7,693 matches
-
primă ediție la Lisabona, în 1645. Tirso de Molina (fray Gabriel Téllez, zis,1583-1648), mare scriitor și dramaturg spaniol (peste 300 de piese). Unamuno se referă aici la El burlador de Sevilla y convidado de piedra (Seducătorul din Sevilla și oaspetele de piatră, 1630). José Zorrila y Moral (1817-1893), poet și dramaturg spaniol. Preia de la Tirso de Molina personajul deja mitic al lui Don Juan (Don Juan Tenorio, 1844). Don Juan e răscumpărat aici de dragostea unei călugărițe. Text publicat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În fum de pipă. Fără să vrea, lui Fima Îi plăcea mirosul de tutun fin. Observă că Ted Îl privea calm, cu o ușoară curiozitate antropologică. Părea că nu va mișca o sprânceană și nu se va mira nici dacă oaspetele său va Începe dintr-odată să cânte. Sau să plângă. Dar după ce se gândi puțin, Fima decise să nu facă nici unul din lucrurile astea, deschise discuția și spuse: Deci Yael nu e acasă și nici Dimi. Am uitat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eră nouă. Ca În copilărie: un puști acru, cu o minte ca briciul, care nu avea altă plăcere mai mare decât să vâneze greșelile de limbă sau de exprimare ale adulților. Să-i oblige să Înalțe steagul alb. Câte un oaspete folosea, spre exemplu, expresia „marea majoritate a poporului“ - iar tu remarcai senin că „marea majoritate“ nu reprezenta decât 25,1%, adică o minoritate, nu o majoritate. Tatăl tău spunea, de exemplu, că Ben Gurion e un polemist dur și subtil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care Îl scălda În voioșia unei grădinițe de copii. Florile de mușcată și de bougainvillaea de prin curți erau roșii ca focul. Gardurile de piatră luceau de parcă fuseseră lustruite. „Nu-i rău, nu?“ se adresă Fima În gând unui oaspete sau turist nevăzut. Lângă cotitura spre cartierul Bait va Gan1 stătea un tânăr În haină militară, cu mitraliera atârnată pe umăr, Înconjurat de găleți pline cu flori, care Îi oferi lui Fima crizanteme pentru sâmbătă. Fima se Întrebă În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Stăteau drepți și rigizi, de aceeași Înălțime, Îmbrăcați amândoi În haine Închise la culoare, foarte aproape unul de altul, dar fără să se atingă. Ca două figurine de ceară. Și i se păruse că amândoi erau În doliu după un oaspete de mult invitat, În a cărui sosire nu mai sperau, dar pe care continuau totuși să-l aștepte. Pentru prima oară În viață sesizase atunci, vag, profunzimea stânjenelii camuflate de tăcere care persistase Între ei pe toată durata copilăriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
formau deliciul mesei de prânz, luată pe terasă, unde se mai zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care „oaspeții engleji“ erau duși sus, după cum povestea proprietarul în dialectul lui cântat, pe care încercam să-l imităm. După cina luată în sufragerie, pe ai cărei pereți atârnau gravuri cu Chûte, The Mountains și The Swiss Chalet, tata răsfoia la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îi încorda trupul, o umplea cu cele trăite, dar și de cele povestite - despre străbunicul acela care călătorise într-o troică prin Rusia lui Tolstoi -, și mama îi privea cu un fel de mândrie, da, chiar cu orgoliu pe acești oaspeți de vacanță, care era clar că în acest loc consacrat sporturilor de iarnă simțeau nevoia unor altfel de distracții -, și tăcea. România, care aparținea blocului de Răsărit și Pactului de la Varșovia, nu mai avea nimic ce ar fi putut arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
una deja așezată. Dintr-odată, totul se calma. W. se ridica, skip-ul striga: „Well done“, „good shot“, iar W. simțea o satisfacție care nu provenea numai de la piatra norocoasă: găsea în jocul ăsta o atmosferă de fairplay, era împreună cu alți oaspeți, mulți dintre ei englezi sau scoțieni, care jucau numai de dragul jocului. Se simțea eliberat, înconjurat de piscurile înzăpezite, stând pe gheața de joc și, când ridica piatra și o punea jos cu delicatețe și se lăsa mânat până în clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
