13,698 matches
-
au umplut de lacrimi! A trăit suferința lui ! O rugă să nu plângă! Toate zăgazurile sentimentelor ținute ascunse, păstrate în suflet, ieșiră la iveală. Odată cu ele, compasiunea față de bărbatul căruia îi simțea singurătatea și durerea pierderii ființei iubite. Își alintă obrazul de al lui. Tot ce scriseseră poeții lumii despre dragoste, devenea searbăd în comparație cu ce trăiau amândoi. El îi cuprinse umerii. Trecură în altă odaie, plină cu diverse flori multicolore. O invită să aleagă...ea nu știa pe care, toate îi
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
sentimente copleșitoare o umpleau de fericire . Se lăsă în voia lui, pătrunsă de ardoarea misteriosului necunoscut. Dorea, să ștearga toată negura și dorul din viața trecută. Bărbatul își trecu ușor dosul palmei peste bărbia ei, conturând gropițele ce înfloreau pe obrajii proaspeți. „Cât ești de frumoasă”,murmura el, filtrându-și privirea. Îmbrătișarea o trimise dincolo de limitele înțelegerii omenești.. Sublimă iubire. Cuibărită la pieptul lui, se cufunda în visare și liniște. M.Joseph îi spuse că a sosit vremea ... „Nu”! Nu vroia
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
o comoară scotocită cu dinții și unghiile din cotloanele pământului, atunci când la ieșirea din arest s-au schimbat anotimpurile și timpurile, și greu mai găsea un loc între oameni. După un zbor zvelt și hotărât, Thomas a aterizat calm, cu obrajii pișcați de frig, aplaudat de prietenii și oamenii care s-au încrezut în reabilitarea lui. A aplicat un plug scurt și s-a oprit brusc cu cea mai mare siguranță, exact cum s-a oprit și atunci... Al treilea, a
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
în încordare și delir. A primit suflarea animalului în piept și pumni, i-a cuprins grumazul, și-a înfipt oasele degetelor în blană, i-a pătruns în carnea fierbinte, în fibre. Botul și vibrizele îi mângâiau și îi sărutau fruntea, obrajii, gâtul, brațele încleștate... Vinele cărnii felinei îi pulsau și îi plezneau printre degete: le smulgea să le golească... O mușca de nări să o înăbușe, să o sfâșie. Aburii gurii felinei îi încețoșau vederea... Între colți, oasele maxilarului său trosneu
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
care l-am făcut pentru a nu mă lăsa developată de ochii străinilor, am ajuns la metafora care mă caracterizează în poem și în proză. Metafora este ca o mască venețiană; frumoasă și parșivă. Nu știi niciodată cu siguranță ce obraz poate ascunde”. Scriitoarea are preocupări legate și de valorificarea patrimoniului cultural local, înființând un Muzeu țărănesc în satul Archiud. Menuț Maximinian îl numește: “Un muzeu ca o declarație de dragoste pentru tradițiile noastre”. Familia ei a dăruit țării personalități distincte
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
-mi - Aristotel, Socrate, Pitagora, Pericle...Valsa prin cartea meritelor acestora, dovedindu-și statutul de strălucit erudit”. Ascultându-l, ajunsesem să mă întreb și eu, precum eroul povestirii sale: Păi ce eram noi fără greci?! Ce faci când se trage în obrazul lui Hristos? Spre deosebire de majoritatea refugiaților din vremea aceea, care în general erau legionari, Costică Vâlceanu se diferenția net, nu numai prin imensul bagaj de cunoștințe pe care-l deținea, ci și printr-un lucru care, contextual, părea bizar: era comunist
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357319_a_358648]
-
ca să apere comunismul. „Ioan I. Moța, om politic român, fondator al Legiunii Arhanghelul Mihail și VasileMarin luptau în Spania contra comunismului - a continuat prietenul meu relatarea, fără să clipească -. Cum poți să stai liniștit când vezi că se trage în obrazul lui Hristos? - era deviza înfocaților luptători împotriva flagelului comunist.” „Cum ai devenit dumneata comunist” Într-una din zile, soția lui nea Mitică, simpatica și distinsa doamnă Nicole, încercând să găsească o explicație a aplecării lui Vâlceanu pentru comunism, l-a
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357319_a_358648]
-
s-a și pus un nod în gât de spaimă. Câteva lacrimi fierbinți au căzut peste nasul băiatului și, gâdilindu-l, a fost nevoit să se scarpine, dar și să râdă în hohote. Sesizând șmecheria fiului, femeia a prins roșu în obraji de bucurie și într-un gest pe care numai natura maternă îl cunoaște, mama cu fiul în brațe se tăvăleau prin zăpada făinoasă. - Hai, ridică-te, să nu întârzii la școală, spuse grijulie în timp ce-i așeza fularul la gât, scuturând
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
