13,778 matches
-
AUXILIARI, AMESTECAȚI ȘI PROPRII Armatele auxiliare, care sunt și ele armate nefolositoare, îți sunt trimise de către un conducător de stat puternic, atunci când îi ceri să-ți vină în ajutor și să te apere; așa cum a făcut în timpurile din urmă papa Iuliu, care, văzând jalnica ispravă a armatelor lui de mercenari ce au luptat în acțiunea întreprinsă contra Ferrarei, a recurs la trupele auxiliare și s-a înțeles cu Ferrando, regele Spaniei, ca acesta să l ajute cu oamenii și cu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
întotdeauna păgubitoare pentru acela care le cheamă, căci, dacă pierzi lupta, rămâi învins, iar, dacă învingi, devii prizonierul lor. Și, cu toate că exemple de felul acesta se găsesc în mare număr în istoria antică, vreau să menționez neapărat exemplul recent al papei Iuliu II, al cărui procedeu nu putea să fie mai puțin înțelept decât s-a dovedit, deoarece, ca să cucerească Ferrara, s-a dat cu totul pe mâna unui străin. Dar norocul lui a fost că s-a ivit o a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nesfârșit de mulți, și va fi zgârcit față de aceia cărora nu le dă nimic, și care sunt puțini. În vremurile noastre, am văzut că au înfăptuit lucruri mari doar aceia care au fost socotiți zgârciți, pe când ceilalți au fost nimiciți. Papa Iuliu II, după ce s-a folosit de faima dărniciei pentru a ajunge pe tronul papal, nu s-a mai gândit apoi nici o clipă s-o păstreze pentru a putea purta războaie. Regele de azi al Franței a întreprins războaie nenumărate
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
împotriva ducelui de Milano și ar fi putut foarte bine să evite această alianță, care n-a avut alt rezultat decât înfrângerea lor. Dar atunci când nu poți evita o alianță de felul acesta, cum li s-a întâmplat florentinilor când papa și Spania au pornit cu armatele să atace Lombardia, principele trebui să se declare de partea unuia, și aceasta din motivele arătate mai sus. Și nici un stat nu trebuie să creadă că va putea vreodată să ia o hotărâre care
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
urmare, omul grijuliu la ceea ce face, atunci când este momentul să acționeze cu violență, nu știe cum să procedeze, și din cauza aceasta rămâne înfrânt; dacă el și-ar schimba firea o dată cu timpurile și cu împrejurările, soarta lui nu s-ar schimba. Papa Iuliu II a acționat cu violență în toate acțiunile lui; dar timpurile și împrejurările au fost atât de conforme modului său de a acționa, încât a izbutit întotdeauna. Gândiți-vă la prima lui acțiune, pe care a întreprins-o atacând
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
expediție. Faptul acesta i-a făcut să șovăie și i-a ținut în loc pe spanioli și pe venețieni, pe cei din urmă de frică, iar pe ceilalți din dorința de a reocupa întregul regat al Neapolului. Pe de altă parte, papa l-a atras în luptă și pe regele Franței; căci acesta, văzând acțiunea pe care papa o pornise și dorind să-l aibă prieten spre a-i înjosi pe venețieni, a socotit că l-ar insulta prea evident dacă ar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pe venețieni, pe cei din urmă de frică, iar pe ceilalți din dorința de a reocupa întregul regat al Neapolului. Pe de altă parte, papa l-a atras în luptă și pe regele Franței; căci acesta, văzând acțiunea pe care papa o pornise și dorind să-l aibă prieten spre a-i înjosi pe venețieni, a socotit că l-ar insulta prea evident dacă ar refuza să-i dea soldații lui. Iuliu II a izbutit să ducă la capăt, prin acțiunea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
-l aibă prieten spre a-i înjosi pe venețieni, a socotit că l-ar insulta prea evident dacă ar refuza să-i dea soldații lui. Iuliu II a izbutit să ducă la capăt, prin acțiunea lui violentă, ceea ce nici un alt papă n-ar fi reușit vreodată, chiar dacă ar fi avut toată prudența pe care o poate avea un om. Într-adevăr, dacă, pentru a pleca din Roma, el ar fi așteptat ca toate hotărârile să fie sigure și toate chestiunile bine
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fi avut toată prudența pe care o poate avea un om. Într-adevăr, dacă, pentru a pleca din Roma, el ar fi așteptat ca toate hotărârile să fie sigure și toate chestiunile bine orânduite, așa cum ar fi așteptat oricare alt papă, fără îndoială că el n-ar fi reușit niciodată în acțiune a lui. Regele Franței ar fi găsit mii de scuze, iar ceilalți l-ar fi făcut să se teamă în toate felurile. Nu vreau să amintesc aici celelalte acțiuni