rămânea tot mai des singură cu copiii. Domnul Hackler și soția sa, Gerda, frații tatei, toți ședeau - la fel ca noi - singuri sau în semicerc în fața aparatului, încă puțin jenați că priveam la ce se întâmpla pe ecran. Ne asiguram oaspeții că nu ne vom uita decât la știri și la emisiunile culturale. Distracția era, firește, sub orice critică, dar ca să-ți poți face totuși o idee personală, se vizionau, „ha!“, spectacole de revistă. Numai bunicul își privea propriile imagini interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fenomene științifice. Miturile respective erau confirmate de prezența acelui magistrat respectabil, care făcuse încă din timpul războiului parte din Parlament și afișa un crez național sever, ceea ce îi dădea chipului său un plus de asprime. După cuvintele de deschidere, înaltul oaspete de onoare ne-a salutat pe Armin și pe mine, cei mai tineri membri ai societății, numindu-ne „floarea cercetării într-o țară modernă care rămâne datoare predecesorilor ei“. Iar noi doi, niște băiețandri, stăteam în fața acelui domn sever care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a spălat nici unul dintre noi WC-ul cu periuța de dinți a celuilalt și nici nu am recurs la alte acte de răzbunare atât de populare în filmele de la televizor. El s-a mutat pur și simplu în camera de oaspeți cu tot cu tricoul cu Ryder Cup 1982, cărțile lui Terry Pratchett și ursulețul lui de pluș ciung, pe care jură că-l păstrează doar ca investiție, asta după ce a văzut la emisiunea Vânătoare de chilipiruri cum un ursuleț de pluș nemțesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am simțit că merită acest sacrificiu, pentru că însemna că își ia un angajament. Dar mobila lui Mark era acum într-un depozit, iar restul posesiunilor lui se găseau în douăzeci și patru de cutii așezate de-a lungul patului din camera de oaspeți unde doarme acum. Pereții erau foarte goi, iar podeaua era plină de mici adâncituri ca niște pietre funerare care arătau locul în care se aflaseră cândva mese și scaune. Aproape că mă așteptam să văd scaieți intrând pe ușă rostogolindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
prea multe femei înzestrate cu telepatie selectivă. Poate asta va compensa pentru nasul meu lung și fruntea înaltă. Lisa și-a dat jos haina căutând un loc unde s-o pună. Înainte să aibă timp să mărșăluiască până-n camera de oaspeți, i-am înșfăcat haina, am deschis ușa dormitorului meu numai câțiva centimetri, am aruncat-o și am închis ușa repede. Lisa mi-a aruncat o privire furioasă. Haina aia e din cașmir și mă îndoiesc că ai aspirat acolo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lucru. Am încercat s-o fac să înțeleagă. — Dar dacă e vorba de cel mai important lucru și problema e de nerezolvat? Lynn plecase plângând, iar Harry se scuzase și se dusese după ea. Mark se retrăsese în camera de oaspeți cu game boy-ul și CD player-ul lui portabil. Își pusese căștile ca să fie sigur că nu aude ce vorbim. Mai eficiente decât perna. Lisa deschise o sticlă de vin. — Nu se poate ca după atâția ani de conviețuire să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
3" Cea mai groaznică seară și cea mai groaznică noapte din viața mea. Mai groaznică decât noaptea în care Mark și cu mine am hotărât să ne despărțim. Și atunci a fost groaznic, dar prezența lui Mark în camera de oaspeți era o reminiscență de continuitate între trecutul meu tare ca piatra și viitorul nesigur. Chiar și-n ultima săptămână, când totul era atât de nefiresc, eram tot împreună într-un mod care avea sens pentru noi. Continuam să vedem filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Cel puțin era un antrenament bun pentru când voi deveni, în sfârșit, mamă. Nu-mi puteam imagina că un copil poate fi mai mofturos decât mătușa Lynn, care consideră cartofii copți în coajă ca fiind ceva iremediabil străin. Camera de oaspeți era pregătită să o primească, după plecarea lui Mark. Mai ales că acum purta și urmele atacului ei furios cu cârpa și detergentul în mână. Eram sigură că o pot lăsa singură câteva ore. Pur și simplu simțeam nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lui Ed că-l voi suna cum mă trezesc. Trebuie că mesajele erau de la el. Le-am ascultat cu volumul la minim înainte să le șterg. După ce-am verificat că Mark dormea încă, am luat telefonul în camera de oaspeți și am închis ușa înainte să formez numărul lui Ed. —Bună, eu sunt, am spus încet. —Unde-ai fost? Mi-am făcut griji că am spus sau am făcut ceva care te-a supărat și că nu vrei să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a rutinei zilnice semăna un pic cam prea mult cu viața noastră domestică încât să ne facă să râdem. Dar, cu siguranță, Mark a depistat o ironie a ridicolului situației în care se afla. Dormea din nou în camera de oaspeți. Împărțeam din nou casetele video. Din fericire, grătarul George Foreman pentru carne slabă și grăsime redusă nu fusese despachetat din cutia lui Mark cu „cadouri de nuntă nefolosite“, asta scutindu-mă de o nouă diatribă sarcastică pe aceeași temă. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
