KorAP: Find »[drukola/base=păși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...181 182 183 ...346 >

8,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907

un balcon din spatele său apăruse Abatele. Rămase nemișcat. Așa după cum anticipase încă de la început, oponentul său i-a apărut din față. Era un bărbat între două vârste, cu bărbia proeminentă și ochii albaștri. Înainta încet, fără grabă, sigur pe el. Pășea elastic, iar mușchii picioarelor, care i se ițeau de sub rasa scurtă, îi spuneau lui Vassur mai multe decât ar fi vrut proprietarul lor. Avea în față un luptător de nivel mediu, cu fixuri în ceea ce privește loviturile, probabil pentru cele laterale. Bătăturile

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
pe călugărul singuratic ce răsărise în spărtura obținută atât de greu. Un zgomot metalic îi atrase atenția lui Rim. Undeva, în stânga, la mai bine de o sută de metri, un tun cu proiectile explozive se pregătea să tragă din nou. Păși dincolo de zid și începu să-și croiască drum printre barbarii care atacaseră Abația. Erau mult prea mulți pentru a-i ucide pe toți, dar atâta vreme cât se mișca mai repede decât puteau ei sesiza nu era îngrijorat de soarta bătăliei. Știa

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
aduce un artefact valoros. Destinzîndu-se și ieșind din întunericul în care se ascunsese până atunci, un bărbat înalt, cu părul lung și alb, gol până la brâu și care purta în mâini un fazor ridicol de mic în comparație cu trupul lui imens, păși spre cei trei. ― Sunt Alarik și, dacă aveți într-adevăr nevoie de artefacte, ați găsit locul cel mai nimerit. Mai ales că aveți și ce oferi în schimb. Alarik se dovedi o gazdă perfectă, dar și un negociator de forță

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Strîngîndu-și vestmântul larg pe lângă trupul subțire, Maria ieși din coliba Xentyei. Sfinte Augustine, dacă pruncul acela e lucrarea ta, atunci dă-le gândurile cele bune. Iar dacă nu... roagă-L pe Domnul Dumnezeul nostru să ne aibă în pază. Femeia păși hotărât până în centrul satului, acolo unde clonele montaseră de curând, la cererea lui Stin, un fel de tribună de la care să li se poată adresa mai ușor. Ca de obicei, Stin era prin preajmă, vorbind cu oamenii. Maria zâmbi. Tânărul

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
știau că slujbele lor destul de bănoase depindeau nemijlocit de aprecierea lui. În condiții normale, le-ar fi putut împărtăși orice secret fără frica de a fi trădat. Orice secret pălea însă în fața planurilor sale. Amintindu-și de o superstiție veche, păși cu dreptul în Sala de Consiliu. Ședința începu cu o informare plictisitoare asupra ultimelor rezultate economice ale Federației, care, ca de obicei în ultimii ani, erau absolut catastrofale. Avu totuși răbdare ca vorbitorul să termine și apoi, când să se

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
seamă. Iarăși mințise, aruncând în felul ăsta o umbră de îndoială și asupra mărturisirii parțiale a faptului că tinerii din Satul de Clone reprezentau probabil zestrea genetică inițială a tuturor Lumilor Agricole. Quintul bătu la ușa Abatelui și abia după ce păși în cabinet își dădu seama că, preocupat de gândurile sale, nu se întrebase nici o clipă ce anume îl făcuse pe Radoslav să-l cheme la el. ― Ia loc, spionule, îl invită Abatele cu un gest larg. Rim clătină din cap

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
ridică în picioare. Rim realiză atunci că mintea acelui omtrecuse de orice barieră pe care omenirea și-o imaginase vreodată. Știa sigur că rupsese în cel puțin trei locuri picioarele lui Aloim. Pur și simplu nu avea cum să mai pășească. ― Ești uimit, nu-i așa, soldățelule? Rămâi așa până când am să-ți smulg și inima din piept. Da, da, cu mâinile goale... Ba nu, mai întîi am să te pocnesc în cap... Un tom greu se desprinse ușor de pe raftul

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
așa, singur, în fața lor. ― Ești exasperant! N-am văzut în viața mea un soldat mai fricos ca tine, exclamă guvernatorul. Bine, hai, cheamă-ți oamenii, urlă Crey în com. Încă trei soldați i se alăturară. Când grupul se reuni, Nardar păși spre intrarea în Templu și împinse cu putere ușa. Rămase însă pironit locului, și cu un semn, îi chemă și pe ceilalți. De la distanța la care se afla, Crey nu-și dădu seama prea bine ce se întîmplă. ― Ce mama

