5,945 matches
-
Le încurajam planurile grandioase, ratate din start (pe Mihnea îl îndemnam să devină un al doilea Ottescu, iar lui Cezar îi sugeram să picteze fresce pe pereții din sufrageria părinților). Îi bibileam cu vorbe alese, stârnind pasiuni efemere și măgulind orgolii ridicole. Ne îmbrățișam, ochii ne străluceau de fericire și recunoștință. Dincolo de pupilă, rânjeam de la adăpostul marilor mele teritorii cerebrale. Pe stradă, îmi găseam plăceri extatice, ascunse după un gest infim. Ieșeam după-amiezele pe Calea Victoriei, în căutarea femeilor de rasă; mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dincolo de metafore, lucrurile se puneau singure cap la cap; clare, tăioase și nebunești. Să-și bată alții capul ce s-a întâmplat. Eu rămâneam profesorașul coate-goale, liber și liniștit: renunțasem să mă răfuiesc cu „sistemul“, iar micile mele crize de-orgoliu și autoritate se rezolvau pe pielea studenților, spunându-le (poate în gând, poate de-adevăratelea) că nu mă merită și că, dacă aș fi plecat după ’89 într-o universitate americană, acum m-aș fi întors boier. Un boier al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
murdare. Nu știu câte avea Paul, dar ale mele sigur n-ar fi încăput atunci în toată Dâmbovița. Am încercat să dorm liniștit, spunându-mi că întâmplarea din parc era doar o poveste, o invenție spectaculoasă, născocită poate pentru a-mi măguli orgoliul, poate pentru a stinge curiozitatea neghioabă și indecentă a unora. Mulți scriseseră romane polițiste așa. Trucul a mers câteva zile, aproape o săptămână. Când Paul s-a întors în facultate, mai tăcut ca de obicei, bătut cu grijă, fără urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mele divizibile. Avusesem când zece, când cinci, când nouă iubite, distribuite credibil pe locuri și perioade. Oricum, dacă întocmeai o medie, nu ieșea o cifră prea flatantă. Permutam numele și anii după interes și gradul de inteligență al interlocutorului, flatând orgolii și alimentând imaginații flămânde. Pe băieți, îi învârteam pe degete, era suficient să combin persoana vizată cu câteva amănunte picante, luate din filme, cărți sau chiar din poveștile altora, pentru a căpăta respect și credibilitate. Trebuia doar să potrivesc numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se zbăteau în conglomeratul de gesturi, priviri și cuvinte ce ocupa spațiul tensionat dintre noi, nici una nereușind să se smulgă de-acolo. Plecam acasă târziu, sleiți, ca personajele lui Holban, sfâșâiați până la os, veseli, demenți, disperați. Ce ne ținea împreună? Orgoliul? Obișnuința? Frica de a nu pierde o investiție sufletească în care plasasem emoții și sentimente, ca economiile la bancă? Iubirea, pur și simplu? Dar „sufletul“ e un dispozitiv protetic imersat într-un colaj cărnos. Iar „iubire“, un hibrid de date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
4). Ritmul "cu totul deosebit" este formula eufemistică pe care autorii o găsesc pentru a descrie întârzierea cronică a societății românești față de occident. Totuși, chiar dacă este unanim recunoscută superioritatea civilizației și istoriei occidentale, mândria patriotă răbufnește în câteva puseuri de orgoliu naționalist. În această cheie poate fi interpretată afirmația făcută de Lambrino et al. (1939), care după ce admit implicit caracterul inferior al istoriei românești, susțin totuși că "de asemenea sunt epoci în istoria noastră, bunăoară aceea a lui Ștefan-cel-Mare, aceea a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
putea-o din nou exploata pe femeie. Se decise s-o mute la Petersburg și s-o înconjoare de lux și confort. Ratând planurile cu măritișul, îi rămânea altceva: cu Nastasia Filippovna putea face paradă și chiar își putea satisface orgoliul în anumite cercuri. Căci Afanasi Ivanovici ținea la acest gen de reputație. Trecuseră de-acum cinci ani de viață în capitală și, bineînțeles, în acest răstimp multe se limpeziseră. Situația lui Afanasi Ivanovici era prea puțin îmbucurătoare: cel mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se liniștească. Îi era frică, fără chiar să știe de ce, se temea pur și simplu de Nastasia Filippovna. Câtva timp, în primii doi ani, avusese bănuiala că Nastasia Filippovna ar vrea să se mărite cu el, dar tace, împinsă de orgoliul ei neobișnuit, și așteaptă cu tenacitate ca el să-i ceară mâna. Pretenția ar fi fost ciudată; Afanasi Ivanovici se încrunta și cădea greu pe gânduri. Spre marea și (astfel e alcătuită inima omului!) întrucâtva neplăcuta lui uimire, în urma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că toți nu sunt decât cămătari; iată că ai adus vorba despre oameni tari, despre mama dumitale și despre Varia. Oare ajutorul