8,467 matches
-
Pași uriași ai nopții unduitoare, apropiați-vă iute; Învăluie-ne, tăcere, În taina ta presărată de stele; vorbește sufletelor noastre neclintite, căci, În afara acestuia, nu cunoaștem alt grai. — Iată podul peste care am trecut, moara În care am dormit și pîrÎul. Iată un lan de grîu, un gard viu, un drum prăfuit, o livadă de meri și labirintul sălbatic și plăcut al unei păduri de pe deal. Și vine iarăși, pe cîmp, ora șase, acum și pururea, așa cum a fost și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iată albia rîului presărată cu pietre strălucitoare, iată răcoarea plăcută și bine cunoscută a copacilor... dar pe-aici am mai trecut cîndva! exclamă ei. — Bine-nțeles, fraților, am stat pe pod, În fața morii, și-am cîntat Împreună seara pe malul pîrÎului, presărat de pietre strălucitoare, și-am trecut În zori prin lanul de grîu și-am auzit ciripitul dulce, umezit de rouă, al păsărilor! Tu, cîmpie, atît de cunoscută și, tu, pămînt, vai, atît de primitor, pămînt mîndru al acestei țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza ta... pămînt măreț În singurătatea, frumusețea și bucuria ta sălbatică, pămînt Înspăimîntător În fecunditatea ta nesfîrșită, rodind veșnic nenumărate văi și Înălțimi În Întinderile apusului... pămîntul american... pod, tufiș și pîrÎu și drum prăfuit... tu, poem banal și uriaș al Morii lui Wilson, unde azi-dimineață au murit tinerii În lanul de grîu... tu, pămînt plin de farmec, primitor, Îndepărtat și apropiat, ciudat și familiar, pentru care ne-ar fi de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este numai cât o derivare scitică a rădăcinii arice mar-apă de unde sanscritul mîra, celticul mor, goticul marei, latinul mare, slavicul mare, litvanul mares, și prin care se explică niște termeni ca Marmara, Marna, Marsala, râușor și oraș în Sicilia, Mara, pârâu în Maramureș. Maris însemna deci in limba scitică tot atâta ca și apă, râu. Prin urmare deși nu se poate identifica Marisul lui Herodot cu Mureșul de astăzi, se poate admite cu siguranță că dacă Oltul, care mai târziu își
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
o reflecție în mare, sau poate era în spatele lui și-l vedea oglindindu-se într-un ghețar din munții din față. Nu se observa nimic altceva în afară de lumina solară și norul lăptos, cu un singur vîrf care răsărea din el. Pîrîuri ca niște fire argintii curgeau repezi prin văile înguste, spre pantele de jos și contururile albe ale cascadelor se prăvăleau din vîrfurile stîncilor în nori. Văzu că acest vîrf nu era un simplu con, ci mai multe creste laolaltă, despărțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și fața: era figura fetei din reclama pentru lipici de pantofi. Această femeie care făcea semne îl izbea cu forța unei credințe, deși nu era tocmai așa. Nu se hotărîse să urce muntele, se gîndi doar: „O să merg pe firul pîrîului ăstuia,“ sau „O să mă duc pînă la stînca de-acolo“. Ar ajunge în vîrful unei pante pentru a descoperi alta mai înaltă și muntele apropiindu-se tot mai mult de fiecare dată. Uneori se cățăra pe un bolovan și rămînea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scrise: „Iubirea nu cearcă să se satisfacă pe sine și Nici că se preocupă de sine Ci aduce altuia liniște și clădește Rai în disperarea Iadului.“ Astfel cînta un mic Bulgăr de Pămînt călcat de copitele vitelor, dar Pietricica din pîrîu în susur melodios răspundea acestor versuri. „Iubirea încearcă să se satisfacă pe Sine, să lege pe celălalt spre încîntarea sa, se Bucură cînd altul își pierde liniștea, și clădește un Iad în disprețul Raiului.“ Blake nu alege, indică doar două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe săptămînă la colegiul tehnic și dacă trec examenele, o să fiu inginer proiectant peste trei ani. — Și apoi lucrurile n-or să meargă atît de prost. — Nu? Cum ți s-a părut c-o s-o duci ca bibliotecar? Traversară un pîrîu pe un pod de scînduri și ajunseră la un petic de gazon neted, cu un steag în mijloc. îndrăgostiții și cei care ieșiseră la picnic stăteau la umbră la marginea pădurii, iar copiii goneau ca niște boliîi, în jocurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întunecat și la fleșa strălucitoare a catedralei. Oftă ușurat, se