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
știe. Ele vor deveni ceea ce a vrut Sfântul Augustin atunci când a fost inspirat de Dumnezeu să construiască Alambicul la care ne uităm. Nici eu nu știu. Kasser dădu să mai întrebe ceva, dar în biserică intră Stin. Era singur și pășea încet, de parcă abia ar fi început să meargă. Ajunse cu greu lângă Alambic și se așeză în genunchi lângă el, cu fruntea rezemată de piatra rece. Una dintre Marii suspină adânc. Abatele întoarse spre ea o privire mustrătoare. Cu gesturile

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
fie fiica lor. Tânărul rânji. Distanța dintre exaltarea aceea și furia rece pe care o resimțea acum era într-adevăr unul dintre cele mai de spaimă lucruri cu putință. Dar nu el era acela care avea motive să se teamă. Păși în locul sfatului cu disprețul întipărit pe buze. - Crezi că mă poți învinge? tună Preotul, care își luase locul la câteva zeci de pași depărtare. O să mori, auzi Jorlee în interiorul minții sale, undeva adânc în ann, acolo unde, teoretic, nimeni nu

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
mai interesantă urmează abia acum. Mi-au zis că... Vorbele împăratului fură întrerupte de hohotele de râs ale femeilor și copiilor care umpluseră partea de jos a tribunei dar și întregul versant sudic al văii. Pe urmele carelor de infanterie pășea un grup de vreo treizeci de zeți a căror înfățișare și aer general se deosebeau fundamental de cele ale trupelor umane. Peste trupul lor mătăhălos erau trecute harnașamente a căror utilitate era destul de greu de înțeles. Așa după cum arătau, zeții

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
înfățișare și aer general se deosebeau fundamental de cele ale trupelor umane. Peste trupul lor mătăhălos erau trecute harnașamente a căror utilitate era destul de greu de înțeles. Așa după cum arătau, zeții nu păreau deloc un detașament de elită. În fața: lor pășea Zuul, lucrătorul zet modificat, care apăruse într-o zi vorbind aproape fluent și făcîndu-i lui Bella cea mai marc surpriză din viața lui. Era evident că creatorul lui se străduise să îi confere un aspect umanoid, dar nu prea reușise

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
protestă N'Gai Loon. Orice quint i-ar putea ucide... - Asta ziceam și eu, încuviință Bella. Clonele vor avea o surpriză atunci când voi coborî câte o sută de asemenea detașamente pe câte o planetă. Demonstrația nu se terminase. Allin Perse păși din nou în centrul spațiului de defilare și, la un semn, lângă el veni un grup de oameni care cărau un echipament greu. Cu un bâzâit scurt, în fața tribunei apăru un imens spațiu holografic în care se vedea imaginea cunoscută

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
o să ne dai și nouă un sens, o să ne poți arăta de ce merită să te schimbi... Cei doi bărbați plecară, lăsând liniștea să coboare asupra cavernei. Dintr-o firidă întunecată, se strecură afară o siluetă. Nu purta mantie shu și pășea elastic. Costumul ei era un atribut incontestabil al unei tehnologii de ultimă oră, deși se vedea cum fusese reparat în dese rânduri. Când ajunse în fața epavei navetei, trupul subțiratic fu străbătut de un fior. Silueta se strecură înăuntru și se

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
el are noimă tocmai atunci când nu mai trebuie enunțat." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 8. INDIFERENT CÎT SE STRĂDUIA să fie la înălțimea situației, Bella nu se putea opri să nu chicotească văzând felul legănat în care pășea Zuul. De fapt, era greu să spui că merge... Mai degrabă se bălăngănea în direcții care compuneau o rezultantă spre înainte, părând că își caută puncte de echilibru, pe care și le găsea exact când ziceai că e gata să

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
puternic. Împăratul se așteptase însă la asta și-și pusese grijuliu mâinile în urechi, fiindcă prima dată când Zuul fluierase lângă el avusese probleme cu auzul preț de câteva ore bune. Mătcile reacționară prompt la semnalul acela și spre el păși una pe care Bella o recunoscu ca fiind cea pe care Zuul o numea Stăpânul Suprem. Corpul împăratului se cutremură, scuturat de un fior. Animalul acela era superb. Sprijinit pe șase picioare ca și lucrătorii, corpul său ușor lenticular depășea

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Dumnezeului nostru, rosti în limba lui șuierată Stăpânul Suprem. Semnele nu ne-au mințit. Cercul pe care l-am visat există. - Omul nu e sincer. - Nimeni nu e sincer niciodată. Trebuie să fim doar cu băgare de seamă și să pășim cu încredere pe calea trasată de Domnul Dumnezeul nostru. Să avem credință că ne va feri de vicleniile oamenilor. Trebuie să credem că nimeni și nimic nu e deasupra lui. Ne va izbăvi de păcatul numerelor... Hippona. Desigur că asta