lor, ba încă acordat în asemenea împrejurări, nu este o dovadă de tărie morală? — Varia o face din orgoliu, din lăudăroșenie, ca să nu se lase mai prejos decât mama; însă ce face mama, eu, într-adevăr... stimez. Da, respect și justific această atitudine. Până și Ippolit simte, iar el s-a înrăit aproape de tot. La început cam râdea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o fi stricat un pic, dar restul au scăpat neatinși, rosti cu înduioșare Lebedev. — Toți sunt ai lui! Pachetul e al lui! Ați auzit, domnilor? anunță Nastasia Filippovna, punând banii lângă Ganea. Nu a făcut-o totuși, a rezistat! Deci orgoliul e mai tare în el decât lăcomia de bani. Nu-i nimic, își vine în fire! Altfel, n-ar fi fost mare lucru să mă înjunghie... Uite că a și început să-și revină. Generale, Ivan Petrovici, Daria Alexeevna, Katia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e liniștea spirituală“, se plânge un gânditor plecat dintre noi. „Fie, dar scrâșnetul căruțelor care aduc pâine omenirii flămânde este, poate, mai benefic decât liniștea spirituală“, îi răspunde triumfător un alt gânditor, care călătorește prin tot locul și, plin de orgoliu, îi întoarce celuilalt spatele. Nu cred eu, infamul Lebedev, în căruțele care aduc pâine omenirii! Căci căruțele ce aduc pâine întregii omeniri, dacă această faptă nu are fundamentare morală, pot, cu foarte mult sânge rece, să excludă de la savurarea încărcăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i cuvintele. — Ceea ce s-a mai întâmplat, confirmă Lebedev, neacordând nici o atenție întrebării. A existat deja un Malthus 56, prietenul omenirii. Dar un prieten al omenirii cu baze morale șubrede este un canibal al omenirii, ca să nu mai vorbim de orgoliul lui; căci ia jigniți-l în orgoliul lui pe unul dintre acești nenumărați prieteni ai omenirii și el imediat e gata să dea foc lumii din toate patru părțile numai din răzbunare meschină; de altminteri, ca să fim drepți, așa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
confirmă Lebedev, neacordând nici o atenție întrebării. A existat deja un Malthus 56, prietenul omenirii. Dar un prieten al omenirii cu baze morale șubrede este un canibal al omenirii, ca să nu mai vorbim de orgoliul lui; căci ia jigniți-l în orgoliul lui pe unul dintre acești nenumărați prieteni ai omenirii și el imediat e gata să dea foc lumii din toate patru părțile numai din răzbunare meschină; de altminteri, ca să fim drepți, așa ar face fiecare dintre noi, așa aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
numele lui Dumnezeu, să nu vă închipuiți ceva despre mine; de asemenea, să nu credeți că mă înjosesc în fața dumneavoastră scriindu-vă sau prin faptul că fac parte dintre acele ființe care se simt satisfăcute înjosindu-se, fie și din orgoliu. Nu, am consolările mele; dar mi-e greu să vi le explic. Mi-ar fi chiar greu să-mi spun mie însămi cu claritate acest lucru, deși mă chinuiesc cu el. Însă știu că nu sunt în stare să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
greu să vi le explic. Mi-ar fi chiar greu să-mi spun mie însămi cu claritate acest lucru, deși mă chinuiesc cu el. Însă știu că nu sunt în stare să mă înjosesc nici măcar împinsă de o criză de orgoliu. Și nu sunt capabilă de autoânjosire cu inima curată. Prin urmare, nu mă înjosesc câtuși de puțin. De ce vreau să vă unesc: pentru dumneavoastră sau pentru mine? Desigur că pentru mine, aici toate dezlegările îmi aparțin, asta mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bolnavul și medicul. Sub această formă reușește să creioneze, de o manieră magistrală, spiritul care trebuie să domnească Într-un spital printre slujitorii medicinii atunci când spune studenților săi; „când veți intra În spital dezbrăcați-vă de patimile de cupiditate și orgoliu, lepădați-vă și de trândăvie și dați-vă cu totul bolnavilor, cărora să le fiți recunoscători dacă Îngrijindu-i vă vor permite să vă instruiți”. În Îngrijirea bolnavului medicul ar trebui să urmeze cu rigurozitate preceptele moralei și carității creștine
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
aparține doar aparenței și nu esenței, ajunge În cele din urmă să recunoască impactul frumosului asupra ființei umane. „Frumosul Înnobilează ființa umană sub aspect etic și moral. Frumusețea introduce În sufletul omului iubire și Încredere În lume, Îi modulează delirul orgoliului și aduce pe buze șoapta fericirii, elimină pornirile rele, Îi purifică și-i apleacă fruntea În gestul Înclinării. Frumusețea poate fi deci regulatorul vieții morale”. Ajungem astfel În sfera sublimului pe care Kant Îl considera ca aparținând sferei morale, pe când
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
