6,653 matches
-
-i retraducerea, i-am „mâncat“ cartea, metabolizându-mi-o, transformând-o într-un pas al muririi mele spre veșnicie, voi introduce în textul retradus de autor, împănat de propriile-i adăugiri, și fragmentele din secundul original francez, cu rol catoptric, omise sau ocolite de el. Folosesc pentru a marca această operație parantezele ascuțite: < >. Ofer astfel cititorului român tabloul complet al romanului Cum se face un roman. Fuerteventura: insulă spaniolă din Arhipelagul Canarelor situată la sud de insula Lanzarote. Victor Hugo (1802-1885) s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru a împiedica soarele arzător al după-amiezii să pătrundă înăuntru. Colțurile încăperii erau cufundate în umbră. Sub fereastră, un aparat de aer condiționat bolborosea amenințări greu de înțeles. Lângă un perete era înghesuit un fotoliu negru de piele. L-am ocolit și m-am așezat pe scaunul de lângă birou. Doctorul Gabor și-a făcut loc pe lângă el și s-a așezat în fața mea pe un scaun mai mare. Nu era un bărbat masiv, poate cu un cap mai scund ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
băiat se oprește să se uite la mine. Mama îl apucă de mână și îl trage după ea. O altă femeie nici măcar nu încetinește. Ținându-și cu o mână copilul, își conduce căruciorul într-un cerc larg pentru a mă ocoli. Mă uit la ei din interiorul mașinii. Le citesc suspiciunea în priviri atât de clar de parcă le-ar sta scrisă deasupra capetelor cu litere rotunde. Nebun. Criminal. Ucigaș. În acea noapte, pe când Madeleine dormea lângă mine, m-am ridicat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ceață. Se ridica de pe asfalt, ducând cu ea mirosul putred de canal. Un bărbat plimba un câine cu trei picioare. Doi băieți se stropeau într-o băltoacă. O femeie, înfofolită într-o pelerină și cu un batic pe cap, îi ocoli. Nici unul nu se uită la mine. Ușile întorceau fețe suspicioase spre stradă. „Vezi-ți de treabă“ plutea în aerul umed al dimineții. Eram departe de Indian Hills. Fațada de cărămidă roșie, brăzdată acum de dâre negre lăsate de ploaie, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu al meu. Mai exact, nu însemna că fiica mea trebuia să trăiască în compania lui. — Dacă vă decideți să mergeți mai departe... M-am decis deja. —Bine, zise doctorul și se ridică. Asistenta mea o să vă facă o programare. Ocoli biroul și porni spre ușă. Nu există nici un motiv pentru care să purtați un stigmat dizgrațios, mai ales în epoca în care trăim. Un stigmat. Niciodată nu mă gândisem la el astfel. Veți fi uimit de progresele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ea și pentru copii. Îi auzeam respirația devenind profundă și egală, apoi am mai așteptat cinci minute după ceasul așezat pe noptieră. Când am fost sigur că n-o s-o trezesc, m-am ridicat din pat, am traversat ușor camera, ocolind cu grijă dulapul și scaunul din colț, apoi am închis ușa după mine. Nu voiam să o deranjeze lumina. Am închis și ușa de la camera fetelor. Deși conținutul seifului era pentru ele, erau prea mici ca să înțeleagă astfel de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
deși atunci eram sigur că mințeam. Dacă mă gândisem la bărbatul cu pistrui ruginii și păr sârmos care poate se mântuise sau nu, era doar ca la o greșeală pe care nu o făcusem. Era un trecător pe care îl ocolisem la timp pentru a evita ciocnirea, un obiect care cădea și nu mă nimerise, coaja de banană pe care nu alunecasem. Asta era lumea în care refuzasem să intru. El era bărbatul în care nu mă transformasem. Așa că nu înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sigur că Jean Gabin nu-l va dezamăgi. Dar de unde trebuia s-o ia pe Annette? Sau pe Nina? Se pare că era nevoit să-l lase baltă astă-seară pe Jean Gabin. Un băiat și o fată, tineri, gălăgioși, Îl ocoliră pe Fima care Își târșâia cu greu picioarele pe lângă clădirea Beit Hamalot, nu departe de vechiul parlament. Băiatul spuse: —În regulă. Atunci renunțăm amândoi. Iar fata: Acum nu mai ajută la nimic. Fima grăbi pașii, Încercând să fure Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-ți semăna. Și el vorbea frumos. Numai o clipă, amice: ți-ai uitat pălăria. Unde-ai câștigat-o? Ce-i asta, o pălărie de pe vremea Holocaustului? Fima trecu fără să se oprească pe lângă cutia sa poștală, În care văzu ceva, ocoli salteaua rulată, iar când ajunse la lumina scării și scoase cheia, ateriză