Lasă, dragă, Parisul nezgîndărit! Dumnealui să-i arătăm întîi și-ntîi testamentul! Ca usturate c-o nuielușă de alun, redeveniră serioase și fură recaptate în vraja principală: domnul Floyd. Sparseră formația. Se învîrtiră împrejur ca două găini bete. Părăsiră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însă acum se simte acasă< a intrat pe pământul dobrogean! Simte cum îl frământă gândurile, se învălmășesc însă vrea să-si amintească numai întâmplările plăcute. Cu ele să rămână din viață iar restul să le uite! El considera Constanța orașul nostalgiilor iar Bucureștiul al năzdrăvăniilor. Își aduce aminte surâzând de colegi, de neprevăzutul vieții de student. Într-o seară împreună cu Georgică în Fiat-ul 600, pe care acesta îl primise cadou de la tatăl său, erau pe chei, pe malul Dâmboviței când văd
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Sunt și căminele de fete ale Universității lângă Operă! Tânărul începe să se dezmorțească simțindu-i căldura din glas: - Pe astea nu le-am apucat, Doamne ce viață am dus și ce bătrân am ajuns! afirmă Bălăuță cuprins brusc de nostalgia trecutului, cu părerile de rău eterne și amare că viața se scurge independent de voința omului. Li se aduce ciorba. Vine și unchiul său care îi întreabă din priviri cum se înțeleg. Bălăuță este entuziasmat. Când îl privește pe flăcăul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Dualismul lor transpune în lumea valorilor un altul mai adînc: nevinovăție și cunoaștere. Ceea ce deosebește remușcarea de deznădejde, de ură sau de groază este o înduioșare, un patetic al incurabilului. Sânt atâți oameni pe care îi separă de moarte doar nostalgia ei! În aceasta, moartea își creează din viață o oglindă pentru a se putea admira. Poezia nu-i decât instrumentul unui funebru narcisism. Atât animalele, cât și plantele sânt triste, dar ele n-au descoperit tristețea ca un procedeu de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi decât ascultarea tăcerii, contemplarea spectacolului de liniște al singurătății. - Dar palpitația lăuntrică a Timpului, pierderea conștiinței în ondulația valurilor temporale? Sursa isteriei laice... Timpul este un surogat metafizic al mării. Nu te gândești la el decât spre a învinge nostalgia ei. Dacă se admite în univers un infinitezimal real, totul este real; - dacă nu există ceva, nu există nimic. A face concesii multiplicității și a reduce totul la o ierarhie de aparențe înseamnă a nu avea curajul negației. Distanța teoretică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Misticii au raportat revărsarea de delicii a extazului la Dumnezeu, pentru că nu puteau admite că mărginirea individuală este capabilă de atâta plinătate. Așa se întîmplă cu tristețea și cu toate. Ești singur, dar cu toată singurătatea. Când totul se mineralizează, nostalgia însăși devine geometrie, stâncile par fluide față de împietrirea vagului sufletesc și nuanțele sânt mai prăpăstioase decât munții. Atunci nu-ți mai trebuie decât tremurul și privirea câinilor călcați, și-un ceas hodorogit din alte secole - pernă a unei frunți înnebunite
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca să-ți ai "locul" tău în lume, trebuie să fi împlinit miracolul de a te fi aflat în vreun punct al spațiului, negârbovit de amărăciuni. Când te găsești într-un loc, nu faci decât să te gândești la altul, încît nostalgia se conturează organic într-o funcție vegetativă. Dorința de altceva, din simbol spiritual, devine natură. Expresie a avidității de spațiu, nostalgia sfârșește prin a-l anula. Cine suferă numai de pasiunea Absolutului n-are nevoie de această lunecare orizontală pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spațiului, negârbovit de amărăciuni. Când te găsești într-un loc, nu faci decât să te gândești la altul, încît nostalgia se conturează organic într-o funcție vegetativă. Dorința de altceva, din simbol spiritual, devine natură. Expresie a avidității de spațiu, nostalgia sfârșește prin a-l anula. Cine suferă numai de pasiunea Absolutului n-are nevoie de această lunecare orizontală pe întinderi. Existența staționară a călugărilor își are sursa în canalizarea verticală, spre cer, a acestor doruri vagi după veșnic alte locuri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]