cățără pe grilaj și coborî clătinîndu-se o pantă cu iarbă udă și lunecoasă. La marginea drumului, apa era de șaizeci de centimetri și curgea repede de-a curmezișul ca un pîrîu. Trecu prin ea pînă ajunse la benzi mai uscate. Singurul vehicul pe care-l văzu fu un jeep militar care luă șuierînd o curbă și, împroșcînd cu apă în arce sfîrîitoare, se opri lîngă el. — Vino aici! strigă o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la poarta catedralei. Din ușă auzi acordurile orgii și înăuntru erau grupuri răzlețe de oameni bătrîni și între două vîrste. îDar și eu sînt între două vîrste, își zise.) Stăteau între șirurile de scaune și cîntau că timpul, ca un pîrîu care curge la nesfîrșit, și ia toții fiii, și zboară, uitați, cum moare visul în zori de zi. Trecu în grabă pe lîngă ei cu gura schițînd acuze, și se duse la ușiță, alergă pe scara în spirală și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Și din ramuri clătina: " Hoi Mușatin, măi Mușatin, Voios ramurile-mi clatin " Și voios ți-aș cuvânta " Să trăiești Măria ta!... " Hai Mușat, să ne-nțelegem Și - mpărat să ni te - alegem, " Împărat isvoarelor " Și al căprioarelor, Așezat la vr-un pârâu Să scoți fluerul din brâu, Tu să cânți și eu să cânt, Frunza-mi toată s-o frământ, " S-o pornesc vuind în vânt " Pe isvoare " În ponoară " Unde paserile sboară " Unde crengile-mi se pleacă " Și căprioarele joacă. Apa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
LOR, DEȘI RAPORTUL EMOȚIONAL DINTRE EI A RĂMAS LE FEL DE PUTERNIC CA ÎNTOTDEAUNA. IAR ACUM, ÎNTRUCÎT AI DEVENIT PARTE INTEGRANTĂ A ACESTEI LEGĂTURI... ACCEPTĂ CONEXIUNEA! Păru un lucru instantaneu. Hedrock văzu că stă întins pe pajiștea de pe malul unui pîrîu. Apa gîlgîia și bolborosea pe stînci. În față îi bătea o briză ușoară și printre copacii din stînga se înălța deasupra orizontului un soare strălucitor. Pe pămînt, de jur-împrejurul lui erau cutii și lăzi de ambalaj, mai multe mașinării și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
S-AR FI ÎNTORS CU GREU ÎN ACEST TRUP, AGĂȚÎNDU-SE CU DISPERARE DE EL. ÎN MINTEA LUI HEDROCK SE ÎNFIRIPĂ UN GÎND FIRAV CARE-I SPUNEA: "APĂ! O, DOAMNE, APĂ!" Nu fusese gîndul lui. Hedrock literalmente se repezi la pîrîu. De două ori mîinile făcute căuș îi tremurară atît de violent încît prețioasa apă se vărsă pe iarba verde. În cele din urmă îi reveni puțină înțelepciune și scotocind prin cutii și lăzi, găsi un vas. Îl umplu cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
decît copaci si dealuri vălurite de jur-împrejur, iar foarte, foarte departe, aproape pierdută în zare, o întindere mai mare de apă. Ceea ce-l interesa încă și mai mult erau petele gălbui de pe un copac aflat cam la un kilometru în josul pîrîului. Porni într-acolo destul de emoționat. Probabil era însă mai departe decît socotise el, căci pînă să revină cu un vas plin de fructe, soarele trecuse de zenit. Însă drumul îi făcuse bine; se simțea mai vioi, întărit; se gîndea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
al treilea soare, dar era atît de slab încît nu păru să adauge prea multă lumină. Se iviră cîteva stele palide. Întunericul acesta amestecat cu străluciri izolate începu să-l scoată din sărite pe Hedrock. Făcu cîțiva pași pe malul pîrîului și într-un tîrziu se gîndi: " Cum avea să... continue această investigație sensorială? Și de ce doreau să-l ucidă?" NU AVUSESE DE GÎND SĂ PUNĂ ACEASTĂ ÎNTREBARE DIRECT CELOR CE-L ȚINEAU CAPTIV, DAR, LUCRU SURPRINZĂTOR, PRIMI IMEDIAT RĂSPUNSUL. PARCĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
păscut, am văzut pe izlaz un istar (popândău) și ne-am luat după el, dar nu l-am putut ajunge, iar el a intrat în gaura din pământ. Și atunci, ca să-l scoatem afară, am cărat cu pălăriile apă din pârâul din apropiere, pe care o turnam în gaură, pentru a-l face să iasă afară, dar pământul uscat absorbea toată apa. Noi nu ne-am lăsat, având timp berechet, până ce, la un moment dat, printre bolboroseli, a țâșnit și popândăul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