pe jos o bancnotă de zece șekeli Împăturită Într-un dreptunghi mic; Fima Începu să alerge greoi, sperând să mai prindă taxiul care probabil nu apucase Încă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puneai, fără să te întrebe nimeni, într-un coș pe care îl primeai la intrare. În orice caz, Felix trebuia să ia mai întâi de la Kleinert un pfund de Franck-Aroma sau cine știe ce alt flecușteț, înainte de a merge pe un drum ocolit la magazinul cel nou cu rucsacul în spinare. Nu trebuia să ne vadă nimeni și, dacă totuși am fi fost văzuți vreodată, Felix fusese povățuit să cumpere un buchet de garoafe. Florile, toți erau de acord, erau mai proaspete acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui Harry. Nimeni nu scotea un cuvânt. — Să vă servesc cu supă? Lui Mark îi tremura mâna. — Nu cred că-i mai este cuiva foame, am spus eu sec. Mark s-a ridicat și și-a făcut drum pe lângă masă, ocolind locul pe care stăteam eu. Acum că toată lumea știa de ce face acest lucru, gestul părea cumva jalnic. Mă duc să fac cafea. Vechea poveste cu diversiunea. Habar n-avea el că și dacă s-ar fi dus cu autostopul până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai puțin Omul cu ciocul de aramă, mereu preocupat cu strânsul și număratul caielelor. Dar era munca inerentă unei asemenea încercări. M-a înspăimântat întotdeauna munca sistematică, pe care o disprețuiesc și o întâmpin cu dezgust de câte ori nu o pot ocoli. Cred că din pricina asta nu voi putea deveni niciodată bolșevic, deși mă înnebunesc după marșul Internaționalei. Mai pe scurt, meritul meu se rezumă doar la copiatul manuscrisului cu mașina și la predarea lui editorului, acelui David Golder în proporții reduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mele izolări reveni după declupare. - Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor, în timp ce-mi prindeam bretelele de pantaloni. Înspăimântată de punctele de plumb scăpărător din ochii mei deschiși peste măsură, dânsa făcu: „Ham! Ham!” ocolind în patru labe, încăperea. Becul sângeriu se stinse de la sine și lumina vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o săgeată, se izbi cu un pocnet surd de peretele cenușiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Zise tata. Glasul era al lui - dar cuvintele nu. Niciodată nu mi-a vorbit astfel. Într-o zi spusese: - Fiul nostru e pierdut! Și de atunci se făcea că nu mă vede. Or, și de astă dată căuta să-mi ocolească privirea, dar mâna lui frumoasă îmi mângâia obrajii, pe care altă dată îi pălmuia, orbit de mânie. - Iartă-mă că te-am alungat de acasă la vârsta de doisprezece ani, începu tata oftând cu amărăciune. - Tipograful din provincie la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
povestesc cu de-amănuntul întâmplarea din patul nupțial în care ne-am întins ca pe o masă de operație”, interveni, morocănos. Ferdinand Sinidis. Țin să vorbesc numai la chestie, deși s-ar părea că întrebuințez o altă amintire, tocmai pentru ca să ocolesc cu dibăcie, noaptea nunții mele”: „Ca băiat mic, dintr-o joacă mi-am fracturat umărul stâng. Dus în grabă la spital făcui acolo cunoștință cu un băiețaș oacheș și ceva mai răsărit, care avea un genunchi albastru și umflat cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bat cu palmele peste burtă și mă aștern pe râs. Mă cunosc prea bine ca să mă pot lăsat influențat de părerile nostime ale câtorva chinezi. Firește că nu sunt de acord cu felul meu de a fi, din care pricină ocolesc oamenii. Îmi displace silueta mea de clovn travestit în „Charlie”, cu jachetul, pantalonii și cilindrul jefuite din garderoba lui, numai ca să-mi ușureze „intrarea”, și pentru ca să fiu obiectul atențiunii generale. Pe de altă parte, conștient de greutatea persoanei mele, disprețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de aparențe. Să vezi, - continuă Mariana, dezmierdându-mi fruntea, așa cum mă trântii cu capul răsturnat în poala ei, - singura mea preocupare este aceea de a te cunoaște, fiindcă te iubesc. Sunt patru săptămâni de când logodnicul îmi așteaptă reîntoarcerea, urmă Mariana, ocolindu-mi privirile. El s-a priceput să realizeze, în zece ani, dintr-un atelier de lăcătușerie, o formidabilă uzină pentru topit și fasonat oțelul. Din această cauză nu pot să-l iubesc. E un om prea tare pentru mine, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