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
se numească francezi, nu aveau rădăcini latine, ci germanice și viețuiau în zona Rinului. Abia prin secolul al VI-lea, după ce a fost cucerită Galia, a apărut Statul Franc, inima viitorului imperiu, făcut de Carol cel Mare. Cum relațiile dintre papa de la Roma și o bună parte a nobilimii aristocrate europene Îchiar și italieneă nu erau, în acea vreme, în măsură să permită o colaborare fructuoasă, mai cu seamă în planul creștinării, Sfântul Scaun a început a se clătina vizibil. Crescut
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
fost inclusă în statul franc. După campaniile victorioase împotriva avarilor, Carol cel Mare și-a văzut visul cel mare cu ochii. în prima zi de Crăciun, 25 decembrie 800, a fost încoronat, în biserica Sfântul Petru, din Cetatea Sfântă, de către papa Leon al III-lea, ca împărat. Pe tot parcursul domniei sale, Charlemagne nu s-a ocupat numai de facerea războaielor, așa cum s-ar părea la o primă și superficială vedere asupra vieții sale. Cu toate că în prima lui copilărie a fost
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
simțit protejați în fața oricărei acuzații. în atingerea acestui scop murdar, ei au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a obține autorizație specială, prin care monseniorul avea cale liberă. El putea emite o hotărâre chiar mai înainte ca Papa de la Roma să-și comunice poziția. Pentru o mai mare siguranță, Cauchon ceruse ceva mai înainte ca procesul să fie transferat în jurisdicția Inchiziției, motivându-și lapidar solicitarea: „Crimă cu erezie”. Pentru ca reușita să fie deplină, a propus ca loc
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
crezi, să ucidă? - Personal, eu nu am ucis pe nimeni. Dar am luptat pentru că nu puteam să- mi las țara în mâinile dușmanului. - Preferi sabia sau steagul? - Steagul, evident. El mă înflăcărează în bătălii. - Unde crezi că se află adevăratul Papă? - Eu cred că adevăratul Papă e la Roma. - Regele Charles al VII-lea poartă coroana lui Dumnezeu? El pretinde că a fost salvat de o simplă țărancă. - Da, Dumnezeu a vrut ca o țărancă să-l apere pe rege. - A
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
nu am ucis pe nimeni. Dar am luptat pentru că nu puteam să- mi las țara în mâinile dușmanului. - Preferi sabia sau steagul? - Steagul, evident. El mă înflăcărează în bătălii. - Unde crezi că se află adevăratul Papă? - Eu cred că adevăratul Papă e la Roma. - Regele Charles al VII-lea poartă coroana lui Dumnezeu? El pretinde că a fost salvat de o simplă țărancă. - Da, Dumnezeu a vrut ca o țărancă să-l apere pe rege. - A fi subordonată lui Dumnezeu este
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
un timp, cei de la Sfântul Munte au uitat să mai vină la metohul lor și mănăstirea lui Păun de la Clatea, din câte ne aducem aminte, “s-a risipit”... ― Ascultă, dragule, ce spune în iulie 1673: “Dosithei, cu mila lui Dumnezeu, papă și patriarh al sfântului oraș al Ierusalimului și al întregii Palestine. Nimicnicia noastră înfățișăm precum cele două prăvălii care sânt aici, la Iași, în locul numit Podul Hagioaiei (actualul Bulevard al Independenței), catigumena Socolei, doamna Martha monahia, le-a închinat Sfântului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lui? ― Adeverirea privind dorința “catigumenei Socolei, doamna Martha monahia” ca să aibă în stăpânire cele două dughene până la moarte cred că era spusă în zapisul scris de ea, prin care le dăruia Sfântului Mormânt. Apoi... ― Apoi? ― Nu știu dacă numele de “papă” este compatibil cu cel de patriarh... ― Nu pot să mă pronunț.. ― Aș mai avea o întrebare, sfințite. ― Numai să nu fie ca cea de dinainte. ― Nu pot garanta, sfințite. ― S-o auzim. ― De unde până unde, monahiei Martha, catigumena Socolei, i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pe o creangă de copac. Ochii țâncului sclipeau de bucurie. Cei ai vulturului, ca niște mărgeluțe vii, îl priveau cu prietenie parcă. în culmea fericirii, băiețașul a întors capul către părinți. S-a bucurat în gura mare: Voilà, maman! Voilà, papa! Toți cei de față au izbucnit din nou în aplauze. Cum a fost îmblânzit primul șoim Nenumărate și felurite sunt istorioarele și legendele privitoare la evoluția vieții pe pământ. Și fascinante în același timp. Aceasta, deși multe nu au nici o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