aruncat pe toți deoarece erau morți iar unii intrase chiar în putrefacție. Dornic să prind și eu câțiva ,pești am confec ționat un volog dintr-un sac de iută rar și mam dus cu fratele mai mic Ticu pe un pârâu din marginea satului și după câteva ore am reușit să scoatem noi cam jumătate de kilogram de pești șori mici (caracudă). Am lăsat săculteața cu ei pe marginea pârâului între sălcii iar noi ne-am deplasat de-a lungul pârâiașului
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
rar și mam dus cu fratele mai mic Ticu pe un pârâu din marginea satului și după câteva ore am reușit să scoatem noi cam jumătate de kilogram de pești șori mici (caracudă). Am lăsat săculteața cu ei pe marginea pârâului între sălcii iar noi ne-am deplasat de-a lungul pârâiașului și nu prea am mai prins în volog apoi trecând să luăm săculteața, amț văzut în ea un șarpe care se înfrupta copios cu peștișorii prinși de mine și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
alea pentru el. Era la fel de puțin obișnuit cu treburile casnice ca și cu singurătatea. Mustafa avea un coleg de apartament: un student din Indonezia, care vorbea foarte puțin, muncea din greu și asculta În fiecare seară casete ciudate precum Susurul Pârâurilor de Munte sau Cântecele Balenelor ca să poată adormi. Mustafa sperase că dacă avea un coleg de apartament, avea să se simtă mai puțin singur În Arizona, Însă rezultatul fusese cu totul altul. Noaptea, singur În patul său, la mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în farfurie, sau dacă trista melancolie dinafară contamina cu incurabilul ei artificiu și ce creștea înăuntru, orice ar fi fost. După Centura Verde, olarul o apucă pe o stradă secundară, se zăreau niște pâlcuri anemice de arbori, câmpuri neîngrijite, un pârâu cu ape tulburi și fetide, după o curbă apărură trei case ruinate, fără uși și ferestre, cu acoperișurile în mare parte prăbușite și spațiile interioare aproape devorate de vegetația care mereu țâșnește dintre ruine, de parcă ar fi așteptat, ascunsă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bine ne cuvântă Și credința ne-o sporește. Pare o comoară sfântă, Care în adâncuri zace, Iar când floarea își desface, Cerul bine îl cuvântă. De atâta mers pe jos, S-au tot spart și s-au tot ros. Un pârâu ca toate cele, Nici prea mic și nici prea mare: Curge fără încetare Printre mii de pietricele; Apa lui este curată Și-are numele de fată. Vă spun una și mai lată: Mai există și un sat, Mai fălos ca
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
am încercat să mă apăr. - Stăpâne, călătoria a fost lungă și neașteptată. Nu m-a surprins faptul că-mi știa numele. Aflasem deja că un sol al ducelui sosise aici înaintea mea. - Și n-ai găsit vreo fântână sau vreun pârâu unde să te speli, înainte să mi te înfățișezi? replică el, ridicându-și privirea. Ochii îi erau leiți cu ai lui Rotari, având în plus o cumpănită fermitate, care impunea respect. Nasul drept, cu o mică cocoașă la mijloc, ovalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întocmită dintr-o împrejmuire de pietre fixate în pământ. Ușa însă părea solidă, întărită cu zăvoare. Împotriva lupilor și a urșilor, mi s-a explicat. Ni s-a mai spus că la mai puțin de douăzeci de pași exista un pârâu cu apă curată, iar de mâncare urmau să aibă grijă cărbunarii. Înainte de a pleca împreună cu ai săi, ne-a prevenit: - A treia zi în zori, cineva o să vină și-o să vă ducă la Pad. N-aveam încredere în cărbunari, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu Grimoald și cu Rodoald. Ajunși aproape de Campi Sacri, ne-au lăsat cu care cu tot într-o poiană plină de pari dați cu smoală și cu caii, cărora le-au luat însă șeile. După ce s-au spălat într-un pârâu, s-au dus pe jos să-și săvârșească ritualurile. O mulțime tăcută își urma regele. Doar șase oameni au fost lăsați să ne păzească pe noi și pe animale. Era cam a șaptea oră, și Cel de Sus ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau moi și umede. Am luat-o de-a lungul potecii, și cam după o milă am simțit miros de fum. Coliba de trunchiuri și pari se afla în a doua poiană, unde pășteau vreo treizeci de oi în preajma unui pârâu. Doi câini mari ne-au întâmpinat lătrând. Trebuie să fi arătat ca niște morți pe picioare, dar femeia care a ieșit din casă nu s-a speriat de noi. A chemat câinii înapoi și a venit spre noi. Auzind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]