camera mea/noastră) în caz că ar fi aruncat o privire în dormitor. Dacă știam că ne vin prietenii, puneam la punct un sistem eficient de a muta toate lucrurile lui Mark din baie într-o cutie de sub patul din camera de oaspeți. Mesajul de pe robot consta acum într-o înregistrare cu vocea mea cea mai profesionistă, menită celor care sunau să-mi ofere de lucru. Lynn și Harry au părut să accepte acest lucru ca o soluție rezonabilă. Din fericire, viețile tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în timp ce deschideam ușa de la intrare. Habar n-aveam la ce să m-aștept, dar, cel puțin, nu vor fi boxeri incriminatori care să zacă pe podeaua din sufragerie. Avusesem grijă să ținem apartamentul curat și gol în caz că am fi avut oaspeți neanunțați. Oricum nu a contat pentru că pe Ed nu-l interesau detaliile. S-a grăbit spre baie dându-mi astfel câteva minute să mă asigur că nu se vedeau pe nicăieri semne ale trecerii lui Mark. După ce am terminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai lase răul. M-am trezit prima, derulându-mi noua rutină de verificare a locului în care mă aflam, a locului în care se afla Mark și a statutului actual al căsniciei noastre. Am băgat capul pe ușa camerei pentru oaspeți doar ca să mă asigur că era acolo cu adevărat, nemaiavând încredere în propriile calcule. M-am stăpânit să nu intru în vârful picioarelor, să mă bag sub plapumă cu el și să mă topesc în el. Tocmai puneam ceainicul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Îi vină sorocul. Are șaizeci și șase de ani, dar și trupul, și mintea Îi sunt zdravene și are o experiență de o viață În a sta la căpătâiul bolnăvicioșilor membri ai familiei James. Înainte de a adormi În camera de oaspeți, În seara aceea, Își amintește că Henry s-a oprit la Cork pe drumul Înapoi spre Anglia, după ce asistase la ultimele zile de suferință și apoi la Înmormântarea mamei sale, În 1882, deci poate că, În mintea sa tulburată, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se rostogoleau printre picioare În timp ce stătea la masa de desen, făcându-și astfel loc până pe planșe. Seara, după cină, Emma Îi citea sau cânta la pian, În timp ce el mai lucra câteva ceasuri, fumând țigară de la țigară. Aici erau primiți și oaspeții. Era centrul social al casei. După ce mânca bine de dimineață și, eventual, după ce se oprea În drum să bea ceva ușor, Henry socotea În așa fel Încât să ajungă la New Grove House după-amiaza devreme, când Du Maurier Își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de fericire - de data aceasta, clișeul era adecvat. Urmărind-o parcurgând culoarul dintre bănci În biserica St George, din Hanover Square, la brațul tatălui, și revenind, treizeci de minute mai târziu, la brațul soțului, văzând-o râzând și vorbind cu oaspeții la recepția care urmase, cu brațul posesiv al lui Charles pe după talia subțire, perfectă și proaspătă ca un boboc, imaginația scriitorului nu se putu opri să nu brodeze, Întrebându-se cum avea să reacționeze la inițierea ce o aștepta curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
le răsunau pe podelele de lemn lustruit (covoarele și carpetele Încă nu fuseseră livrate de Baker’s). — Ăsta e salonul, dar eu am să-l folosesc drept birou - am comandat rafturile special... camera asta o să o folosesc pentru a primi oaspeți... sufrageria, frumos proporționată, nu ți se pare?... dormitorul mare... dormitorul pentru musafiri... bucătăria și camerele pentru servitori. Fenimore clipi puțin la ultimele. — O să ai servitori care să locuiască aici? Un majordom și o bucătăreasă-menajeră. Am angajat un cuplu admirabil, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]