privirea blajină a nevinovatului trompet, Chihaia Gheorghe. Comandantul celui de-al treilea batalion de atac al rezerviștilor din Cottbus, maiorul Plaschke, mă păstrase pe lângă dânsul, ca interpret, după ce mă trecuse în rolul unui lagăr de prizonieri. Am traversat Bărăganul împreună, ocolind satele ascunse prin văgăuni, și ne-am oprit numai noaptea pentru câteva ore de odihnă. Batalionul înainta cu multă greutate și fără nici un spor, în stepa desfundată din cauza ploilor de toamnă târzie. Clisa lipicioasă îngreuna tălpile cizmelor și ne făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru ca să-și oprească urletele și să nu întrebuințeze un procedeu banal, de care abia că se mai pomenește în gazete. Dar, întrucât este vorba de singurul meu prieten, cu care mă întâlnesc numai după ce ne despărțim, îl rog să mă ocolească de astăzi înainte. Fiindcă bagajele noastre se aseamănă între ele. Nu pot să le car și pe ale lui, și nu vreau să-l încarc cu odioasele mele mărunțișuri. Apropierea dintre noi ar putea produce o perpetuă tentativă de înjosiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe ușa bisericii, ar fi fost și pentru el un semn rău să dea ochii cu Teatrul St James, Împodobit cu afișe și pancarte pentru premiera la Guy Domville, Înainte de a sosi În seara aceea, la ora hotărâtă; În consecință, ocolise cu grijă vecinătatea lui King Street În cursul plimbării de dimineață. Nu trăise aceeași inhibiție la Southport, când se jucase pentru prima dată Americanul, dar, la vremea aceea, era Încă relativ necunoscător În ale teatrului; Încă nu Începuse să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
șiling unui comisionar, Împreună cu instrucțiunile de livrare, și se Îndreptă spre sufragerie. La prânz, mâncă supă de carne cu curry, tocană de rinichi și șarlotă cu migdale În sherry, cu o sticlă mică din vinul roșu al clubului. Stătu singur, ocolind minuțios privirile tuturor celor care intrau, pentru ca nu cumva să apară vreo cunoștință care să se simtă datoare să Își impună compania. Îngreunat după masă, se Întoarse În bibliotecă, luă un exemplar din Saturday Review și se afundă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cunoscuților săi din Londra. Amintirea clipei Îngrozitoare, crescendoul ondulat al gălăgiei care Îl Întâmpinase În timp ce se Întorcea să Înfrunte marea de chipuri, „Huo! Huo! Huo!“, Îl făcea și acum să roșească, În timp ce străbătea pe jos străzile Întunecate și reci care ocoleau Green Park. Prostituatele nu-l mai supărau: ceva din expresia Împietrită a trăsăturilor, din hotărârea neclintită a pasului trebuie să le fi comunicat inutilitatea oricărei Încercări de a-l acosta. Coti către Piccadilly. O trăsură Încetini, trecând pe lângă el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
refugiau în oraș și în suburbii. Printre ei și sora tatălui meu, Tante Elli, cu un soț invalid și două fete gemene, care-mi plăceau amândouă, una în mod special. Au venit de la Berlin cu puținele lucruri salvate în orașul ocolit de război, sănătos și care, cu aerul vechi pe care i-l dădeau construcțiile de cărămidă, părea atât de tihnit, de parcă și de acum înainte toate acțiunile de luptă aveau să se consume la mare depărtare. Deoarece marile cinematografe funcționau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
marginea unor smârcuri care bolborosesc ori cățărat pe pietre cocoșate, rotunde, care rămăseseră acolo după sfârșitul ultimei glaciațiuni. Pictam cuminte zona netedă sau vălurită de dealuri până departe și, dacă e să mă iau la întrebări cu severitate, nu eram ocolit de frică. În spatele unor tufișuri mari de ienupăr sau acoperite de blocuri eratice ivindu-se din depărtările câmpiei, pretutindeni s-ar fi putut afla la pândă, în poziția culcat, partizani cu carabine capturate. Aflat în vizorul trăgătorului, un ins aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și eu am citit povestea despre modul jalnic în care au crăpat în Primul Război Mondial tinerii voluntari fără să bănuiesc că romanul acesta se numărase printre cele puse la index. Nici astăzi, efectul întârziat al lecturilor timpurii nu mă ocolește. Perechea de cizme care își tot schimbă purtătorul... Cum crapă ei, unul după altul... Tot mereu, autorul și cartea îmi amintesc de lipsa mea juvenilă de înțelepciune și totodată de puterea limitată a literaturii de a te trezi la realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]