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
uitasem cum trebuie să ne purtăm. O să aibă acum parte de exact aceeași surpriză. O să le oferim ceva la care nu aveau cum să se gândească dinainte: viteza zeților. Ca și cum vorbele acelea ar fi reprezentat un fel de semnal, quinții pășiră spre mijlocul încăperii cerând din priviri încuviințarea Maestrului lor. Bătrânul clătină aproape imperceptibil din cap și cei doi ieșiră pășind liniștit. - Unde se duc? - E momentul. După calculele noastre, ne vor ataca pornind din cel puțin trei sisteme. E logic

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
nu aveau cum să se gândească dinainte: viteza zeților. Ca și cum vorbele acelea ar fi reprezentat un fel de semnal, quinții pășiră spre mijlocul încăperii cerând din priviri încuviințarea Maestrului lor. Bătrânul clătină aproape imperceptibil din cap și cei doi ieșiră pășind liniștit. - Unde se duc? - E momentul. După calculele noastre, ne vor ataca pornind din cel puțin trei sisteme. E logic deci să fi fixat undeva în spațiu un punct de întîlnire pentru a putea face deodată saltul prin hiperspațiu. Atacul

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
luptă Cercul ăsta ești în stare, Vartil, să-l calci în picioare? - Ești un ucigaș, scrâșni Vartil. - Așa e! Se prea poate ca tribul Ulanni să ne atace ca să răzbune viața celui ce-și spunea Essen. Dar acum, că ați pășit deasupra cercului, nu se poate să nu vedeți că există și războaie drepte, războaie care trebuie purtate de fiecare dintre noi pentru ca viața să însemne ceva. Eu vă cârmuiesc spre dreapta înțelepciune și am decis că hoțul trebuie să moară

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
despre Alambicul de Dumnezei și despre destinul mesianic pe care îl avea de fiecare dată clona Sfântului Augustin. Johansson nu-și dădea seama nici acum dacă personalitatea dublă pe care se sprijinea mintea Oksanei era aceea care o făcuse să pășească spre un alt nivel de înțelegere a vieții sale sau totul fusese doar o inspirație de moment. Era însă convins și el că aveau nevoie de Sfântul Augustin cel Nou, aveau nevoie de un mântuitor, nu în sens religios desigur

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
se piardă. Uimirea îi fu atât de mare încît viziunea sa pâlpâi pentru o clipă, dezarticulată. Mii de gânduri îi fulgerau prin minte în timp ce căuta disperat să-l izoleze pe Arrus în vocea ly. Acesta coborâse însă din rand și pășea hotărât către ceilalți. Toți războinicii ieșiră din formația de luptă și viziunile celor cinci Preoți dispărură din mințile lor. - Fiindcă nu cred în prostiile tale, Sevrin! De asta nu le-am spus nimic de presupusa misiune pe care o avem

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
aproape că se umplură de lacrimi când văzu că mai mulți tovarăși de-ai săi se apropie de el cu hotărâre. Erau în majoritate tineri ca și el, dar printre ei se numărau și războinici încercați, cum era Vartil. Lonis păși și el înainte cu hotărâre. - Ne încredințăm viziunii tale, Xtyn, spuse Vartil. - Mi-ai spus pentru prima dată Xtyn și nu Jorlee, murmură Preotul. - Da. Jorlee era un băiețandru de-al nostru, crescut mai mult de milă pe lângă familiile numeroase

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
priveliștea aceea să fie o pură întîmplare. Mintea sa fu inundată de înțelegerea profundă a timpului și mai ales a adevăratei semnificații a vorbelor lui Xtyn. Fără quinți, fără Klemplant și fără Lumile Agricole dinastia nu mai reprezenta nimic. Împăratul păși liniștit, încercînd să exploreze cât mai mult din structura de altfel familiară a psiacului. Era înconjurat de trei dintre soldații cu care plecase de pe Vechea Terra și se simțea în siguranță. Știa că quinții nu puteau avea adversar într-o

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
purta o armă, în interiorul Cetății, pe terenul de lângă piersicul înflorit aterizase o navetă simplă, din care coborâse un grup restrâns de oameni. Toți aveau un mers milităros în afara celui care stătea în mijlocul lor. Era un bărbat mic de statură, care pășea hotărât dar degajat, ca un om obișnuit să comande. Mișcările îi erau amplificate de faldurile mantiei largi, care flutura pe lângă uniforma regală, strânsă pe corp. În cele două zile scurse de la începutul agresiunii, șeful năvălitorilor nu dorise să îi vorbească

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]