de casă, cu friptura bine rumenită în cuptor și inegalabilele sarmale! Ei, dar acum vine momentul forteal evenimentului: mirele și mireasa au dispărut... toată lumea aștepta nerăbdătoare să vadă cearceaful! S-a consumat și acest moment... și mireasa a scăpat cu obrazul curat! Dar cu cearceaful... pătat! În cei șapte anialgerieni, au existat multe momente inedite în viața doamnei Stănilă - a avut ocazia să cunoască îndeaproape oamenii și tradițiile lor, să le pătrundă tainele și să le gustevalorile culturale tradiționale. Însă nici
LUCIANA STĂNILĂ (CAPITOLUL XXVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357311_a_358640]
-
lui Enescu atacă acordurile „Cvartetului cu pian în re major, opus 16” sub baghetă dirijorului Dimitrie Dinicu. În spatele meu, Nineta Ducă, cu pălăria ei înflorata, cumpărată de la Paris, părea o zeița gânditoare. Din când în când, Olga Brăiloiu își răcorea obrazul cu un evantai chinezesc. Notele muzicale alunecau pe lângă noi, se interferau cu foșnetul rochiilor și apoi se întorceau în vibrațiile coardelor viorii, stăpânite cu măiestrie de tânărul George. Într-un colț, singuratica, regina Elisabeta privea la nepotul meu cu nostalgie
FELIA DE PEPENE GALBEN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357373_a_358702]
-
cuvintelor care se completează, păreri care se ciocnesc dar ajung în natură să se cuprindă ca totul să se potrivească, ca și mingea cu racheta care sare exact în terenul tău și apoi în terenul lui, împreună cu trandafirii roșii din obraji și conexiunile cosmice. Iubirea trece ca muzica dintr-un corp în altul, pornește din sufletul tău, apoi coboară în picioare, pământul se electrizează și se transmite în picioarele lui, apoi urcă prin invadarea corpului până în piept să auzi toba tânără
ÎNTÂLNIREA CU IUBIREA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357411_a_358740]
-
numai bradul bucuros/ este verde și frumos,/ ba e dus chiar și în casă/ și-mbrăcat cu haină groasă” sub crengile căruia se vor lasă daruri pentru copiii cuminți și pentru cei ai casei. Încă din Ajun de Crăciun, copiii cu obrajii roșii, așteptă la ferestre să-l vadă pe Moșul cel Bun, venind cu sacul plin de jucării și de dulciuri. Pe aripile iernii, un înger de lumină desenează „Alb pastel de borangic”. Poeziile dăruite de distinsa profesoară aduc zâmbetul și
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
la visare și te transpune în acea lume inocentă, căreia azi îi ducem dorul, lumea copilăriei și visului frumos ... Simplitatea și puritatea exprimării, în consonanță perfectă cu starea de “a fi copil” te fac să simți cum ți se înroșesc obrajii, cum îți tresaltă inimioara și-ți râd ochii parcurgând “pastelurile de borangic” în decorul creat cu atâta sensibilitate. Maricica Stroia dăruiește o parte din puritatea sufletului său, cu dragoste, inocentelor creaturi care ne înseninează existența, descriind pe înțelesul lor frumusețea
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
nici Ceușescu n-a mâncat! În casă mirosea îmbietor a varză și afumătură, iar copila simțea că o ia leșinul de poftă. Își scoase cuminte traista, răsturnă fructele în coșarca de lângă masă, se spălă în fugă pe mâini și pe obraji, după care se așeză la masă lângă Moșu. Ascultă rugăciunea cu ochii pironiți pe zeama aburind în blidul din fața ei. Înghiți de câteva ori în sec, pierzând șirul cuvintelor. - ...acum și pururea și-n vecii vecilor... - Amin, șopti recunoscătoare. Prima
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
atâta nebunească frumusețe, iar tu, cea albă între zâne, obișnuită ești ca toți să te răsfețe și să roiască-n jurul tău, vrăjiți de cerul care toarnă cu generozitate peste noi, splendoarea florilor de iarnă; văd fardurile-ți strălucind pe-obrajii celor ce te-adoră și-ncing în jurul fiecărui brad preanebunatica ta horă, ca pe-o zeiță te slăvesc și frumusețea-ți laudă-ndelung în cântec, poezii, povești, în timp ce-n jurul focului se strâng. Referință Bibliografică: iarnă / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe
IARNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357821_a_359150]
-
Aceasta se încheia cu versurile: „Hai cu toții, frați români/ Să dăm năvală-n păgâni”. Colegul căruia îi recitase, îi spuse: „Ce-mi dai să nu te spun lu` domnu? (n.n. - domnul profesor)”. Reacția poetului a fost promptă: „Două palme peste obraz”. Atelierul de țesătorie a reprezentat o autentică școală de industrie casnică în arta țesutului, dar și o importantă sursă de venituri pentru mănăstire. Undeva, în stânga aleii ce duce către biserica principală, parcă odihnindu-se la subțioara vremii, se înalță Biserica-bolniță