De unde venim?" De pe un vapor cu imigranți. "Încotro ne îndreptăm?" Probabil, spre "visul american". Uitîndu-mă la vizitatorii care trec prin fața tabloului, trebuie să admit că tot ce știu (sau cred că știu) despre America nu depășește valoarea câlților pe care papa Alexandru Borgia îi aprindea uneori ca să-i vadă arzând. Pot să spun, convins că nu greșesc, doar că nu mi-ar plăcea să locuiesc în America. Într-un fel, aici m-am simțit mai străin, decât în alte părți, în ciuda
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trebuie să vă primesc culcat. N-am mare lucru, doar puțină febră, pe care mi-o îngrijesc cu rachiu de ienupăr. Sunt învățat cu asemenea accese. Cred că sufăr de friguri, pe care le-am căpătat pe vremea când eram papă. Nu glumesc decât pe jumătate. Știu ce gândiți: că e greu să descurci din spusele mele adevărul de minciună. Mărturisesc că aveți dreptate. Nici chiar eu... Unul dintre cunoscuții mei împărțea oamenii în trei categorii: cei care vor să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mai limpede în cel ce minte decât în cel ce spune adevărul. Adevărul, ca și lumina, orbește. Minciuna, dimpotrivă, e ca un frumos amurg, care pune în valoare fiecare lucru. În sfârșit, luați-o cum vreți, dar am fost făcut papă într-un lagăr de prizonieri. Stați, vă rog. Văd că vă uitați la cameră. E goală, e drept, dar e curată. Un Vermeer, fără mobile și fără cratițe. Fără cărți, de asemenea, căci e mult de când nu mai citesc nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
care-l numea "Romanul". Era nebărbierit de câteva zile și se uita la noi cu privirea rătăcită. Avea pieptul gol, scăldat în sudoare, iar mâinile îi alergau pe claviatura vizibilă a coastelor. Ne spunea că e nevoie de un nou papă care să trăiască printre cei nefericiți, în loc să se roage pe un tron, și că trebuie să trecem cât mai repede la fapte. Ne privea țintă cu ochii lui rătăciți, dând din cap și repetând întruna: ,, Da". cât mai repede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
decât cu jumătate de gură. În primul rând, găseam că profetul nostru are dreptate și apoi, ce să mai vorbim, soarele, munca istovitoare, lupta pentru apă ne cam scoseseră din minți. Așa se face că mi-am exercitat funcția de papă timp de câteva săptămâni și în mod din ce în ce mai serios. În ce consta această funcție? Eram un fel de șef de grupă sau de secretar de celulă. Toți ceilalți, adică chiar și cei care nu credeau, au luat obiceiul să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Toți ceilalți, adică chiar și cei care nu credeau, au luat obiceiul să mă asculte. Duguesclin suferea, iar eu cârmuiam în numele suferinței lui. Mi-am dat atunci seama că nu-i chiar atât de ușor pe cât se crede să fii papă, lucru de care mi-am amintit până și ieri, după ce v-am vorbit cu atâta dispreț despre frații noștri, judecătorii. Lucrul cel mai greu, în tabără, era împărțirea apei. Se alcătuiseră și alte grupuri, politice sau religioase, și fiecare își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vă voi spune marea idee ce mi-a venit vorbindu-vă de toate aceste întâmplări, pe care nici nu mai știu bine dacă le-am trăit sau le-am visat. Marea mea idee este că trebuie să-l iertăm pe papă. Mai întâi, pentru că are nevoie de iertare mai mult ca oricare altul. Apoi, pentru că numai așa vom fi mai presus de el... Ați închis bine ușa? Da. Vă rog să controlați. Iertați-mă, am complexul zăvorului. Chiar în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să-mi pun la adăpost avutul, ci pe mine însumi și propria-mi prezență de spirit. Țin, astfel, să mă asigur că nu va mai intra nimeni pe poarta micului univers bine închis din toate părțile, în care sunt rege, papă și judecător. Fiindcă veni vorba, vă rog să deschideți dulapul acela. Vedeți tabloul? Da, uitați-vă bine la el. Nu-l recunoașteți? E cel intitulat Judecătorii cinstiți. Asta nu vă spune nimic? Aveți, oare, asemenea lacune de cultură? Totuși, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]