viciu a instinctului de reproducere), au un impact negativ mai ales asupra individului, familiei și microcomunității imediate, devierile instinctelor sociale au un impact incomparabil mai mare. Astfel; cupiditatea sau lăcomia (ca o deviere a instinctului de proprietate) și trufia sau orgoliul (ca o deviere a instictului de dominație și subordonare), mai ales atunci când se manifestă la nivele importante, cum ar fi cele de decizie (naționale sau supranaționale), pot conduce la conflicte și violențe la scară mare, chiar războaie, evenimente pe care
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
temperamentale Înnăscute ale individului. Se poate opune astfel instinctelor Împiedicând transformarea lor În vicii cum ar fi; consumul de alcool sau drogurica o deturnare a instinctului de nutriție, cupiditatea sau lăcomia ca o deturnare a instinctului de proprietate, trufia și orgoliul ca deturnare a instictului de dominație și subordonare și libertinajul ca deturnare a instinctului de reproducere. Pentru că toate aceste devieri creiază prin ele Însele o stare conflictuală ce se poate constitui oricând În sursă de conflict, atât În familie cât
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
europene, să scoată la iveală cele mai profunde insecurități naționale și, în plus, să submineze întregul proiect politic al Uniunii Europene, care de multă vreme se rotește în jurul unei axe franco-germane, nu putea să găsească una mai bună (Applebaum A21). Orgoliile și liniștea vechii Europe au fost lezate, oficiali francezi și germani au protestat, afirmând că nu este corect ca SUA să dezbine Europa, o serie de declarații punând pe jar relațiile transatlantice și europene au fost făcute. Jacques Chirac, referindu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
din pustiu, pentru a‑i ajuta pe frați. Spune preafericitul Pavel : «Fiecare din noi să placă aproa‑ pelui În ce este bine, spre zidireă. Adică trebuie să dorim să facem fiecare din noi nu ceea ce ne place, ceea ce ne satisface orgoliul, ceea ce ne mulțu‑ mește sufletește, ci ceea ce este de folos pentru ceilalți și Îi ajută să se mântuiască. Niciodată să nu uitați că la fel a făcut și Hristos pentru noi. A pătimit pentru noi, din iubire pentru noi, lucruri
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
chiar copleși simțirea durerii sale trupești. În general, când rugăciunea este obișnuită și frecventă, influența ei În viața noastră duhovnicească devine foarte clară, omul Începând să se vadă așa cum este, să Își desco‑ pere egoismul, lăcomia, greșelile de judecată și orgoliul. Treptat, dobândește o pace interioară, o alinare, o mângâiere, o armonie a activităților nervoase și morale, o mai mare putere de a Îndura boala, suferința de orice fel, persecuțiile, sărăcia, calomnia, grijile, pierderea celor dragi, durerea, boala și moartea 291
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
literatură, înțeleasă ca expresie inevitabil convențională a experienței existențiale, oricât de mult îl obsedează, înainte de orice „rezultat” estetic, neliniștea trăirii, oricât de sceptic ar fi în privința promisiunilor de „eternitate” ale creației sau a succesului receptării, poetul și mărturisește, nu fără orgoliu, calitatea de om al scrisului, ca pe una dintre cele mai nobile învestituri. „Între a trăi aventura și a o scrie, prefer ipostaza din urmă” - notează în unul dintre textele cele mai caracteristice (A doua lumină). Și nu avem de-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu diversitatea scindată numită haosmos. Într-adevăr, în lumea fără lumen, totul e scindat și dezbinat. Trăim în haosmos. Ca și Bacovia, Părintele Stăniloae vede în lumea modernă (implicit postmodernă) "forța descompunerii, a coruptibilității"27. Este o lume a sfâșierii: "Orgoliul, lăcomia, mânia, pofta nemăsurată sunt factorii acestor despărțiri și sfâșieri în firea umană și piedicile în calea comunicabilității deschise și depline între oameni"28. Dacă ne gândim bine, este comportamentul "omului concret" sau al "omului recent", cum l-a numit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
scrisul lor precum Shakespeare credea în fantasmele sale, așa cum zice în celebra scrisoare către Iacob Negruzzi, care însoțea poema Epigonii. Te miri cât de aproape sunt postmodernii de transmodernismul lui Eminescu și totuși cât de departe. Poetul nu împărtășea nici orgoliul eurocentric al occidentalilor, fiind deschis către toate culturile lumii, recunoscut ca punte de legătură între Occident și Orient. Gianni Vattimo recunoaște că modernitatea a împins Occidentul spre un eurocentrism al progresului, dar acum modernitatea s-a încheiat, "pentru că nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]