FEREASTRĂ CATRE SUFLETELE NOASTRE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357838_a_359167]
-
un loc gol în inimă unde seara năvălește mirosul tău de fântână cu apa lovită de buze. Văd întunericul trăgând draperia peste șoapta sânilor tăi cu care-mi liniștești visele de pe noptiera inimii. Dacă eram apă îmi așezam izvorul sub obrazul tălpii, ca iarba să-mi șteargă lacrima cu buzele. Îmi trec o mână prin părul copacilor. Parcă sunt eu istovit de tusea toamnei. Te-am luat în brațe și m-am privit. Era Pieta lui Michelangelo. Trupul mi se copilărea
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
un loc gol în inimă unde seara năvălește mirosul tău de fântână cu apa lovită de buze. * Văd întunericul trăgând draperia peste șoapta sânilor tăi cu care-mi liniștești visele de pe noptiera inimii. * Dacă eram apă îmi așezam izvorul sub obrazul tălpii, ca iarba să-mi șteargă lacrima cu buzele. * Îmi trec o mână prin părul copacilor. Parcă sunt eu istovit de tusea toamnei. * Te-am luat în brațe și m-am privit. Era Pieta lui Michelangelo. * Trupul mi se copilărea
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > VREME ESTIVALA Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
reci suspine, suflet candid au poeții. Privitori la ușa lumii, ei se-nvăluie-n tăcere Și dezleagă țelul sorții, prin cuvinte prinse-n rime Și-oglindește în silabe haina lumii schimbătoare, O-mbracă-n mătăsuri fine, ori în a umbrei desime. Mușc-ades obrazul celor lipsiți de moralitate, Le răspunde-n versuri fine după josnicia lor, Le plătește cu reversul cuvintelor îmbrăcate În strălucire deșartă, după cum aceștia vor. Dragostea când îi alină o zidește-n sfinte-altare, Unde trupul lor își arde în făclii dulcea
POEŢII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357867_a_359196]
-
s-au făcut prezentările reciproce. Tinerii și-au rostit doar prenumele - se știa cine sunt. Imediat, la ora fixată, ca un metronom, a intrat și directorul de complex, un bărbat la circa cincizeci de ani, mărunțel și rotofei, cu niște obraji ca de hârciog, îmbrăcat protocolar într-un costum de culoare închisă și cravată albastră. - Aaa... bună ziua domnul Trăistaru, sărut mâna doamna Trăistaru, se adresă el Săndicăi, care a rămas surprinsă când i s-a dat această titulatură, pe care nu
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
condițiile, însă cele oferite de dumneavoastră au întrecut toate așteptările. - Mă bucur. Lucrează la țară? întrebă mirat rotofeiul de director. - Amândoi lucrăm. Eu sunt profesor de franceză într-o școală din Dobrogea și ea este inginer zootehnist în aceeași localitate. Obrajii Săndicăi se colorară a doua oară în roșu aprins. Deci identitatea sa era cosmetizată de familia prietenului său. Doctorul Trăistaru l-a informat pe director că vine fiul său cu soția. Acest lucru ar trebui să o încânte sau să
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
prieten cu director comercial al Podgorie, apoi finalizând cu o Fetească Neagră de Dealul Mare, toate soiurile fiind numai vinuri vechi, trecute de zece ani. Dacă doamnele doar sărutau buza paharului, cele două gazde se luptau din greu cu paharele. Obrajii bucălați ai directorului, deveniseră roșii ca sfecla iar ochii îi străluceau ca la pisici noaptea pe întuneric. - Serviți, domnul Trăistaru, nu vă plac vinurile noastre? - Sunt excepționale, însă ce este mult uneori poate dăuna. - Lăsați că doar până în apartament cât
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
și maxilarele i s-au încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv până când s-a transformat în ceva plăcut ce îi amintea de fâlfâitul unor aripi de pasăre ce-i atingeau obrajii ca într-o mângâiere maternă. A simțit că prăbușirea sa a luat sfârșit și a deschis ochii. Era întins pe pământ, aproape de poalele muntelui, la câțiva pași de platoul acoperit de iarbă pe care-l străbătuse nu demult. Contrariat că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
colegul meu și..., făcând corelația datelor, pot afirma că teama lui a provocat o serie de simptome somatice sau psihologice care... - Adică..., ce simptome, domnule doctor? Ce anume a avut concret? întrebă biata femeie, rămasă fără picătură de sânge în obraz la auzul explicației primite. - Păi..., la el s-a constatat în mod sigur senzație de sufocare, de strangulare puternică a respirației. Aceasta a fost, presupunem, cauza unui dezechilibru și, cât se poate de evident, leșin, dar un leșin foarte puternic
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]